4 - VeloTurul Europei 2012 (9000km in 123 zile prin 17 tari)

De aici cobor din nou spre Paluzza unde admir cladirile si observ si o pictura interesanta.

Mai pedalez cativa km. pana la Sutrio si de aici urmeaza sa urc spre Monte Zoncolon. Panta este infernala. Inaintez greoi iar peisajul este generos.

Uneori inclinatia pantei si canicula ma termina psihic dar nu ma opresc, pedalez in continuare.

Dupa aprope 2h de chin ajung in statiunea Zoncolan, aflata cateva sute mai jos de pasul omonim. Nu stiu ce se intampla, desi suntem in mijlocul lunii iunie, toate restaurantele, hotelurile si cabanele par parasite. Ramanand fara apa si chinuit de canicula decid sa ma intorc spre Sutrio.

De aici am o noua catarare spre Comeglians, dar de aceasta data catararea este mai normala, mult mai facila ca premergatoarele ascensiuni din respectiva zi. Langa Comeglians sunt lasat sa dorm intr-o casuta de lemn, pe proprietatea unui restaurant si petrec o seara agreabila caci mi s-a permis sa consum mancare si bautura ce am cumparat de la un supermarket. Ba chiar mi se ofera gratuit si multa gheata si apa minerala pt. vinul cumparat de la supermercato Crai de langa localitate.

De la Comeglians incepe o noua catarare spre Forni Avoltri. Traseul este superb si trec iar prin multe sate traditionale.

Din nou am o zi splendida cu peisaje deosebite.

In Forni Avoltri fac o pauza de masa si de hidratare.

Drumul urca constant, dar deocamdata panta este lejera si mai trec prin niste localitati minunate.

Traseul este perfect pt. cicloturism, trafic redus, locuri superbe.

Continui spre Sappada intr-un decor natural admirabil.

Incep si catararile draconice.

Mai cativa km. si intru in sfarsit in Dolomiti.

Sappada este o statiune luxoasa unde fac si eu o pauza de hidratare.

Peisajul este tot mai generos pe masura ce inaintez. Mai fac o pauza in S. Stefano di Cadore.

Pedalez pe langa Piave, rau considerat sacru de catre italieni, datorita luptelor din razboaiele mondiale.

Ajung si la statiunea Auronzo di Cadore.

Aici admir superbele biserici.

Apoi merg sa ma distrez, fac baie in lac si dau in mintea copiilor putin.

Se face seara si ma alatur unor petrecareti la un club and the show must go on!

Ura! Sunt fericit din nou! I'm stoned again!

Se face frig si intram si-n local unde descopar multe personaje din desenele animate care mi-au incantat copllaria.

Urmeaza sa dorm cu sacul de dormit langa lac.

Din nou am parte de un traseu de exceptie in drum spre Misurina.

Ma asteapta 2 catarari de top.

Iar ma voi lupta cu pante dificile.

Ajung si la celebra statiune Misurina situata la cota 1768m.

Aici intalnesc un lac incantator.

La o terasa ma intalnesc cu 2 tineri din Lituania cu care ma imprietenesc si la cateva beri discutam multe chestii.

Urmeaza o noua catarare spre Tre Cime di Lavaredo care este cea mai dificila catarare pe drum modernizat din Dolomiti.

Dupa o scurta portiune de drum cu panta de 16% ajung la un nou lac.

Mai am cativa km. de urcat cu serpentine si peisaje carstice impunatoare pana ajung in varf.

Apoi ma intorc si la 1km mai sus de Misurina ma intalnesc cu un grup de cehi care venisera cu o masina tip caravane si aveau si bicicletele cu ei. Faceau ture cu bicicleta prin Alpi. Sunt invitat la o bere si discut cu singurul tip care vorbea o engleza fluenta.

Noaptea mi-o petrec in sacul de dormit bosniac, odihnindu-ma pe o scandura langa marketul din statiune. Vine si dimineata si apuc sa fac o poza de colectie.

Peste drum de locul unde am dormit este un complex hotelier.

Pornesc din nou la drum si-n cativa km intru in unul dintre cele mai frumoase Parcuri Naturale din Europa.

Iar am peisaje de vis.

In scurta vreme ajung intr-un nou pas.

Piscurile stancoase din Dolomiti au o culoare vesnic schimbatoare. Este ceva sublim.

In cateva minute imi apare la orizont celebrul Monte Cristallo cu al sau varf de 3221m.

Pe coborare, in apropiere de Cortina d'A. sunt intrecut de catre prietenii mei cehi.

Vizitam putin celebrul oras dolomitic.

Si in curand incepem catararea spre alte pasuri deosebite.

Un nou traseu spectaculos ma asteapta. De la Cortina sunt 15km. de urcat.

Cuvintele sunt de prisos pt. a descrie frumusetea acestor locuri. Iar daca si vremea tine cu tine se cheama ca esti norocos si esti chiar in paradis.

Ajung si-n pasul Falzarego unde intalnesc 3 cicliste din Germania care ma gratuleaza cu o modica cheta aflandu-mi povestea. Sarut mana doamnelor! Carpaticus va saluta cu respect si mult dor!

Cobor inapoi 10 km si o iau spre alt celebru pas dolomitic. Pe traseu ma ajung si ma intrec doamnele din Germania.

Am de urcat 10km intr-o zona de vis. Iar nu am cuvinte sa descriu frumusetile naturii.

Ajungand in pasul Giau sunt invitat la o bere de catre un grup de ciclisti italieni care raman uimiti de calatoria mea.

Peisajele sunt foarte satisfacatoare.