34 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 34 (GROSSGLOCKNER STRASSE- a dream come true)

In curand ma vad pedaland pe o pista ciclabila superba pe langa raul Moll.

In drumul meu trec si pe langa un mic lac unde au fost aclimatizate flori de lotus.

Pista ciclabila continua pe langa rau.

In Heiligenblut il intalnesc pe Sebastien, un belgian simpatic care se intorcea din turul lumii.

Anual intalnesc in expeditiile mele alpine cel putin un veloerou care prin daruire si ambitie reuseste sa ma uimeasca chiar si pe mine care nu pedalez de ieri-alaltaieri. Un astfel de om este si Sebastien si de o modestie rara.

Urmeaza sa cataram cea mai tare sosea alpina a Austriei - Grossglockner Strasse. Dupa doar 1km incepe sa picure si deoarece aveam chef sa am vreme buna sa pot face fotografii cat mai frumoase ma decid sa-l las pe Sebastien sa-si continue drumul iar eu ma intorc in Heiligenblut.

Vremea este cam inchisa dar ma adapostesc de ploaie in fata unui supermarket si de aici pot contempla o svelta si superba biserica.

In aceasta statiune cocheta intalnesc si multe pensiuni pictate.

Noaptea mi-o voi petrece in cortul meu langa o vila de vacanta unde in prealabil am intrebat proprietarii daca ma primesc pt. o noapte pe pamanturile lor. Au fost de accord si m-am odihnit bine. Ziua urmatoare spre bucuria mea, vremea era excelenta.

Statiunea se afla pe la cota 1200. Azi voi avea 3 catarari splendide, dintre care 2 depasesc 2500m. Sunt in forma mare si urc cu spor si voie buna.

Pe traseu intalnesc multe pensiuni.

Dupa nici o ora de pedalat ajung in zona superioara a padurilor de conifere.

Din nou eu si velomartoaga mea, respiram aer alpin.

Sunt depasit de multi turisti motorizati.

Din cand in cand mai trec si pe langa salase alpine.

Undeva pe la cota 1800 ajung la o intersectie de drumuri. Drumul spre stanga o ia spre Grossglockner iar cel spre dreapta e drumul principal care traverseaza Alpii si va ajunge in Tirol. O iau spre stanga, nu pot rata unul dintre cele mai frumoase drumuri din Alpi. Peisajul este de toata frumusetea.

Pe la cota 2000 mai fac o scurta pauza sa admir flora.

Soseaua este impecabila.

In curand ajung si la o puternica cascada.

Drumul urca tot mai sus intr-un décor de basm.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!

33 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 33 (Aventuri in PN. HOHE TAUERN)

Panta este teribila in continuare.

In scurt timp castig altitudine.

Mai pedalez putin pana ajung intr-un loc de unde pot observa o superba cascada.

E momentul sa fac un scurt popas si sa admir spectacolul naturii.

Dupa ce mai pedalez 2-3 km in fata mea se deschide o ampla panorama asupra varfului Schareck de 3126m.

Sunt un cetatean fericit si privilegiat.

Mai am de pedalat putin pana ajung la o cabana unde se termina asfaltul. Am cucerit un nou BIG, e momentul sa ma intorc din paradisul alpin.

Dupa ce-mi recuperez echipamentul, in curand pedalez din nou pe DN106. Langa localitatea Stall intalnesc un lac interesant dotat si cu o buna infrastructura turistica. Este luna iulie. Suntem pe la cota 1000 si este cam cald asa ca fac o baie scurta in apa rece a lacului.

Nu mai am mult de pedalat pana in orasul Winklern unde gasesc un superb loc de odihna, pe o banca, in spatele unui supermarket. De aici incepe cea mai tare sosea alpina a Austriei, dar e prea tarziu sa abordam azi traseul. Azi va fi o zi de rasfat si recuperare.

Cumpar niste rose, este cazul sa mai si sarbatorim putin dupa atata efort!

Dupa ce ma veselesc putin ascultand si muzica buna pe MP3-ul meu, merg sa vizitez orasul.

In continuare fac pauza la un local unde servesc un excelent strudl.

Apoi ma intorc si intru in Eis Cafe, cel mai select local din oras.

Aici da norocul peste mine. Ma imprietenesc cu niste tineri foarte simpatici care-mi fac cinste si ne simtim excelent toata seara.

Tarziu sunt condus in locul unde voi dormi cu sacul de dormit pe o pajiste in fata unor vile. Noaptea trece ca prin farmec iar diminiata cand ma trezesc ma sperii putin de superbul caine care se pare ca m-a pazit in timpul noptii.

Apoi sunt invitat la micul dejun de catre tatal prietenei unuia dintre amicii mei de-o seara in urma.

Inainte de a pleca la drum si de a-mi lua ramas bun de la ospitalierii austrieci primesc si o modica donatie de la frumoasa domnisoara. Urmeaza sa pedalez pe valea raului Moll.

Pe traseu intalnesc si cateva cascade minore.

Aproape de localitatea Mortschach intalnesc un camping unde gasesc un mic lac frumos amenajat plin cu pastravi.

Raman putin aici sa admir superbele exemplare.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!

32 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 32 ( Mallnitz si catarari BIG in PN. HOHE TAUERN)

Aici gasesc chiar si un parc tematic si incepe o poteca care se pare ca urca spre inaltimi.

De aici trebuie sa ma intorc in Mallnitz. In aceasta superba statiune sunt multe case de vacanta.

Soseaua este impecabila.

Fac o pauza la un supermarket Billa sa mananc ceva.

Apoi ma plimb prin statiune si admir fastuoasele locuinte de vacanta. Ajung si la vila Claudia.

Prin centrul statiunii zaresc si un dragon din lemn despre care exista o legenda locala.

Infrastructura turistica este la un inalt nivel.

Pensiunile sunt toate foarte cochete.

In curand descopar drumul care duce spre un BIG mai putin cunoscut. Primul km. drumul este lejer, aproape plat.

In continuare incepe o dura catarare in serpentine. Dupa 2km mai fac o scurta pauza sa admir panorama de vis.

Sunt in Parcul National Hohe Tauern - cel mai mare parc al Alpilor. Sunt mandru ca pot sa fac majoritatea pasurilor si a catararilor din acest parc cu bicicleta incarcata de bagaje. Dupa inca vreo 2km iar fac o pauza de cateva minute.

Nu mai am mult si dupa ce mai dovedesc niste rampe infernale ajung si-n varful catararii unde se afla o cabana.

Aici ma intalnesc cu niste turisti danezi care au amabilitatea sa-mi faca o poza.

Urmeaza coborarea spre DN106 pe care trebuie sa-mi continui drumul.

Intr-un mic satuc langa comuna Flattach observ mai multi tineri implicati in activitati de tip outdoor: trageau cu arcul, cu pusca, fugeau unii dupa altii de nebuni. Erau si niste corturi immense albe si se aflau si tot felul de cabane si locuri de cazare. Aici mi se face chef de socializare asa ca ma bag peste tineri si-i intreb daca ma lasa sa ma pun cu cortul in spate pe o pajiste, langa un rau, la liziera unei paduri. Aici am marea sansa sa o intalnesc pe conationala Emilia Lemnaru, fosta campioana nationala de schi si actualmente instructor de schi in Mallnitz iar pe timp de vara lucreaza la baza sportive si turistica unde m-am nimerit inopinat si fortuit. Impresionata de calatoria mea se pune sa-mi pregateasca un festin de zile mari, de mananc sa crap nu alta ca un capcaun. Apoi stam la discutii la niste bere pana seara tarziu. Primesc si cateva kg. de provizii, Emilia a devalizat tot satul de vacanta sa ma sature pe mine. Sarut mana scumpa mea! (Glumesc cand zic ca a devalizat, ce mi-a dat era pe stoc si a zis ca daca o prinde seful sau comenteaza cineva ceva, ea plateste tot). Pe la miezul noptii m-am pus cu cortul in spate. Mi-ar fi dat o camera dar in gasca de tineri era si fiul patronului si s-a temut sa nu fie parata.

Ma odihnesc foarte bine la cort iar dimineata examinez "prada". Valeu m-am scos! Cateva zile o sa am ce manca dar voi avea si ce cara pe catararile ce ma asteapta!

In apropiere urmeaza o noua catarare BIG. Pedalez 1,5km pe o panta de 15% si sunt deja epuizat din cauza greului bagaj asa ca ma decid sa abandonez tot bagajul la o cabana unde sunt lasat sa-mi pun toate catrafusele in curte pt. vreo 2 ore pana voi face catararea si voi reveni inapoi. Va fi prima si singura catarare BIG care n-am facut-o cu bagaje. Hei si acum pedalez lejer, e o alta viata! Ajung dupa cativa km. in statiunea Montana Innerfragant.

In continuare mai am de urcat destui km. Peisajele sunt de vis.

Dar si rampa este diabolica uneori de peste 20%.

Urcam in continuare spre paradisul alpin.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!