7 - VeloTurul Europei 2012 (9000km in 123 zile prin 17 tari)

Sunt in Ardeni si iar ma simt la fel ca-n Transilvania. Tot traseul este sinuos cu urcari si coborari. La un moment dat in localitatea Wanne sunt invitat la o nunta. Reusesc sa uimesc cativa nuntasi si sunt indopat cat poate pantecele meu sa duca, saracul de mine! Berea curge si ea fara numar.

Si in timp ce le povestesc nuntasilor ispravile mele iata ca vine si un ciclocavaler flamand care spune ca e doctor si pleaca in tura la Venetia. Simpatic flamandul nostru a carui fizionomie este aidoma modelelor artistilor renascentisti. Imediat il invit la o bere si avem ce povesti.

Seara ma duc la un camping, fiind in cautare de buna atmosfera si vesela companie, sunt primit cu bratele deschise de un grup de galagiosi si cheflii flamanzi care ma poftesc la masa lor si ma asediaza cu zeci de sticle de bere Jupiler, preferata mea, cat poate sa duca pantecele meu. Petrecem o seara ca-n povesti apoi sunt lasat sa dorm in cortul unor olandezi care erau absenti din camping. In timpul noptii ploua puternic si iar am avut asadar un mare noroc. Dimineata apuc sa-mi tai barba si sa fac un dus. Of Belgia! Tara unde s-a nascut clubul BIG Challenge! Te iubesc! Ziua urmatoare iar am un traseu interesant plin de dealuri si ajung in celebra statiune balneara Spa.

In continuare in orasul Verviers in timp ce intru intr-o benzinarie sa-mi cumpar un suc, imi dispare sapca ce o lasesem pe bicicleta. Nu mai am mult pana ajung in Olanda unde sunt intampinat de un calaret lancier pe un cal alb.

Pt. inceput ma apuc sa fac toate catararile BIG din Limburg, care sunt cele mai modeste din toata Europa, biete catarari de max. 1-2km. Nici nu merita sa fac poze. Intalnesc si prima moara autentica.

In Olanda am mers pe urmatorul traseu: Aachen - MAASTRICHT - Valkenburg - Echt - Weert - Helmond - Hertogenbosch - Culemborg - UTRECHT - Hilversum - Aalsmeer - HAARLEM - IJmuiden. In Olanda intalnesc cea mai buna infrastructura pt. biciclete din toata Europa. Efectiv gasesti piste ciclabile peste tot, biciclistii sunt foarte respectati, dar daca intri pe drumurile pt. masini, soferii fac urat, esti claxonat in dementa pana cedezi nervos. Cel putin asta ma patit eu de cateva ori pana cand am invatat sa utilizez doar pistele ciclabile in Olanda. Dupa o zi de pedalat am ajuns in localitatea Asten unde am auzit ca e sarbatoare in centru asa ca m-am dus la un supermarket sa-mi fac aprovizionarea. E o zi mare pt. Carpaticus, o zi de referinta, am ajuns pt. prima data in "Tara Lalelelor". Traiasca cicloaventura!

Ajung la show, ma introduc cu succes intr-un grup de tineri veseli si petrecem ca-n poveste pana spre diminiata. Fetitele danseaza drogate pe masa, consumam de toate cele si "I want to live for ever young" tra la la la! Ole!

Pana la urma sfarsesc sa dorm intr-un parc public aproape de niste locuinte si nimeni nu ma deranjeaza pana dau si eu sa ma trezesc pe la 10AM. Traseul este plicticos de plat, dar din cand in cand trec peste cate un canal navigabil.

In drumul meu intalnesc si orasele medievale pline de farmec cum ar fi Culemborg.

Urmatoarea noapte o petrec sub un pod langa orasul Utrecht unde locuieste o fosta colega de facultate dar care nu mi-a dat adresa sa din pacate. Nu face nimic, noaptea este un sfetnic bun.

Vine si emblematica zi de 10 iulie cand la ora 14 trebuie sa fiu la portul din IJmuiden sa ma intalnesc cu binefacatorii mei: Carmen si Titi, cei carora le voi datora toata viata calatoria mea pe 2 roti in Marea Britanie. Eram tanar, eram impotent financiar si viata mi se parea frumoasa. Pe la orele 7 sunt gata sa pedalez ultimii 75km ce ma despart de Marea Nordului. Singura problema este sa gasesc drumul cel bun. Clima in Olanda fiind oceanica este mai racoroasa si mai ploioasa, eu fiind bine imbracat, avand si o geaca pe mine dupa 3 km de pedalat intens trebuie sa ma opresc sa dau hainele jos, aici fac o manevra gresita si-mi pierd harta Olandei ce o cumparasem cu 2 zile in urma, in timp ce mi-am introdus hainele pe bagajele din spate pe sub corzile elastice se pare ca mi-a cazut harta fara sa observ. Dupa ce mai pedalez cativa km. bag de seama ca n-am harta, cum sa ma descurc acum in acest dedal rutier haotic. Ma intorc sa caut harta dar nu o gasesc. Trebuie sa traversez orasul Utrecht sa caut drumul spre Amsterdam si nu este de loc usor. Apelez disperat la oameni, daca nu voi ajunge la timp la IJmuiden pierd vaporul si-mi ratez sansa de a-mi indeplini visul de a pedala in tara unde s-a nascut Shakespeare. Pana la urma am norocul sa dau peste un tanar biciclist care mergea la seviciu si care ma conduce cativa km. pana ajungem la drumul cel bun spre Amsterdam. De aici pedalez de nebun, pe traseu ma prinde si o ploaie, nu face nimic, toate hainele sunt ude din nou. Ma opresc sub un pod sa mananc ceva si merg mai departe. Vremea isi revine, sunt in grafic. Marea Nordului, j'arrive! Pana la urma gasesc alt drum spre Haarlem, renuntand sa mai trec prin capitala Olandei. Pe traseu intalnesc multe canale si sosele care se ridicau cand treceau diverse ambarcatiuni.

La ora 14 sunt in portul de la IJmuiden si am bucuria sa fiu intampinat de Carmen si Titi, prietenii mei care mi-au oferit sansa de a-mi indeplini visul. Dupa ce rezolvam cu formalitatile necesare, mi se arata locul unde sa-mi las bicicleta pe vas si sunt condus in cabina mea care are toate conditiile. La ora 17, vaporul paraseste portul IJmuiden in directia Newcastle upaon Tyne. Traversarea Marii Nordului avea sa dureze 15ore. E momentul sa ies putin pe punte sa vad spectacolul parasirii Europei continentale. Suntem la etajul 9 al vaporului.

Acest vapor apartine companiei DFDS Seaways, este prevazut cu tot ce-ti poti dori: bar, restaurant, magazine, etc. iar un bilet pe ruta IJmuiden - Newcastle costa nu mai putin de 180EUR. In acest pret ai parte de o cabina cu tot confortul si 2 mese tip bufet. Gasesc si o macheta al acestui vapor.

Pe acest vapor sunt 3 romani care lucreaza pt. aceasta companie: Carmen, Titi si inca un baiat care sa ma scuze i-am uitat numele. Discutam multe in aceasta seara, le povestesc despre tura mea iar ei imi arata si vaporul si aflu cum m-au gasit pe internet si cum s-au gandit sa ma ajute sa-mi indeplinesc visul pt. ca si ei au inceput sa practice cicloturismul si sunt atrasi de acest tip de calatorie. Apoi ma retrag si eu sa incerc sa dorm. Nu reusesc din pacate sa dorm toata noaptea din cauza leganarii vasului, astfel ca dimineata ma prezint la micul dejun cu o fata livida si vai de capul meu. La despartire primesc si o frumoasa donatie din partea lui Carmen. Dragi prieteni tin sa va multumesc din suflet si sa ne revedem cu bine. Va astept la mine la Ineu sa ma revansez! Va imbratisez cu drag si nu voi uita vreodata gestul vostru fata de mine!

Cum ajung pe taram britanic o tai spre nord pe o pista ciclabila, gasesc prima poienita si cad lat la odihna cu sarmanul de mine vreo cateva ore. Sweet good nighting to you Carpaticus! In Anglia pedalez pe ruta: Tynemouth - Seaton - Morpeth -Warkworth- Alnwick - Bamburgh - Holy Island - Berwick Dupa 2 ore de odihna imi revin putin si pornesc la drum. Ajung la un supermarket si constat ca preturile sunt mai scumpe ca in Europa continentala cu exceptia Elvetiei. In comuna Seaton iar ma odihnesc inca 2 ore pe un gazon. In satul Holystone intalnesc un biciclist care auzind de unde vin ma invita la el acasa, ma omeneste bine si-mi da o camera peste noapte. Imi face cadou si un atlas cu toate drumurile din Marea Britanie. Ziua urmatoare fac primul popas in Morpeth, un orasel simpatic.

Pedalez pe drumul de coasta care este plin cu castele medievale.

Langa localitatea Amble unde vizitez un port frumos, dau si peste 8 lebede plutind in sir indian.

Urmatorul obiectiv turistic este castelul din Warkworth.

n Alnmouth ma imprietenesc cu Michael care imi face cinste iar apoi ma duce la el oferindu-mi o camera sa dorm. Ziua urmatoare impreuna cu un prieten de-al sau imi dau si o modica donatie si-mi face cadou o incuietoare scumpa de biciclete. Ramaneti cu bine prieteni!

Urmeaza sa vizitez faimosul castel din Alnwick unde s-a filmat un film celebru care-mi scapa numele acum.

Imi continui drumul spre nord, avand o vreme racoroasa si capricioasa iar traseul este plin de catarari unele cu panta de peste 15%. Intalnesc si multe ferme iar la un moment dat dau peste un soi de capre exotice cum n-am mai vazut.

Continui drumul de coasta iar in portul Beadnell imi este dat sa vad o mare ambarcatiune transportata de un vehicul cu senile.

Mai pedalez putin si ajung la un impresionant castel din localitatea Bamburgh.

In aceasta superba localitate vizitez si o biserica foarte veche in incinta careia se gaseste un cimitir interesant.

Ma prinde noaptea, stau la un sprit, apoi mai bantui de nebun prin cimitir studiind textele de pe cruci si incercand sa-mi alung singuratatea. Crepusculul ma invaluie iar sufletul meu pluteste spre orizonturi himerice. Apoi ma pun cu sacul de dormit in spatele bisericii si am parte de visuri misterioase si halucinante. Visez zane, draci, strigoi si extraterestri. Sunt un personaj nebun si fericit.

Trece si aceasta noapte bantuita de atatea himere. Spiritele binelui le-au invins pe cele malefice din nou, asa ca pot cu multumire in suflet sa merg sa ma reculeg in fata mormantului lui Grace Darling, o sfanta si protectoare a acestor tinuturi de basm. Am dormit la mai putin de 100m de acest loc sacru si m-am incarcat de spiritualitate.

Apoi cu sfiala si cucernicie pasesc in biserica si aflu povestea marelui sfant Aidan.

Dupa aceasta intalnire de taina, sunt motivat si hotarat sa ajung pe Holy Island, o insula situata la 20km de acest loc, unde sfantul Aidan a infiintat o manastire. Pornesc la drum si in mai putin de 2 ore ajung la ruinele acelei manastiri.

Pe aceasta mica insula unde se gaseste un singur sat destul de turisticizat dar linistit gasesc si o mica cetate cocotata pe un promontoriu.

Decid sa raman aici toata ziua mai ales ca ma imprietenesc si cu un cicloturist englez care facea o tura in Scotia, cu care stau la discutii si care-mi da si o modica donatie. Sfantul Aidan m-a ajutat asadar. Aceasta insula are un farmec unic, sunt pur si simplu siderat de frumusetea sa. Deci hai sa ne odihnim nitel! Si gustam o licoare minunata care se numeste "Mead" care are 14% alcool.

Intre localitatile Beal si Holy Island exista o sosea care pe o portiune de aproximativ 4 km este acoperita de ape de 2 ori pe zi. Inainte de a intra in zona inundabila exista un panou care anunta calatorii programul aproximativ al fluxului si refluxului, adica se instinteaza populatia cand este in siguranta sa treaca. In aceasta zi apa avea sa inceapa sa acopere soseaua dupa ora 21. Eu, fiind mereu in cautare de senzatii tari si vazand un mic adapost suspendat in plina pustietate in zona inundabila ma decid sa trec printr-o experienta unica. Voi dormi asadar cocotat deasupra puhoaielor, deasupra intinselor ape. Si asa a fost. Mi-am instalat tabara in acel adapost, mi-am legat bicicleta pe scara, m-am apucat sa sarbatoresc cu un vinisor rose si cu niste mead si am asteptat sa fiu invaluit de ape. A fost captivant si unic. Sper in aceasta viata sa mai pot repeta acest experiment macar o data pana sa merg si eu dincolo de lume. Imaginea din timpul noptii era terifianta si fabulos de linistita, eram inconjurat de ape si meditam la nemurirea sufletului.

Vine si dimineata, apele se retrag si raman doar alge si scoici. Apa in timpul noptii a urcat pana aproape de roata din spate a bicicletei mele. A fost una din cele mai magice nopti din viata mea. Cand sa plec opreste o masina de unde iese o doamna care ma felicita pt. temeritate si-mi da o modica donatie sa am pt. micul dejun zice ea.

Pornesc mai departe si in curand intru in Scotia fara sa vad nici un semn care sa-mi indice acest lucru. Intalnesc doar multe turme de oi si de bovine.

In Scotia pedalez pe ruta: Birghem - Kelso - Jedburgh - Carter Bar - Bonchester Bridge - Old Castleton - Kersehopefoot. Sunt fericit ca am reusit o traversare europeana prin 17 tari indeplinandu-mi un mare vis. Traseul este plin de catarari. Pedalez prin Scotia profunda pe drumuri secundare.

In Kelso ma opresc sa fac aprovizionarea la un supermarket, apoi in Jedburgh fac o pauza sa vizitez orasul.

Frumos acest orasel unde descopar si ruinele unei stravechi manastiri.

Ma plimb putin si prin centru.

Urmeaza un traseu impadurit, am de urcat un deal. Ma prinde noaptea si ma pun cu sacul de dormit langa o casa de vacanta. Dimineata pe la ora 7 sunt doar 7 grade. E cam rece si decid sa o iau spre Anglia. Mi-am indeplinit deja visul si m-am saturat deja de clima asta neprimitoare a acestei tari. In apropiere de Anglia am de urcat un deal interesant spre Carter Bar.

Ajung si la granita cu Anglia.

Decid totusi sa ma intorc pt. ca la doar 500m era un drum la dreapta si astfel decid sa mai pedalez inca o zi in Scotia. O iau spre Bonchester Bridge.

Mai pedalez cateva ore bune prin Scotia apoi intru in Anglia din nou pe la Kersehopefoot. In Anglia pedalez pe ruta: Kersehopefoot - Brampton - Greenhead- Hexam - Ponteland - Seaton - Tynemouth - South Shields - SUNDER LAND - HARTLEPOOL - MIDDLESBROUGH - Helmsley - Sutton on the forest - YORK - Selby - Goole - SCUNTHORPE - LINCOLN - Sleaford - Bourne - PETERBOROUGH - Huntingdon - CAMBRIDGE - Saffron Walden - Chelmsford - Basildon - Gravesend - Rochester - MAIDSTONE - ASHFORD - Hythes - FOLKESTONE - DOVER. La un moment dat in timp ce urcam o panta abrupta, printr-o manevra gresita reusesc sa-mi stric derailleurul. Pana la urma lantul ramane blocat pe pinionul mare spate si pe foita mijlocie in fata. In aceste conditii viteza mea maxima scade brusc la doar 13- 15km/h si trebuie sa pedalez in gol ca prostul. Sunt in celalalt capat al Europei, oare in halul asta va urma sa traversez intreaga Europa? Nu-mi permit investitii in piese si sa-mi repar bicicleta. Oare norocul m-a parasit? Vai pacatele mele, biet ciclopelerin carpatin! Sfinte Aidan ajuta-ma te implor! Ma pun cu cortul dupa niste arbori, pe un camp agricol pe langa localitatea Kirkcambeck. Pe la miezul noptii incepe urgia adica vine o vijelie peste mine, pe la 3AM am toate boarfele ude, inclusiv sacii de dormit, temperatura este de 10 grade deci mai buna ca-n Scotia, dar sa vedem cum o scoatem la capat sanatosi din aceasta belea. Pe la 6 trebuie sa strang cortul pe ploaie, nu mai pot rezista, n-am dormit decat 2 ore toata noaptea si m-am luptat ca o fiara cu intemperia. Sufar deci respir, respir deci traiesc!

Dupa ce pedalez cam o ora, pe langa Greenhead, ajung la o manastire din sec XII unde nu vrea nimeni sa ma primeasca sa-mi salveze viata.

O iau pe un traseu deosebit de interesant care urmareste celebrul zid al imparatului Hadrian. Dupa ce pedalez cam 30min, ma trezesc ca opreste o masina de unde coboara preotul care m-a refuzat la manastire. Avand remuscari s-a gandit sa vina dupa mine si sa-mi dea o modica donatie sa am de un hostel in urmatorul oras. Zidul roman se intinde pe zeci de km. lungime.

Vremea este foarte nasoala, ploua englezeste din nou, eu pedalez cu doar 13km/h. Dupa inca o ora de pedalat ajung si la un muzeu si mai fac si eu o mica pauza pt. culturalizare.

Zona este de podis cu dealuri de pana la 500m altitudine. Peste tot sunt turme de ovine lasate sa pasca in libertate.

Pana la urma ploaia se opreste si hainele se usca pe mine datorita vantului. Noaptea mi-o petrec in mijlocul unei localitati aproape de Newcastle dormind intr-o statie de autobuz.

Ajungand in South Shields, dupa ce trec cu bacul raul Tyne, am placuta surpriza sa observ in departare vaporul care m-a transportat pe taram britanic.

Urmeaza sa pedalez din nou pe tarmul Marii Nordului. Pe langa Sunderland intalnesc o stanca imensa si multi pescarusi.

Langa localitatea Horden fac o pauza de masa intr-o zona de vis.

In Hartlepool, ma apropii atat de mult de marea agitata incat un val ma izbeste stropindu-mi aparatul foto.