Pantani Carpaticus - sunt un om cu o mare pofta de a descoperi viata si lumea din saua bicicletei. Am calatorit enorm in ultimii 20 de ani traind o viata intensa plina de aventura si adrenalina! Viata mea inseamna calatoria pe 2 roti, descoperirea naturii, intalnirea cu semenii si continua perfectionare a mea prin intermediul experientelor acumulate si a emotiilor traite! Pedalo ergo sum! Pedalez deci exist! Traiasca cicloturismul!
Totalul afișărilor de pagină
duminică, 2 februarie 2014
32 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 32 ( Mallnitz si catarari BIG in PN. HOHE TAUERN)
Aici gasesc chiar si un parc tematic si incepe o poteca care se pare ca urca spre inaltimi.
De aici trebuie sa ma intorc in Mallnitz. In aceasta superba statiune sunt multe case de vacanta.
Soseaua este impecabila.
Fac o pauza la un supermarket Billa sa mananc ceva.
Apoi ma plimb prin statiune si admir fastuoasele locuinte de vacanta. Ajung si la vila Claudia.
Prin centrul statiunii zaresc si un dragon din lemn despre care exista o legenda locala.
Infrastructura turistica este la un inalt nivel.
Pensiunile sunt toate foarte cochete.
In curand descopar drumul care duce spre un BIG mai putin cunoscut. Primul km. drumul este lejer, aproape plat.
In continuare incepe o dura catarare in serpentine. Dupa 2km mai fac o scurta pauza sa admir panorama de vis.
Sunt in Parcul National Hohe Tauern - cel mai mare parc al Alpilor. Sunt mandru ca pot sa fac majoritatea pasurilor si a catararilor din acest parc cu bicicleta incarcata de bagaje. Dupa inca vreo 2km iar fac o pauza de cateva minute.
Nu mai am mult si dupa ce mai dovedesc niste rampe infernale ajung si-n varful catararii unde se afla o cabana.
Aici ma intalnesc cu niste turisti danezi care au amabilitatea sa-mi faca o poza.
Urmeaza coborarea spre DN106 pe care trebuie sa-mi continui drumul.
Intr-un mic satuc langa comuna Flattach observ mai multi tineri implicati in activitati de tip outdoor: trageau cu arcul, cu pusca, fugeau unii dupa altii de nebuni. Erau si niste corturi immense albe si se aflau si tot felul de cabane si locuri de cazare. Aici mi se face chef de socializare asa ca ma bag peste tineri si-i intreb daca ma lasa sa ma pun cu cortul in spate pe o pajiste, langa un rau, la liziera unei paduri. Aici am marea sansa sa o intalnesc pe conationala Emilia Lemnaru, fosta campioana nationala de schi si actualmente instructor de schi in Mallnitz iar pe timp de vara lucreaza la baza sportive si turistica unde m-am nimerit inopinat si fortuit. Impresionata de calatoria mea se pune sa-mi pregateasca un festin de zile mari, de mananc sa crap nu alta ca un capcaun. Apoi stam la discutii la niste bere pana seara tarziu. Primesc si cateva kg. de provizii, Emilia a devalizat tot satul de vacanta sa ma sature pe mine. Sarut mana scumpa mea! (Glumesc cand zic ca a devalizat, ce mi-a dat era pe stoc si a zis ca daca o prinde seful sau comenteaza cineva ceva, ea plateste tot). Pe la miezul noptii m-am pus cu cortul in spate. Mi-ar fi dat o camera dar in gasca de tineri era si fiul patronului si s-a temut sa nu fie parata.
Ma odihnesc foarte bine la cort iar dimineata examinez "prada". Valeu m-am scos! Cateva zile o sa am ce manca dar voi avea si ce cara pe catararile ce ma asteapta!
In apropiere urmeaza o noua catarare BIG. Pedalez 1,5km pe o panta de 15% si sunt deja epuizat din cauza greului bagaj asa ca ma decid sa abandonez tot bagajul la o cabana unde sunt lasat sa-mi pun toate catrafusele in curte pt. vreo 2 ore pana voi face catararea si voi reveni inapoi. Va fi prima si singura catarare BIG care n-am facut-o cu bagaje. Hei si acum pedalez lejer, e o alta viata! Ajung dupa cativa km. in statiunea Montana Innerfragant.
In continuare mai am de urcat destui km. Peisajele sunt de vis.
Dar si rampa este diabolica uneori de peste 20%.
Urcam in continuare spre paradisul alpin.
In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Frumos gest din partea doamnei :)
RăspundețiȘtergereCorect! Majoritatea romanilor intalniti pe meleaguri straine nici nu m-au bagat in seama din pacate.
Ștergere