12 -VeloTurul Europei 2012 (9000km in 123 zile prin 17 tari) - partea 12 (Maretia Alpilor italieni - pasurile: Pennes, Giovo si Rombo)

Maretele peisaje carstice dolomitice sunt inlocuite de altele aproape la fel de frumoase dar cu care ochiul romanului este mai familiarizat fiind asemanatoare ca cele din indragitii nostri Carpati. Si drumul tot urca incet printr-un areal de poveste.

Dupa satul Pennes aflat la 1500m, se inaspreste catararea. Pedalez pe valea raului Talvera.

Castig altitudine destul de repede si ma vad pe la cota 2000.

Ma mai fortez putin si ajung in pas unde sunt fotografiat de catre un motociclist neamt.

Cobor rapid si in curand dupa localitatea Calice urmeaza o noua catarare importanta spre pasul Monte Giovo.

Dupa 2 ore de tras tare ajung si-n pasul Giovo care implineste 100 de ani de la inaugurarea sa.

Cobor in S. Leonardo i Pas. unde sarbatoresc si eu cu niste fructe de mare realizarea atator pasuri alpine. Vizitez apoi frumoasa statiune si petrec o seara agreabila.

Noaptea am parte de senzatii tari. Ma pun cu sacul de dormit pe teritoruiu unui hipodrom langa S. Leonardo. Pe la miezul noptii vine o furtuna si ma uda tot. Mai am uscat doar sacul de dormit daruit de Florin care ma salveaza, adapostindu-ma sub un acoperis al unei constructii din mijlocul hipodromului. Am mare noroc ca fiind atat de speriat si de buimac, am reusit sa nu calc intr-un cui ruginit care m-ar fi nenorocit. Locul unde m-am adapostit fiind plin de scanduri, unele dintre ele avand si cuie periculoase. Abia dimineata am constientizat pericolul si am vazut cat de norocos am putut sa fiu. Din nou o zi senina si fac o poza adapostului cu capcane unde mi-am gasit salvarea.

Apoi imi pun boarfele la uscat si sarbatoresc cu o slanina cu ceapa care am carat-o tocmai din Romania. Desert fiind dulceata de cirese facuta de mama.

Aici sunt intr-un moment de cumpana si incertitudine. Avand un buget cam limitat, rezonabil si decent din partea mea ar fi sa o iau la sud spre Merano, sa fac alte pasuri celebre printre care si Stelvio si sa ma intorc acasa. Insa pana la urma zic: "fie ce-o fi" merg inainte spre Amsterdam, asa ca o iau spre nord, urcand pe valea raului Passirio. Fac o pauza de hidratare in frumoasa localitate Moso. Apoi continui catararea spre Corvara reusind sa prind o poza frumoasa cu localitatea ce tocmai am lasat-o in urma.

Ma asteapta catararea spre pasul Rombo, cel mai inalt pas din tot turul. Am de tras la greu.

Mai fac o scurta pauza pe la limita superioara a vegetatiei alpine.

Cu chiu cu vai ajung si-n varf la cota 2509m, dar mi-e asa frig incat nu fac nici macar o poza. Sunt din nou in Austria iar dupa ce cobor 2km ma opresc sa mai iau niste haine pe mine.

Se pare ca iarna inca nu a parasit aceste locuri.

Ma prinde ploaia pe traseu si noaptea sunt lasat sa dorm cu sacul de dormit intr-o anexa a unei cabane din statiunea Zwiesolstein aflata pe la cota 1450m. Ziua urmatoare trec prin celebra statiune Solden si cobor in continuare pe valea raului Otztaler trecand prin localitati pitoresti cu cladiri interesante si excelenta infrastructura pt. turism.

In Austria am mers pe ruta: Timmelsjoch - Solden - Oetz - Landeck - ST. Anton - Bludenz - Feldkirch Chiar si cimitirele sunt locuri frumoase in aceasta minunata tara.

In orasul Landeck intalnesc 2 cicloturisti nemti ce faceau o tura in Alpi. Unul avea pana si nu avea pompa, asa ca-l ajut eu sa-si rezolve pana iar drept multumire ma rasplateste cu o modica donatie.

Imi continui traseul spre St. Anton intr-un decor natural feeric.

Pedalez pe langa un rau, avand o constanta dar usoara catarare.

Intalnesc multi motociclisti si pe aceasta ruta.