Totalul afișărilor de pagină

luni, 3 martie 2014

53 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari) - EPISODUL 53 (In sfarsit Dolomitii - Italia)

Trec si prin localitati incantatoare.
Peisajele sunt generoase in continuare. Din cand in cand zaresc si cate un satuc cocotat in varf de deal.
Ajung in Bolzano de unde o iau pe o pista ciclabila spre Brixen urmand cursul unui rau. In localitatea Ponte Gardena imi fac aprovizionarea de la o alimentara, apoi discut cu niste localnici si-n cele din urma imi gasesc cazare intr-un mare conac parasite si probabil bantuit si de fantome. Ma fac comod in sacul meu intr-o incapere intunecoasa in fundul conacului. Noaptea sunt vizitat de cateva fantome prietenoase care imi ureaza drum bun si viata velovagabonda in continuare promitandu-mi si protectia lor pe filiera celesta si divina. Nu voi uita niciodata acest episod paranormal din Ponte Gardena.
Ziua urmatoare este una in care voi avea cea mai lunga catarare din tot turul. Ma aflu la cota 200 si de aici va trebui sa urc pana la 2240m in unul din cele mai frumoase pasuri ale Europei. Pt. inceput urc cam 10km pana in statiunea Ortisei unde sunt intampinat de niste frumoase sculpturi.
Statiunea este luxoasa si dezvoltata.
Peste tot intalnesc vile de vacanta si pensiuni turistice.
Urmatoarea statiune prin care trec este Sta. Cristina. Infrastructura este impecabila.
Inainte de catararea in serpentine spre pasul Sella mai trec si prin statiunea Selva di Gardena.
Incepe si mult asteptata catarare. Vremea este perfecta din nou.
Pe traseu intalnesc si multi ciclisti. Majoritatea sunt rutieri, obsedati de performanta, timpi, viteze etc.
In fata mea apare in curand un colos de stanca.
In partea stanga a drumului se ridica un perete impunator de stanca ideal pt. alpinism.
Fac o scurta pauza sa admir si niste flori.
Masivul din fata este surprinzator.
Ajung si la o abundenta flora alpina.
Ador aceste conifere situate la o altitudine de aproape 2000m.
Peisajele sunt foarte variate. Predomina stanca sculptata de natura in felurite forme.
Usurel ma apropii si de varful pasului.
Peisajele sunt tot mai spectaculoase sub albastrul infinit al cerului de inceput de august.
Traiesc momente de extaz intr-o lume de basm.
In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!

2 comentarii:

  1. Tare,tare fain.O tura la care visam si noi,poate ca vine o zi...

    RăspundețiȘtergere
  2. Va recomand cu caldura Alpii, mai ales Dolomitii. Tura se poate face chiar si cu un buget mai modest.
    cu prietenie,
    Claudiu

    RăspundețiȘtergere