Pantani Carpaticus - sunt un om cu o mare pofta de a descoperi viata si lumea din saua bicicletei. Am calatorit enorm in ultimii 20 de ani traind o viata intensa plina de aventura si adrenalina! Viata mea inseamna calatoria pe 2 roti, descoperirea naturii, intalnirea cu semenii si continua perfectionare a mea prin intermediul experientelor acumulate si a emotiilor traite! Pedalo ergo sum! Pedalez deci exist! Traiasca cicloturismul!
Totalul afișărilor de pagină
vineri, 1 noiembrie 2013
15 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 15 (Aventuri in Bosnia Herzegovina)
Iata-ma in Bosnia, mai precis in Herzegovina. In buzunar n-am decat 10Kuna (bani croati) si 1,5EUR; restul banilor sunt pe card. Dilema este unde vom gasi un bancomat? Continua sa ploua. Sunt deja ud learca. Pedalez printr-o zona interesanta cu multe dealuri.
Pana in localitatea Ravno sunt satul de ploaie si decid sa fac o mica pauza la un local unde resusesc sa primesc un snack si un suc pe acei bani straini. Dupa 2 ore de asteptare sunt nevoit sa continui pe ploaie care nu da semne ca s-ar opri. Mi-e frig, am de urcat pasul Vrajak(585m) si ploua tot mai tare. Sunt ud pana la piele dar pe coborare e cel mai nasol, incep sa inghet. Dupa mult chin ajung in oraselul Ljubinje unde surpriza nu gasesc nici un bancomat. Tremur ca o frunza in vant, toate hainele-mi sunt ude, sunt disperat, dar pana la urma norocul imi surade ca gasesc o banca unde reusesc sa scot 100marci convertibile(50eur). Sunt salvat, in prima faza stau la o bere cu niste simpatici cetateni, apoi merg si-mi cumpar o pizza salvatoare de la o benzinarie cu pretul de doar 4marci(2eur). Pizza e atat de buna incat fac pocinogul de reusesc sa-mi musc si din degetul mijlociu al palmei drepte care incepe sa sangereze. Aici discut si cu niste fete dragute si una dintre ele imi face cinste un sandvis pt. drum.
Apoi iese putin soarele si-mi pun hainle la uscat in fata unui supermarket. In scurt timp ma trezesc ca vine politia si ma intreaba ce fac aici. Ma legitimeaza, le povestesc despre ce este vorba si-mi dau pace. E timpul sa vizitez orasul. Aici pot admira o biserica ortodoxa.
Ajung si la un cimitir unde sunt ingropati si victimele din niste razboaie. Nu scrie nicaieri in nici o limba de circulatie internationala si nu pot afla despre ce eroi este vorba.
Noaptea sunt lasat sa ma adapostesc cu sacul de dormit intr-o institutie la etaj in fata unei usi inchise precum un caine vagabond. Halal viata de care se bucura "Celebrul Carpatic" - cum sunt trecut in celularul unui prieten. Si totusi dorm bine visand la fetitele din Herzegovina care erau atat de mandre de tara lor. Ziua urmatoare pedalez spre Stolac pe un traseu putin circulat si destul de ondulat, cu multe catarari spre bucuria sufletului meu. Traseul este in general de deal si observ si cateva zone agricole pitoresti.
Pe traseu opresc la un local sa beau o cafea caci din pacate nu aveau nimic de mancare. Mai am parte in continuare si de coborari pe cinste si intalnesc si turisti straini pe scutere. Trebuie sa fie frumos si acest tip de voiaj practicat si de un bun prieten al meu Florin care domiciliaza in inima Dolomitilor si pe care il salut!
Ajung si-n Stolac unde mananc o pizza, beau o bere si admir peisajul si casele localnicilor.
Tot aici gasesc si o moschee veche, semn ca populatia este preponderent musulmana.
De aici pedalez pe un traseu atractiv pe langa un frumos rau intr-o zona salbatica de munte.
In stanga mea am versanti cu o vegetatie cam precara. Sunt in clima submediteraneana.
In curand zaresc si niste capre cataratoare cum am mai intalnit candva in Grecia.
Mai am de facut un pas de 542m apoi vine coborarea spre Berkovici unde dupa ce ma simt bine la un bar cu niste tineri sunt indrumat sa-mi petrec noaptea intr-o casa parasita din apropiere. Este momentul pt. o copioasa cina.
Pe la ora 4AM vin 2 masini cu tineri galagiosi. Ma tem pt. viata mea dar totusi scap nefiind reperat de catre respectivii indivizi. Norocul meu ca mi-am introdus si bicicleta in casa parasita si mi-am facut culcusul intr-un colt mai ascuns. Ziua urmatoare ma duc la Meca bosniaca sa multumesc lui Alah ca m-a crutat.
Vremea este foarte nasoala din nou si s-a racit considerabil. Din cand in cand mai ploua iar hainele mele sunt toate ude in bagaje. Totusi nu sunt lasat la greu de catre Marele Anonim si-n satul Divin, sunt ajutat de patronul unui magazin cu un pulover care-mi va salva viata. Nici macar nu banuiam ca vor urma 2 pasuri montane de peste 1000m fiecare pe o vreme foarte nefavorabila.
Dupa localitatea Korita ma asteapta pasul Torine de 1033m. Am de urcat cativa km. buni.
Dar apoi vine coborarea pe care iar ma ploua putin. In oraselul Gacko savurez o excelenta pizza cu ton.
De aici am o lunga catarare spre pasul Cemerno (1293m) care este pe lista clubului BIG Challenge spre marea mea satisfactie. Ma lupt ceva cu panta pana sa ajung in varf de unde pot sa vad cei mai inalti munti din Bosnia cu varful Maglic de 2386m.
Urmeaza o coborare de vreo 10km unde sunt salvat de puloverul primit din satul Divin, frigul fiind destul de patrunzator. Aici e momentul sa sarbatoresc asa ca comand o portie de cevapci si salata. Apoi voi savura niste bere in compania unor clienti prietenosi si agasat de duduia care servea la local care-mi tot face ochi dulci.
De pe teresa localului se vad cei mai inalti munti ai Bosniei si noaptea mi-o petrec intr-un hotel parasit ce-l puteti vedea in poza urmatoare.
Se pare ca am fost inspirat sa aleg aceasta cazare boema, pt. ca-n timpul noptii a plouat, a fost foarte frig, iar pe varful masivului din apropiere a nins frumos. Dimineata urmatoare am frecventat din nou restaurantul de pe a carui terasa am putut contempla zapada de pe varful Maglic. Eram totusi la sfarsitul lunii mai, deci cam frig pt. aceasta perioada.
In incheierea acestui capitol vreau sa Multumesc din suflet celor care m-au sprijinit sa fac si aceasta aventura.Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ocrotit din nou. Multumesc parintilor Dan si Mariana ca m-au inteles si sustinut mereu. Si acum multumesc prietenilor sustinatori care au fost numerosi si inimosi. Multumesc din suflet lui: Teodor Dobrinescu, Bogdan Cristea, Adina si Zoltán Márton - http://Z0ltan77.com/ , Sergiu Havasi, Liviu Marunceac -http://livstorm.blogspot.ro/, Tibi Muntean, Sorin Liubarschi, Bogdan Banica, Valkai Elod, Florin Leonte, Horia Nitu si tuturor celor care m-au ajutat.In Romania cel mai bine am fost primit la Timisoara, Campina si in capitala. In Balcani cei mai primitori oameni au fost in Serbia, Bosnia si Macedonia. Accesand linkul urmator puteti viziona o emisiune Tv in care-mi povestesc aventurile din penultimul meu mare tur europen si din cariera mea de cicloturist! http://forum.stelici.ro/viewtopic.php?f=51&t=2578
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu