Scurta relatare despre o viata zbuciumata pe 2 roti! Pedalez deci exist!
La comentariile voastre va voi face o relatare despre viata mea si de ce am ajuns cicloturist, ciclotrubadur boem cum imi place sa ma intitulez. De mic copil am fost timid, introvertit, studios. Cateva traume din copilarie si primele 2 dragoste neimpartasite de la 16 respectiv 18 ani m-au marcat si m-au facut sa iau calea pribegiei pe 2 roti in cautarea fericirii, a nirvanei, a invingerii friciii si a autocunoasterii. Am inceput cicloturismul in 98 cand am reusit sa am prima bicicleta MTB, o modesta entry-level. In 98 am pedalat in tot judetul Arad. In 99 student fiind la Limbi Straine la Sibiu, am inceput cu ture mai mari, practic faceam naveta Ineu - Sibiu si invers pe bicicleta. Am inceput sa fac ture prin Transilvania. Din anul 2000 am reusit sa fac prima tura de peste 1000km, de fapt au fost 2 ture de peste 1500km in tara. Eram tot introvertit, ciudat, nu am reusit sa ma integrez in colectivul de studenti, de fapt am avut doar colege studente, unele dintre ele s-au realizat ajungand chiar scriitoare si profesoare in America sau interpret la Consiliul Europei la Bruxelles.
Dupa anul 2000, in fiecare an am avut ture memorabile, ajungand la 15 ture importante in Romania dintre care 5 tururi ale tarii si 22 ture internationale de anvergura cea mai lunga avand 9000km in 2012 prin 17 tari in 123 zile. Cicloturismul a devenit viata mea. Am renuntat la totul pentru el. Adica la inceput am fost 3 ani profesor rural de engleza apoi 7 ani traducator la domiciliu, ulterior muncitor o luna in Scotia, muncitor 2 saptamani in Cehia, muncitor 3 luni in Romania si mai tarziu muncitor in horeca - cleaner, assistant waiter, porter si kitchen-cleaner pentru 3 sezoane in Cipru, perioada cea mai buna a vietii mele cand am castigat cel mai bine desi erau doar 700 euro salar pe luna plus cazare si masa gratuit.
Nu am reusit sa ma integrez in societate, sa-mi fac o prietena, o familie sau sa am un job stabil. Viata mea este si a fost si va fi cicloturismul desi mi-as dori sa gasesc o partenera. Greseala mea a fost ca din cauza singuratatii si a depresiei m-am apucat de alcool si tigari inca de la 18 ani. Dupa 16 ani m-am lasat de fumat, ocazional la o betie mai trag cate o tigara. Din cauza bauturii am pierdut totul - biciclete, echipamente, sponsori, credibiilitate si era sa-mi pierd si viata de cateva ori cel mai drastic fiind in 11 iunie 2017, accident in Liguria, de am avut fractura craniana cu hemoragie interna cu pierderea cunostiintei pentru cateva ore pana m-am trezit noaptea la Genova intr-un spital conectat la aparate. Tot de la alcool mi-am pierdut de multe ori si joburile, prietenii, tot.
Acum Covid-19 pot sa zic ca mi-a salvat viata caci de 15 luni mi-am pierdut locul de munca si nu am mai avut bani sa intru in carciuma deci nu am mai facut ciroza care ma astepta avida.
Am scris zeci de jurnale, mii de pagini de jurnal, primul aparat foto cu film am avut abia in septembrie 2001, primul aparat foto digital abia din mai 2010. Datorita jurnalelor si a fotografiilor imi aduc aminte usor sa relatez cicloaventuri din trecut. Viata mea a fost viata de roman si-mi doresc sa cunosc si marea dragoste, poate la maturitate, deocamdata am nevoie sa reusesc sa uit de viciu alcoolului si sa-mi gasesc un job si sa ma integrez in societate. Dar nu voi renunta la cicloturism pana voi muri.
Marii mei mentori toti au murit la senectute in accidente rutiere. L-as aminti pe inventatorul cicloturismului Paul de Vivie care la varsta de 77 ani a fost calcat de tramvai, pe Jan Hibell care l-a 74 ani a fost calcat mortal de tir in 2008 exact in perioada cand si eu faceam o tura in Balcani, in Grecia si pe Patrick Plaine, colegul meu de la clubul BIG Challenge, cicloturistul aventurier care a pedalat peste un milion km mai mult chiar decat recordmanul mondial in cicloturis Heinz Stucke, care l-a varsta de 68 in urma cu cativa ani a murit calcat de o masina. Ultraciclistul Mike Hall, omul care a infintat celebra cursa de ultra anduranta ciclistica Transamerica, omul care pedala pana in 400km pe zi medie, asta la ture de mii de km, a murit la doar 35 ani calcat de masina, din cauza halucinatilor produse de oboseala cronica.
Scuzati de disertatie. Sper cand o sa-mi fac un tub de you tube sa ma inscrieti toti si sa dati share poate voi reusi sa castig si eu ceva din filme ca sa-mi pot finanta calatoriile. Am investit toti banii toata viata mea in cicloaventuri, undeva la peste 50 000 euro, 30 000 euro bani din munca mea si vreo 20 000 euro din donatii modice si sponsorizari, asta in 22 de ani de activitate. Nu trebuie sa ma invidiati, a fost munca mea, cicloturismul este un modus vivendi pentru mine! Sa auzim de bine, bafta tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu