3 - VeloTurul Europei 2012 (9000km in 123 zile prin 17 tari)

A doua zi dimineata langa sacul meu de dormit zaresc 2 biciclete cu bagaje de cicloturism. Spre bucuria mea ma intalnesc cu un cuplu de cicloturisti din Zagreb care faceau un tur de o luna prin insulele Croatiei. Erau chiar la inceputul turului. Ma imprietenesc cu ei si stam la discutii. Ma cinstesc si cu o cafea si o bere iar la plecare imi dau si niste conserve. Le doresc calatorii frumoase in continuare!

Intre localitatile Kraljevica si Bakar pot admira un frumos golfulet. Traficul devine tot mai intens pe masura ce ma apropii de Rijeka.

Mai pedalez cativa km. si ajung in zona portului orasului Rijeka.

Nu stiu ce pacatele mele fac de nimeresc pe autostrada A7. Pedalez cativa km. in trafic si conditii de cosmar, trec si printr-un tunel unde masinile veneau cu 120km/h. Cat pe ce sa ma prapadesc.

Apoi o iau la dreapta pe primul drum intalnit salvandu-mi viata si ajung iar in Rijeka. E momentul sa vizitez orasul.

Intalnesc si o biserica in stil italian.

Imi place mult acest oras care are o excelenta asezare strategica. Observ multe vile pe un deal dar si multe barci.

Prin centru ajung si la o reprezentare grafica deosebita.

Prin tot orasul gasesc postere imense cu gagici in bikini.

De aici mai pedalez 20km, in special am catarare usoara dar sustinuta pana in localitatea Rupa. De aici se intra in Slovenia pe la vama de la Jelsane. In Slovenia fac urmatorul traseu: Jelsane - Ilirska Bistrica - Pivka - Postojna - Kalce - Idrija - Tolmin - Bovec - Passo Predil - unde intru in Italia. Traseul este unul montan, pe la Ilirska Bistrica ma prinde o ploaie torentiala. Ma adapostesc intr-o statie de autobuz. Pana in Pivka am iar de urcat. Aici intalnesc un tanc roz. Pe traseu intalnesc si reclame imense cu celebrele pesteri cu care se mandresc slovenii.

In Postojna observ chiar si un grafitti cu celebra pestera care este la doar cativa km. de acest loc.

Mai am inca o catarare si ajung cam in 2 ore in orasul Idrija. Pe traseu iar ma prinde o ploaie.

De aici intru pe valea raului Idrijica.

In oraselul Tomin intanesc 2 personaje de teapa mea, membrii ai unei formatii rock, boemi si alcoolici pe deasupra. Ne simtim minunat si-mi fac cinste pana ajung sa dorm cu sacul de dormit pe terasa carciumei inteles fiind in prealabil de domnul ospatar.

Ziua urmatoare intru pe valea raului Soca, un traseu de vis presarat cu sate traditionale.

Pe langa localitatea Zaga zaresc o cascada puternica.

Iar ma prinde ploaia si trebuie sa ma adapostesc intr-un restaurant. Preturile aici sunt cam piparate cu 2, 30EUR pt. o bere. Dupa 2 ore pot sa pedalez din nou si in curand ajung la un afluent al raului Soca.

Ajung in statiunea montana Bovec unde trec prin cel de-al doilea furt din tur. In timp ce am intrat la un supermarket cineva mi-a smuls pelerina de ploaie de pe bicicleta.

Este cam tarziu, vremea e cam capricioasa si ma decid sa raman in zona peste noapte. Peisajele sunt la inaltime.

Ma apuc de racolat turistii occidentali biciclari si reusesc sa intru in gratia unui grup de nemti ciclisti care ma invita la un luxos restaurant unde petrecem o seara agreabila. Nemtii comanda un platou urias plin de bunatati.

Eu sunt in centrul atentiei si sunt rugat sa comand ce-mi doreste inimioara. Trebuie sa sarbatoresc caci am realizat deja traversarea Balcanilor de Vest pe o distanta de 1300km preponderent prin zone montane. Soarta este generoasa cu mine. Si comand cu nonsalanta o tochitura de caprior. Desigur ca vinul curge in valuri in insetatele noastre gatleje. Vai ce serata! Vai ce show!

Urmeaza o minunata seara in care ne simtim excelent, am ce le povesti generosilor nemti. Tot in acest local pot admira si niste tablouri de calitate.

Tarziu in noapte, satisfacut si euforic, ma pun cu sacul de dormit dupa un boschete in aceasta statiune de care ma leaga atatea amintiri. Ziua urmatoare se anunta perfecta si intru in cel mai frumos Parc National al Sloveniei.

Ura! Iata-ma in Alpii Orientali, mai precis in Alpii Iulieni. Paradisul alpin incepe aici.

Urmeaza o catarare de cativa km. si peisajele de vis incep sa apara.

Trec si prin sate pitoresti.

In acesti munti semeti se intalnesc multe capre negre.

Dupa ce urc vreo 7km ajung si-n fata celei mai dificile catarari pe drum asfaltat din Slovenia, un drum care duce la un refugiu la peste 2000m. Panta se anunta infernala.

La inceput am de urcat pe langa un parau.

Incep si serpentinele si panta este tot mai nemiloasa.

Din pacate nu reusesc sa fac ultimii km. ai catararii din cauza unei ploi si sunt nevoit sa ma intorc intrand in Italia pe la pasul Predel.

Aici in pas intalnesc si o statuie reprezentand un leu.

De aici o iau spre Tarvisio, apoi Pontebba.

De aici urmeaza o superba catarare de 13km. Spre pasul Pramollo, si el aflat pe lista BIG. Am parte de peisaje superbe si mult soare.

Dupa vreo 8km de urcat pe la cota 1200 gasesc si o ferma montana de unde se poate cumpara cascaval direct de la producator.

Urc in continuare bucurandu-ma de peisaje deosebite.

In varful pasului dau peste un lac glaciar.

Interesant este ca acest pas este situat pe granita a 2 tari, in Italia se numeste Pramollo, dar cum mai mergi ceva sute de metri intrand in Austria, pasul se numeste Nassfeldpass.

Dupa cativa km. de coborare ajung la un lac forte limpede.

Iata-ma in Karnisch Alpen, o zona spectaculoasa din sudul Austriei. Peisajele vorbesc de la sine.

Prin Austria pedalez putin pe valea raului Gail intre Hermagor si Mauthen. Este o zi minunata din nou.

In Mauthen fac o pauza de masa, apoi admir frumoasa biserica din localitate.

De aici incepe urcarea spre Plockenpass, o noua catarare BIG pe care nu o pot rata. Pe traseu intalnesc si multe tunele si am parte de destule serpentine pana in varf.

In varful pasului este intrarea in Italia si ma intampina o frumoasa statuie reprezentand lupoaica care i-a hranit pe Romulus si Remus. In Italia pedalez pe ruta: Timau - Paluzza - Comeglians - Sappada - Auronzo di Cadore - Misurina - Cortina d'Ampezzo - Selva di Cadore - Canazei - Moena - BOLZANO - Riobianco - S. Leonardo in P. - Passo Rombo.

Cobor mai bine de 10km si apoi decid sa ma pun cu cortul pe o pajiste langa localitatea Timau langa un rau unde ma racoresc.

Ziua urmatoare se anunta destul de calduroasa iar din localitatea Paluzza atac un nou BIG spre Monte Paularo. Aceasta este una din dificilele catarari din Alpii italieni, uneori panta depasind 15%. Cu bagaje grele o astfel de catarare este un calvar si o mare suferinta atat fizica cat si psihica iar daca avem parte si de canicula, este iadul pe pamant. Dar ma lupt si ma fortez, trebuie sa fac toate BIG-urile ce mi le-am propus. Sa vedem daca voi reusi? Usor nu va fi. Baga mare Carpaticus! Si catararea parca nu se mai sfarseste.

Ajung si la un sat montan unde zaresc o frumoasa pictura. Se pare ca Il Giro a trecut si pe aici candva. Traseul este extrem de dificil dar splendid.

Putin mai incolo ajung si la o panorama superba. Traficul este foarte lejer, fiind un traseu ideal pt. rutieri.

Pe ultimii km. am parte de serpentine printr-o padure de conifere. Si in sfarsit ajung si in varful catararii unde se afla un castel turistic.