34 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 34 (GROSSGLOCKNER STRASSE- a dream come true)

In curand ma vad pedaland pe o pista ciclabila superba pe langa raul Moll.

In drumul meu trec si pe langa un mic lac unde au fost aclimatizate flori de lotus.

Pista ciclabila continua pe langa rau.

In Heiligenblut il intalnesc pe Sebastien, un belgian simpatic care se intorcea din turul lumii.

Anual intalnesc in expeditiile mele alpine cel putin un veloerou care prin daruire si ambitie reuseste sa ma uimeasca chiar si pe mine care nu pedalez de ieri-alaltaieri. Un astfel de om este si Sebastien si de o modestie rara.

Urmeaza sa cataram cea mai tare sosea alpina a Austriei - Grossglockner Strasse. Dupa doar 1km incepe sa picure si deoarece aveam chef sa am vreme buna sa pot face fotografii cat mai frumoase ma decid sa-l las pe Sebastien sa-si continue drumul iar eu ma intorc in Heiligenblut.

Vremea este cam inchisa dar ma adapostesc de ploaie in fata unui supermarket si de aici pot contempla o svelta si superba biserica.

In aceasta statiune cocheta intalnesc si multe pensiuni pictate.

Noaptea mi-o voi petrece in cortul meu langa o vila de vacanta unde in prealabil am intrebat proprietarii daca ma primesc pt. o noapte pe pamanturile lor. Au fost de accord si m-am odihnit bine. Ziua urmatoare spre bucuria mea, vremea era excelenta.

Statiunea se afla pe la cota 1200. Azi voi avea 3 catarari splendide, dintre care 2 depasesc 2500m. Sunt in forma mare si urc cu spor si voie buna.

Pe traseu intalnesc multe pensiuni.

Dupa nici o ora de pedalat ajung in zona superioara a padurilor de conifere.

Din nou eu si velomartoaga mea, respiram aer alpin.

Sunt depasit de multi turisti motorizati.

Din cand in cand mai trec si pe langa salase alpine.

Undeva pe la cota 1800 ajung la o intersectie de drumuri. Drumul spre stanga o ia spre Grossglockner iar cel spre dreapta e drumul principal care traverseaza Alpii si va ajunge in Tirol. O iau spre stanga, nu pot rata unul dintre cele mai frumoase drumuri din Alpi. Peisajul este de toata frumusetea.

Pe la cota 2000 mai fac o scurta pauza sa admir flora.

Soseaua este impecabila.

In curand ajung si la o puternica cascada.

Drumul urca tot mai sus intr-un décor de basm.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!