Totalul afișărilor de pagină

luni, 4 noiembrie 2013

Angela Similea - Distinsa doamna a muzicii usoare romanesti!

vineri, 1 noiembrie 2013

15 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 15 (Aventuri in Bosnia Herzegovina)

Iata-ma in Bosnia, mai precis in Herzegovina. In buzunar n-am decat 10Kuna (bani croati) si 1,5EUR; restul banilor sunt pe card. Dilema este unde vom gasi un bancomat? Continua sa ploua. Sunt deja ud learca. Pedalez printr-o zona interesanta cu multe dealuri.
Pana in localitatea Ravno sunt satul de ploaie si decid sa fac o mica pauza la un local unde resusesc sa primesc un snack si un suc pe acei bani straini. Dupa 2 ore de asteptare sunt nevoit sa continui pe ploaie care nu da semne ca s-ar opri. Mi-e frig, am de urcat pasul Vrajak(585m) si ploua tot mai tare. Sunt ud pana la piele dar pe coborare e cel mai nasol, incep sa inghet. Dupa mult chin ajung in oraselul Ljubinje unde surpriza nu gasesc nici un bancomat. Tremur ca o frunza in vant, toate hainele-mi sunt ude, sunt disperat, dar pana la urma norocul imi surade ca gasesc o banca unde reusesc sa scot 100marci convertibile(50eur). Sunt salvat, in prima faza stau la o bere cu niste simpatici cetateni, apoi merg si-mi cumpar o pizza salvatoare de la o benzinarie cu pretul de doar 4marci(2eur). Pizza e atat de buna incat fac pocinogul de reusesc sa-mi musc si din degetul mijlociu al palmei drepte care incepe sa sangereze. Aici discut si cu niste fete dragute si una dintre ele imi face cinste un sandvis pt. drum.
Apoi iese putin soarele si-mi pun hainle la uscat in fata unui supermarket. In scurt timp ma trezesc ca vine politia si ma intreaba ce fac aici. Ma legitimeaza, le povestesc despre ce este vorba si-mi dau pace. E timpul sa vizitez orasul. Aici pot admira o biserica ortodoxa.
Ajung si la un cimitir unde sunt ingropati si victimele din niste razboaie. Nu scrie nicaieri in nici o limba de circulatie internationala si nu pot afla despre ce eroi este vorba.
Noaptea sunt lasat sa ma adapostesc cu sacul de dormit intr-o institutie la etaj in fata unei usi inchise precum un caine vagabond. Halal viata de care se bucura "Celebrul Carpatic" - cum sunt trecut in celularul unui prieten. Si totusi dorm bine visand la fetitele din Herzegovina care erau atat de mandre de tara lor. Ziua urmatoare pedalez spre Stolac pe un traseu putin circulat si destul de ondulat, cu multe catarari spre bucuria sufletului meu. Traseul este in general de deal si observ si cateva zone agricole pitoresti.
Pe traseu opresc la un local sa beau o cafea caci din pacate nu aveau nimic de mancare. Mai am parte in continuare si de coborari pe cinste si intalnesc si turisti straini pe scutere. Trebuie sa fie frumos si acest tip de voiaj practicat si de un bun prieten al meu Florin care domiciliaza in inima Dolomitilor si pe care il salut!
Ajung si-n Stolac unde mananc o pizza, beau o bere si admir peisajul si casele localnicilor.
Tot aici gasesc si o moschee veche, semn ca populatia este preponderent musulmana.
De aici pedalez pe un traseu atractiv pe langa un frumos rau intr-o zona salbatica de munte.
In stanga mea am versanti cu o vegetatie cam precara. Sunt in clima submediteraneana.
In curand zaresc si niste capre cataratoare cum am mai intalnit candva in Grecia.
Mai am de facut un pas de 542m apoi vine coborarea spre Berkovici unde dupa ce ma simt bine la un bar cu niste tineri sunt indrumat sa-mi petrec noaptea intr-o casa parasita din apropiere. Este momentul pt. o copioasa cina.
Pe la ora 4AM vin 2 masini cu tineri galagiosi. Ma tem pt. viata mea dar totusi scap nefiind reperat de catre respectivii indivizi. Norocul meu ca mi-am introdus si bicicleta in casa parasita si mi-am facut culcusul intr-un colt mai ascuns. Ziua urmatoare ma duc la Meca bosniaca sa multumesc lui Alah ca m-a crutat.
Vremea este foarte nasoala din nou si s-a racit considerabil. Din cand in cand mai ploua iar hainele mele sunt toate ude in bagaje. Totusi nu sunt lasat la greu de catre Marele Anonim si-n satul Divin, sunt ajutat de patronul unui magazin cu un pulover care-mi va salva viata. Nici macar nu banuiam ca vor urma 2 pasuri montane de peste 1000m fiecare pe o vreme foarte nefavorabila.
Dupa localitatea Korita ma asteapta pasul Torine de 1033m. Am de urcat cativa km. buni.
Dar apoi vine coborarea pe care iar ma ploua putin. In oraselul Gacko savurez o excelenta pizza cu ton.
De aici am o lunga catarare spre pasul Cemerno (1293m) care este pe lista clubului BIG Challenge spre marea mea satisfactie. Ma lupt ceva cu panta pana sa ajung in varf de unde pot sa vad cei mai inalti munti din Bosnia cu varful Maglic de 2386m.
Urmeaza o coborare de vreo 10km unde sunt salvat de puloverul primit din satul Divin, frigul fiind destul de patrunzator. Aici e momentul sa sarbatoresc asa ca comand o portie de cevapci si salata. Apoi voi savura niste bere in compania unor clienti prietenosi si agasat de duduia care servea la local care-mi tot face ochi dulci.
De pe teresa localului se vad cei mai inalti munti ai Bosniei si noaptea mi-o petrec intr-un hotel parasit ce-l puteti vedea in poza urmatoare.
Se pare ca am fost inspirat sa aleg aceasta cazare boema, pt. ca-n timpul noptii a plouat, a fost foarte frig, iar pe varful masivului din apropiere a nins frumos. Dimineata urmatoare am frecventat din nou restaurantul de pe a carui terasa am putut contempla zapada de pe varful Maglic. Eram totusi la sfarsitul lunii mai, deci cam frig pt. aceasta perioada.
In incheierea acestui capitol vreau sa Multumesc din suflet celor care m-au sprijinit sa fac si aceasta aventura.Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ocrotit din nou. Multumesc parintilor Dan si Mariana ca m-au inteles si sustinut mereu. Si acum multumesc prietenilor sustinatori care au fost numerosi si inimosi. Multumesc din suflet lui: Teodor Dobrinescu, Bogdan Cristea, Adina si Zoltán Márton - http://Z0ltan77.com/ , Sergiu Havasi, Liviu Marunceac -http://livstorm.blogspot.ro/, Tibi Muntean, Sorin Liubarschi, Bogdan Banica, Valkai Elod, Florin Leonte, Horia Nitu si tuturor celor care m-au ajutat.In Romania cel mai bine am fost primit la Timisoara, Campina si in capitala. In Balcani cei mai primitori oameni au fost in Serbia, Bosnia si Macedonia. Accesand linkul urmator puteti viziona o emisiune Tv in care-mi povestesc aventurile din penultimul meu mare tur europen si din cariera mea de cicloturist! http://forum.stelici.ro/viewtopic.php?f=51&t=2578

luni, 28 octombrie 2013

Traiasca Bosnia! - tara cu oamenii cei mai ospitalieri din turul meu!

duminică, 27 octombrie 2013

14 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 14 (Croatia - Coasta Dalmatiei)

Nu mai stiu in ce zi suntem, aproximativ in jurul datei de 20 mai. Vremea se schimba brusc si incep ploile. Intru in Croatia pe o ploaie torentiala si sunt intampinat chiar la intrare de mai multi arbori ornamentali care au crescut sanatos.
Pedalez printr-o zona turistica interesanta.
Atmosfera este ca si-n Occident. Se pare ca este o zona cu un turism infloritor.
Pe langa localitatea Cavtat gasesc un loc interesant bine amenajat pt. popas si am parte si de putine raze de soare.
Imi continui drumul si ma bucur de un peisaj de exceptie.
E o placere sa pedalezi inconjurat de atatea frumuseti iar florile degaja un miros imbietor.
Trec printr-o serie de mici localitati cu o excelenta infrastructura turistica.
Zona este de vis iar eu ma apropii de Dubrovnik, perla Adriaticii.
Dupa o catarare de cativa km. zaresc in departare renumitul oras al rivierei dalmate.
Din pacate incepe sa ploua din nou si astfel nu am nici un chef sa vizitez orasul stiind si ca este cam scump pt. buzunarul meu. Pedalez pe ploaie pana in localitatea turistica Slano unde va trebui sa-mi caut un adapost si sa raman peste noapte.
Deocamdata dau o raita prin port sa admir barcile.
Incepe din nou sa ploua si nu-mi pot permite sa stau la nici un local astfel ca-mi voi cumpara ceva de la un market si voi manca si ma voi adaposti de ploaie langa oficiul postal ca si un sarman calator.
Aici mai admir inca o data flora mediteraneana, de maine voi parasi acest climat.
Mai merg o data in port sa-mi iau ramas bun de la Adriatica. In curand vor incepe catararile in M. Dinarici. Zaresc si o interesanta ambarcatiune de pescuit.
Apoi merg sa ma inchin spre o biserica si sa cer clementa Marelui Meteorolog pt. pacatele mele. Sunt trist dar fericit. Nu voi avea unde sa dorm in aceasta noapte.
Pana la urma ajung sa-mi petrec noaptea cu multa umilinta si oaresice teama intr-o statie de autobuz.
Reusesc sa dorm bine si nu ma deranjeaza nimeni. Ziua urmatoare la iesire din localitatea Slano vad un indicator spre Bosnia, asa ca nu mai stau pe ganduri si incep sa abordez catararea de cativa km. spre aceasta noua tara. Din pacate incepe sa ploua din nou. Panorama devine interesanta dupa ce urc vreo 2km.
Traseul e interesant, zona superba, dar pacat ca ploua mocaneste iar temperatura a scazut simtitor.
Urc la greu si-mi iau la revedere de la Marea Adriatica unde m-am simtit atat de bine.
Dupa 5km de urcat ajung la un frumos drum de culme. Mai am foarte putin pana la granita cu Bosnia dar din pacate incepe sa ploua mai tare.
In incheierea acestui capitol vreau sa Multumesc din suflet celor care m-au sprijinit sa fac si aceasta aventura.Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ocrotit din nou. Multumesc parintilor Dan si Mariana ca m-au inteles si sustinut mereu. Si acum multumesc prietenilor sustinatori care au fost numerosi si inimosi. Multumesc din suflet lui: Teodor Dobrinescu, Bogdan Cristea, Adina si Zoltán Márton - http://Z0ltan77.com/ , Sergiu Havasi, Liviu Marunceac -http://livstorm.blogspot.ro/, Tibi Muntean, Sorin Liubarschi, Bogdan Banica, Valkai Elod, Florin Leonte, Horia Nitu si tuturor celor care m-au ajutat.In Romania cel mai bine am fost primit la Timisoara, Campina si in capitala. In Balcani cei mai primitori oameni au fost in Serbia, Bosnia si Macedonia. Accesand linkul urmator puteti viziona o emisiune Tv in care-mi povestesc aventurile din penultimul meu mare tur europen si din cariera mea de cicloturist! http://forum.stelici.ro/viewtopic.php?f=51&t=2578

marți, 15 octombrie 2013

13 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 13 (MUNTE NEGRU - Parcul National Lovcen si Golful Kotor)

Pedalez prin Parcul National Lovcen unde peisajele idilice le intalnesc la tot pasul. In curand zaresc o multitudine de papadii la poalele unui masiv carstic.
Dupa doar 1km intru intr-o zona aflata pe lista monumentelor naturale protejate de UNESCO.
Chiar de aici incepe la stanga un drum care se anunta extrem de spectaculos. In circa 10km urma sa urc 700m diferenta de nivel. Catararea este anevoioasa dar peisajele imi rasplatesc efortul.
In curand raman uimit de ampla panorama ce mi se deschide in fata ochilor. E golful Risan-Kotor comparabil in frumusete cu fiordurile Norvegiei cu singura exceptie ca in loc de zapezi si frig am clima si confort mediteraneean.
Sunt fericit! Oy yeah! Un nou vis mi s-a indeplinit. Sunt pe una dintre cele mai spectaculoase catarari BIG din lume.
Sa fie posibil atata frumusete in aceasta viata? Merit eu asa ceva?
Pe masura ce urc drumul este tot mai ingust si mai intalnesc ciclisti pe traseu.
Panorama este absolut fabuloasa!
Desi am calatorit mult, acest traseu pare sa fie cel mai spectaculos dintre toate locurile pe unde am calatorit pe 2 roti. Pur si simplu m-am indragostit de el. Pe o distanta de cel putin 3km am avut o ampla panorama asupra golfului Kotor. In curand vine si drumul de culme, iar panta se imblanzeste.
Pedalez pana aproape de varf pana in locul unde incepe o lunga coborare. Dupa ce vad ca cobor cam 1km, ma intorc si o iau spre Kotor. Drumul este cam ingust, abia poate trece o masina. Astfel ca coborarea va fi periculoasa.
Pe coborare avand inclinatia pantei pe alocuri de 10% si panorama ametitoare iar eu fiind cam sensibil, simt ca mi se face rau, ca ma ia cu palpitatii pe la inima. Valeu mama natura, ma prapadesc de cat de frumoasa esti! "Cat de frumoasa te-ai gatit, Natura tu ca o virgina Asi vrea sa plang de fericit, Ca simt suflarea ta divina" - imi suna in suflet versurile marelui poet George Cosbuc (si nu mai am rabdare pana la anul cand o sa pedalez din nou in acest fabulos perimetru balcanic care mi-a fascinat tineretea).
Pana la urma de ce mi-e scris nu scap, intr-o curba pun o frana brusca si sunt aruncat peste ghidon. In cadere ma izbesc cu pieptul de drum, imi zdrobesc putin muschii pieptului si-mi afectez vreo 2 coaste plus din nou imi sufera genunchiul stang. In cadere imi cad si toate monedele din diverse tari ce le aveam intr-un pachet de tigari intr-un buzunar al rucsacului. Abia ma scol de jos plin de dureri si ma fac si de ras cu aceasta cazatura in fata a cetatenilor din 2 masini de turisti care s-au apucat sa ma filmeze si sa rada de mine vazand ca nu necesit spitalizare. Halal sa va fie si bravos Carpaticus! Hai ca n-ai murit, hai ca ne asteapta Kotor Bay sa sarbatorim ca mai traim si ca am facut cel mai tare BIG din cariera!
Cu mult mai mare prudenta imi continui coborarea pe acest traseu paradisiac apropiindu-ma tot mai mult de Kotor.
Cred ca am mai mult de 20 de serpentine de facut si trupul se cam resimte de la cazatura. Dar trebuie sa continui aventura, nu am de ales.
Ultimele serpentine sunt deosebit de spectaculoase.
Orasul Kotor s-a cuibarit intr-un loc magnific. Coplesit de frumusetea spectacolului natural imi uit si eu durerile trupesti pt. moment.
Ajuns in Kotor m-am gandit ca nu ar strica sa fac un tur al lacului. Recunosc ca a urmat un traseu fabulos. Cuvintele nu pot descrie frumusetea zonei. Muntele calcaros parea ca se prabuseste in lac. Zona este un magnet pt. turistii cu bani. Adesea am vazut si ambarcatiuni de lux si vile sofisticate.
Trec prin localitati turistice spectaculoase.
Cel mai mult imi place micul burg Perast in care se simte influenta occidentala.
De pe cealalta parte a lacului din localitatea D. Morinj zaresc in departare M. Lovcen de unde coborasem. Ziua mi-o sfarsesc dormind intr-un adapost in orasul Herceg Novi unde niste oamneni de treaba imi dau si o cina consistenta. Norocul meu ca am avut acoperis deasupra capului pt. ca in timpul noptii a inceput sa ploua urat.
In incheierea acestui capitol vreau sa Multumesc din suflet celor care m-au sprijinit sa fac si aceasta aventura.Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ocrotit din nou. Multumesc parintilor Dan si Mariana ca m-au inteles si sustinut mereu. Si acum multumesc prietenilor sustinatori care au fost numerosi si inimosi. Multumesc din suflet lui: Teodor Dobrinescu, Bogdan Cristea, Adina si Zoltán Márton - http://Z0ltan77.com/ , Sergiu Havasi, Liviu Marunceac -http://livstorm.blogspot.ro/, Tibi Muntean, Sorin Liubarschi, Bogdan Banica, Valkai Elod, Florin Leonte, Horia Nitu si tuturor celor care m-au ajutat.In Romania cel mai bine am fost primit la Timisoara, Campina si in capitala. In Balcani cei mai primitori oameni au fost in Serbia, Bosnia si Macedonia. Accesand linkul urmator puteti viziona o emisiune Tv in care-mi povestesc aventurile din penultimul meu mare tur europen si din cariera mea de cicloturist! http://forum.stelici.ro/viewtopic.php?f=51&t=2578