5 - VeloTurul Europei 2012 (9000km in 123 zile prin 17 tari)

Giau ramane unul dintre pasurile mele preferate din intreaga Europa.

Cobor apoi vreo 15km pana in Selva di Cadore unde voi dormi cu sacul de dormit intr-un parc. Ziua urmatoare pedalez spre Caprile, de unde incep o noua catarare spre alt pas dolomitic.

Dupa cativa km. de panta lejera ajung in statiunea Sottoguda.

Aici gasesc un magazin de suveniruri cu gnomi, elfi si zane. Ceva deosebit intr-adevar!

Dar cel mai mult imi place un personaj de poveste super simpatic.

Dupa ce mai pedalez cativa km ajung la o panta destul de dificila.

Ma apropii tot mai mult de celebrul Marmolada (3342m) care este cel mai inalt varf al acestui sfant, semet si nemuritor templu dolomitic.

Pe la cota 1800 ma opresc la un refugiu sa mananc o ciorba.

Mai am inca o panta de 15% si de pedalat vreo 3km pana sa ajung in varful pasului.

Aici pot admira un lac glaciar cu apa deosebit de limpede.

Chiar in pas gasesc si un magazin de biciclete si stau la o terasa de unde beneficiez de cea mai frumoasa panorama din tot turul.

Sunt fascinat de acest masiv fabulos atat de iubit de montaniarzi.

Urmeaza coborarea spre Canazei. Pe traseu ma opresc sa multumesc la Santa Madonna di Marmolada, sfanta protectoare a acestui masiv a carui statuie o gasesc in apropiere.

Langa Canazei ma asteapta un prieten: Florin Laszlo - unul dintre cei mai experimentati si bine cotati parapantisti romani. El locuieste in inima Dolomitilor de 10 ani, reusind sa se dedice cu succes marei sale pasiuni: zborul cu parapanta. Si acum se intoarcea de la un zbor. Ne intalnim in sfarsit cu mare bucurie. Ma invita pt. inceput la o terasa si ma serveste cu ce doresc, el fiind antialcoolic convins. Apoi ne dam intalnire in fata hotelului unde locuieste permanent in Moena di Fassa la 11km. de aici. Pe traseu ma prinde si ploaia, el mergand inainte cu un scuter. Aici am parte de o zi pe cinste. Povestim multe, imi rezolva o camera gratuit la hotel, imi cumpara mancare de la restaurant, pot sa fac un dus, mergem la un supermarket de unde imi cumpara zeci de conserve, imi ia si bautura pt. seara respectiva. De asemenea imi face si multe cadouri : un sac de dormit Salewa Ultralight de doar 600g, o pelerina de ploaie, o oglinda la bicicleta, o aparatoare etc. Ziua urmatoare imi face cadou si un trailer identic cu cel al lui Anton Duma. De asemenea imi da si o donatie frumusica. Florin ramane un prieten deosebit care m-a ajutat enorm! Sa traiesti drag prieten! Sper sa ajung si la anul pe la tine! Iti raman recunoscator! Din pacate n-am facut nici o poza cu el dar scriind pe google numele sau puteti gasi filme si poze cu el. Vine si ziua urmatoare cand imi iau la revedere de la Florin promitand ca voi reveni. Iata-l pe Carpaticus primenit si fericit in Moena di Fassa dar cu inca vreo 20kg. in plus. Hai sa vedem cum ne descurcam cu pasurile alpine in aceste conditii!

De la Vigo di Fassa am de urcat din nou un nou pas. Pe traseu fac si o pauza, nu e prea usor cu atatea bagaje. Am devenit o reala ciclovita de povara. Pe langa mine se perinda zeci de rutieri grabiti.

Ma mai chinui mai bine de o ora si ajung in pasul Costalunga pe care l-am facut si-n 2007 cand aveam o rabla de bicicleta de 50EUR. Aici ma trage in poza un italian mirat.

Urmeaza o lunga coborare spre Bolzano. In apropiere de Nova Levante pot admira o minune a naturii: Lago di Carezza.

in curand ajung in Bolzano, unde stau putin, nefiind un fan al marilor aglomerari urbane.

De aici o tai spre nord spre Austria prin munti. Se pare ca in zona Bolzano, clima este de tip mediteranean favorizand o vegetatie abundenta, in special se intalnesc vaste plantatii de vita de vie. Dar nici castele vechi nu lipsesc din peisaj.

Urmeaza una dintre cele mai lungi catarari din intregul tur. Am aproape 50km de urcat.

Dupa ce urc cam 20km sunt primit de un fermier sa dorm intr-un hambar de-al sau. Acesta este destul de bogat avand si helesteu cu pastravi si ma serveste cu o prajitura delicioasa. Si iar petrec o seara agreabila.

Maretele peisaje carstice dolomitice sunt inlocuite de altele aproape la fel de frumoase dar cu care ochiul romanului este mai familiarizat fiind asemanatoare ca cele din indragitii nostri Carpati. Si drumul tot urca incet printr-un areal de poveste.

Dupa satul Pennes aflat la 1500m, se inaspreste catararea. Pedalez pe valea raului Talvera.

Castig altitudine destul de repede si ma vad pe la cota 2000.

Ma mai fortez putin si ajung in pas unde sunt fotografiat de catre un motociclist neamt.

Cobor rapid si in curand dupa localitatea Calice urmeaza o noua catarare importanta spre pasul Monte Giovo.

Dupa 2 ore de tras tare ajung si-n pasul Giovo care implineste 100 de ani de la inaugurarea sa.

Cobor in S. Leonardo i Pas. unde sarbatoresc si eu cu niste fructe de mare realizarea atator pasuri alpine. Vizitez apoi frumoasa statiune si petrec o seara agreabila.

Noaptea am parte de senzatii tari. Ma pun cu sacul de dormit pe teritoruiu unui hipodrom langa S. Leonardo. Pe la miezul noptii vine o furtuna si ma uda tot. Mai am uscat doar sacul de dormit daruit de Florin care ma salveaza, adapostindu-ma sub un acoperis al unei constructii din mijlocul hipodromului. Am mare noroc ca fiind atat de speriat si de buimac, am reusit sa nu calc intr-un cui ruginit care m-ar fi nenorocit. Locul unde m-am adapostit fiind plin de scanduri, unele dintre ele avand si cuie periculoase. Abia dimineata am constientizat pericolul si am vazut cat de norocos am putut sa fiu. Din nou o zi senina si fac o poza adapostului cu capcane unde mi-am gasit salvarea.

Apoi imi pun boarfele la uscat si sarbatoresc cu o slanina cu ceapa care am carat-o tocmai din Romania. Desert fiind dulceata de cirese facuta de mama.

Aici sunt intr-un moment de cumpana si incertitudine. Avand un buget cam limitat, rezonabil si decent din partea mea ar fi sa o iau la sud spre Merano, sa fac alte pasuri celebre printre care si Stelvio si sa ma intorc acasa. Insa pana la urma zic: "fie ce-o fi" merg inainte spre Amsterdam, asa ca o iau spre nord, urcand pe valea raului Passirio. Fac o pauza de hidratare in frumoasa localitate Moso. Apoi continui catararea spre Corvara reusind sa prind o poza frumoasa cu localitatea ce tocmai am lasat-o in urma.

Ma asteapta catararea spre pasul Rombo, cel mai inalt pas din tot turul. Am de tras la greu.

Mai fac o scurta pauza pe la limita superioara a vegetatiei alpine.

Cu chiu cu vai ajung si-n varf la cota 2509m, dar mi-e asa frig incat nu fac nici macar o poza. Sunt din nou in Austria iar dupa ce cobor 2km ma opresc sa mai iau niste haine pe mine.

Se pare ca iarna inca nu a parasit aceste locuri.

Ma prinde ploaia pe traseu si noaptea sunt lasat sa dorm cu sacul de dormit intr-o anexa a unei cabane din statiunea Zwiesolstein aflata pe la cota 1450m. Ziua urmatoare trec prin celebra statiune Solden si cobor in continuare pe valea raului Otztaler trecand prin localitati pitoresti cu cladiri interesante si excelenta infrastructura pt. turism.

In Austria am mers pe ruta: Timmelsjoch - Solden - Oetz - Landeck - ST. Anton - Bludenz - Feldkirch Chiar si cimitirele sunt locuri frumoase in aceasta minunata tara.

In orasul Landeck intalnesc 2 cicloturisti nemti ce faceau o tura in Alpi. Unul avea pana si nu avea pompa, asa ca-l ajut eu sa-si rezolve pana iar drept multumire ma rasplateste cu o modica donatie.

Imi continui traseul spre St. Anton intr-un decor natural feeric.

Pedalez pe langa un rau, avand o constanta dar usoara catarare.

Intalnesc multi motociclisti si pe aceasta ruta.

Dupa ce trec de St. Anton urmeaza cativa km de panta serioasa uneori si de 15% pana ajung la cota 1800 la Arlbergpass unde intalnesc o cocheta statiune turistica.

Nici tipenie de turist iar toate localurile sunt inchise asa ca cobor rapid pana intr-un sat unde sunt invitat de niste tineri la o bere. Ulterior ajung la o petrecere interesanta in satul Dalaas unde ma imprietenesc cu niste montaniarzi care ma servesc cu mancare buna si multa bere. Apoi o patroana de pensiune, sotia unui renumit alpinist al locului, imi ofera o camera gratuit la pensiunea sa. Si uite asa ne distram de minune, avem muzica buna si voie buna din plin. Sarut mana scumpa doamna! Sa ne revedem sanatosi!

Ziua urmatoare dupa ce primesc un copios mic dejun de la aceasta familie deosebita, pornesc la drum si pedalez pe langa superbul rau Alfenz.

Este duminica si n-am parte sa pedalez prea mult caci intr-un sat in apropiere de orasul Bludenz, intalnesc o noua zi festiva, cu fanfara, cu multa bere, mancare si voie buna. Aici intalnesc un generos fermier local care ma omeneste de minune.

Stam cateva ore la povesti savurand berea lor traditionala pana se sparge petrecerea, apoi sunt invitat la el acasa si ma intreaba daca vreau sa-l ajut la adunat niste fan pt. animalele sale. Sunt pus sa aleg intre a bea o sticla de vin bun sau sa merg sa-l ajut. Aleg desigur sa prestez servicii agricole si mergem cu tractorul personal pana la terenul sau unde mi se da o grebla imensa si sunt pus sa strang fanul. Muncesc doar o ora si suntem gata, avem o remorca plina de fan si apoi putem pleca acasa. Aici fac cunostiinta cu vitele sale si aflu ca domnul Markus a castigat premii la nivel national in domeniul zootehniei. Ma imprietenesc chiar si cu un vitel.

Am parte de o serata minunata, ii intalnesc copiii, mi se da o cina copioasa, apoi primesc o camera cu tot confortul inclusiv cu calculator etc. Ma odihnesc excelent, ziua urmatoare dupa un mic dejun bogat, primesc si o donatie frumoasa de la sotia sa si de la fiul sau cel mai mare care imi face cadou si o sticla de 70cl de Jagermeister. Sa traiti dragi prieteni! Nu va voi uita niciodata! Satisfacut o iau spre Bludenz. Pe traseu ma prinde o ploaie si astept cateva ore in Bludenz la un Doner Kebab si cateva beri sa treaca ploaia. Tarziu ajung in ultimul oras din Austria in Feldkirch. De aici mai am cativa km pana in Liechtenstein. E ziua lui taicameu care mi-a rabdat rebelul meu comportament o viata, asa ca-l sun si-l felicit. Urmeaza ca dorm in Schaanwald, primul sat intalnit, in spatele unei case abandonate, intr-un fel de colna fara usi, langa o gramada de crengi. Pe timpul noptii fiind vizitat de un soarece, de m-am speriat nitel. Ziua urmatoare pedalez prin localitati ca Schaan, apoi trec prin capitala Vaduz iar de aici incep sa urc spre Trisenberg. Gasesc o ordine si o curatenie aici de speriat. Intalnesc si o fantana originala.

Tot aici dupa ce urc putin ajung si la un castel impunator.

Marcajele pt. bicicleta si nu numai sunt cele mai tari din toata Europa.

O iau si eu spre Malbun, sa fac cea mai tare catarare din acest mic si cochet stat. Urc cativa km. buni pana ma lasa trailerul in mijlocul drumului, adica se desprinde un surub la el si ma vad nevoit sa mesteresc o ora pana reusesc sa-l fac.

Peisajele sunt bestiale, in fata mea este Elvetia fiind despartita de Liechtenstein printr-o granita naturala: fluviul Rhin.