35 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 35 (GROSSGLOCKNER STRASSE- on the very top of Austria)

Ne apropiem si de muntii de peste 3000m care-si pastreaza un strat de zapada chiar si-n luna lui Cuptor.

In departare observ si un parau care a fost frumos imblanzit de mana dibace a unor mesteri.

Continui sa urc pe langa torent.

Zona este preferata de turisti care vin aici majoritatea cu masinile personale.

Mai iau si eu o pauza sa mananc cate ceva si pot admira ultima bucata a traseului. Nu mai am mai mult de 1-2km de urcat.

Inainte de a intra in ultimul tunel mai savurez putin panorama.

Si iata-ma ajuns in imparatia alpina de la poalele Grossglockner-ului!

Peisajul este spectaculos!

Si in acest décor magnific se gaseste chiar si un select restaurant dar si un magazine de suveniruri.

Pe un geam imens pot vedea si o scurta istorie a dezvoltarii autoturismelor.

Aici rog si eu niste turisti sa ma imortalizeze.

Desi suntem in mijlocul lui iulie, temperatura aici pe la orele 15 nu depaseste 12 grade Celsius. In fata mea se afla in toata maretia sa milenara ghetarul Pasterze. Eu sunt inca la bustul gol, incalzit dupa asa o ascensiune.

Traiasca "Maria sa Muntele" si maretia sa inefabila! Satisfactia de a fi ajuns aici pe 2 roti este de nedescris.

Ghetarul din pacate se topeste cate putin in fiecare an. Incalzirea globala se simte. Of de ce nu suntem mai multi biciclisti pe lume!

Ma doare sufletul sa vad procesul de topire al acestui colos de gheata.

La revedere prieten drag! Oare cand ne vom revedea?

Urmeaza coborarea. In departare observ si un lac de acumulare.

Aceasta sosea alpina este foarte spectaculoasa si este printre cele mai indragite in Alpi. Initial se pare ca imparatul Franz Josefs a dat porunca sa se realizeze drumul alpin.

Mai admir putin piscurile inzapezite si lacul inainte de a cobora in viteza.

Dupa cei 8km de coborare, am de urcat in serpentine drumul care traverseaza cel mai intins si mai celebru Parc National al Alpilor. Peisajul este de o mare frumusete iar soseaua impecabila.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!