14 - VeloTurul Europei 2012 (9000km in 123 zile prin 17 tari)- partea 14 (Aventuri in Elvetia, Germania si Franta)

Am o zi plina de satisfactii si in drum spre lacul urmator Zurichsee, ma intalnesc cu un ciclist elvetian pocait cu care pedalez cativa km. Sunt invitat la el acasa unde primesc o copioasa masa si mi se ofera sa dorm peste noapte la el. Imi da si o camera dar conditia este sa merg cu el si nevasta sa la un concert pt. pocaiti. Nu prea am chef de asa ceva asa ca refuz si plec mai departe. Inteleapta decizie pt. ca in localitatea Pfaffikon ma imprietenesc cu niste tineri la un local. Sunt omenit cu cateva beri, discut si rad mult cu niste gagici si pe deasupra ma aleg si cu o modica donatie din partea unei doamne si al unui tanar. Apoi dorm cu sacul de dormit in spatele localului pe un gazon.

Ziua urmatoare pedalez pe langa lacul Zurichsee. Ma opresc sa fac si baie de cateva ori si la un moment dat intalnesc o lebada superba cu care ma joc, pe care o hranesc cu prajituri si care drept rasplata ma musca de gamba stanga.

Acest lac are in jur de 50km. lungime si este foarte populat.

Ajung in sfarsit si la Zurich, unul dintre cele mai scumpe orase din lume.

Aici soarta mi trimite pe Roman si pe Simon, 2 tineri minunati si petrecareti cu care in sfarsit am cu cine imparti sticla de Jagermeister. Fac si baie in raul Limmat care trece prin acest superb oras iar seara merg cu noii mei prieteni la un club de microbisti unde se consuma alcool. Este semifinala Germania- Italia, e show si distractie mare. Pe la ora 2AM refuzand pe fondul oboselii,sa merg cu Roman sa dorm in apartamentul sau, devin pt. o noapte un biet "homeless" in Zurich, dormind cu sacul de dormit in spatele localului sub un copac unde era o casuta de lemn pt. copii dar neincapatoare pt. Carpaticus. A fost minunat! Traiasca Simon si Roman! Salutare camarazi!

Ziua urmatoare trebuie s-o iau pe fructe sa-mi revin si incerc cateva fructe exotice ce mi le cumpar dintr-un supermarket din orasul Dietikon. Elvetia este tara cea mai scumpa din tot turul meu, cele cateva fructe costand nu mai putin de 25CHF.

Mai pedalez putin si ajung in orasul Baden care arata foarte bine.

Inca o ora de pedalat si ajung in localitatea Koblenz pe granita cu Germania. Inainte de a intra in noua tara stau cam 2 ore la baie in Rhin intr-un loc excelent. Aici intalnesc 2 copii asiatici si ma conversez cu mama lor.

Cum intru in Germania am norocul sa gasesc un steag al tarii in care am intrat pe care nu ezit in a-l arbora la trailer-ul meu in semn de respect si multumire fata de oamenii vorbitori de limba germana care m-au ajutat mult in acest tur.

Pedalez spre M. Padurea Neagra si pt. inceput am o lunga catarare spre Hohenschwand. In St. Blasien nimeresc la o petrecere de sfarsit de liceu si stau si eu la discutii cateva ore cu niste tineri. Apoi dorm in zona cu sacul de dormit. Ziua urmatoare vizitez superba localitate turistica care este plina de cladiri impunatoare.

In St. Blasien se gaseste o monumentala catedrala.

Se pare ca este o localitate turistica unde au loc pelerinaje. Este un loc incantator.

De aici incep sa fac mai multe pasuri in M Padurea Neagra. Nu mai stiu nici eu pe unde am fost ca traseul a fost prea lung si m-a lasat memoria. Banuiesc ca am luat-o spre Todtmoos.Stiu ca m-am ghidat sa fac cat mai multe BIG-uri. Peisajele sunt cam asa.

Intre Todtmoos si Todtnau ajung la un pas interesant.

Mai fac cateva catarari iar apoi tin minte ca am parte de o coborare de 16km. pana in orasul Freiburg, o adevarata bijuterie urbana.

Urmeaza sa vizitez centrul istoric unde intalnesc multe cladiri deosebite. Printre ele gasesc si un palat cu cariatide.

Vine si o furtuna si ma adapostesc intr-o cladire somptuoasa.

Pe la miezul noptii ma pun cu sacul de dormit in centrul orasului langa un muzeu. La 3AM ma scoala un politist si ma izgoneste de acolo. Zice sa parasesc orasul. Eu am tupeul sa mai pedalez 3km inapoi spre iesirea din oras spre M Padurea Neagra si ma pun cu sacul de dormit intr-un parc ascuns dupa un boschete. De aici nu ma mai alunga nimeni. Dimineata o tai spre Franta si in curand ajung in Alsacia. Aici sarbatoresc din nou cu niste slanina cu ceapa adusa din Romania.

Pe traseu ajung la o petrecere a unor fotbalisti care ma ajuta cu o bere si o plasa plina de gratare, deci m-am scos pt. 2 zile. Ajung si-n orasul Selestat unde ma intalnesc cu un roman dubios care vrea sa ma duca la el, dar prefer sa dorm boschetareste la iesire din oras cu sacul meu de dormit.

Ziua urmatoare vizitez superbul oras Selestat care-mi lasa o excelenta impresie.

Serge Reggiani - Et puis

13 - VeloTurul Europei 2012 (9000km in 123 zile prin 17 tari) - partea 13 (Aventuri in Alpii Austriei, Liechtenstein si Elvetia)

Dupa ce trec de St. Anton urmeaza cativa km de panta serioasa uneori si de 15% pana ajung la cota 1800 la Arlbergpass unde intalnesc o cocheta statiune turistica.

Nici tipenie de turist iar toate localurile sunt inchise asa ca cobor rapid pana intr-un sat unde sunt invitat de niste tineri la o bere. Ulterior ajung la o petrecere interesanta in satul Dalaas unde ma imprietenesc cu niste montaniarzi care ma servesc cu mancare buna si multa bere. Apoi o patroana de pensiune, sotia unui renumit alpinist al locului, imi ofera o camera gratuit la pensiunea sa. Si uite asa ne distram de minune, avem muzica buna si voie buna din plin. Sarut mana scumpa doamna! Sa ne revedem sanatosi!

Ziua urmatoare dupa ce primesc un copios mic dejun de la aceasta familie deosebita, pornesc la drum si pedalez pe langa superbul rau Alfenz.

Este duminica si n-am parte sa pedalez prea mult caci intr-un sat in apropiere de orasul Bludenz, intalnesc o noua zi festiva, cu fanfara, cu multa bere, mancare si voie buna. Aici intalnesc un generos fermier local care ma omeneste de minune.

Stam cateva ore la povesti savurand berea lor traditionala pana se sparge petrecerea, apoi sunt invitat la el acasa si ma intreaba daca vreau sa-l ajut la adunat niste fan pt. animalele sale. Sunt pus sa aleg intre a bea o sticla de vin bun sau sa merg sa-l ajut. Aleg desigur sa prestez servicii agricole si mergem cu tractorul personal pana la terenul sau unde mi se da o grebla imensa si sunt pus sa strang fanul. Muncesc doar o ora si suntem gata, avem o remorca plina de fan si apoi putem pleca acasa. Aici fac cunostiinta cu vitele sale si aflu ca domnul Markus a castigat premii la nivel national in domeniul zootehniei. Ma imprietenesc chiar si cu un vitel.

Am parte de o serata minunata, ii intalnesc copiii, mi se da o cina copioasa, apoi primesc o camera cu tot confortul inclusiv cu calculator etc. Ma odihnesc excelent, ziua urmatoare dupa un mic dejun bogat, primesc si o donatie frumoasa de la sotia sa si de la fiul sau cel mai mare care imi face cadou si o sticla de 70cl de Jagermeister. Sa traiti dragi prieteni! Nu va voi uita niciodata! Satisfacut o iau spre Bludenz. Pe traseu ma prinde o ploaie si astept cateva ore in Bludenz la un Doner Kebab si cateva beri sa treaca ploaia. Tarziu ajung in ultimul oras din Austria in Feldkirch. De aici mai am cativa km pana in Liechtenstein. E ziua lui taicameu care mi-a rabdat rebelul meu comportament o viata, asa ca-l sun si-l felicit. Urmeaza ca dorm in Schaanwald, primul sat intalnit, in spatele unei case abandonate, intr-un fel de colna fara usi, langa o gramada de crengi. Pe timpul noptii fiind vizitat de un soarece, de m-am speriat nitel. Ziua urmatoare pedalez prin localitati ca Schaan, apoi trec prin capitala Vaduz iar de aici incep sa urc spre Trisenberg. Gasesc o ordine si o curatenie aici de speriat. Intalnesc si o fantana originala.

Tot aici dupa ce urc putin ajung si la un castel impunator.

Marcajele pt. bicicleta si nu numai sunt cele mai tari din toata Europa.

O iau si eu spre Malbun, sa fac cea mai tare catarare din acest mic si cochet stat. Urc cativa km. buni pana ma lasa trailerul in mijlocul drumului, adica se desprinde un surub la el si ma vad nevoit sa mesteresc o ora pana reusesc sa-l fac.

Peisajele sunt bestiale, in fata mea este Elvetia fiind despartita de Liechtenstein printr-o granita naturala: fluviul Rhin.

Si iata ca a venit vremea sa pedalez in Elvetia, tara mea preferata. In Elvetia am pedalat pe ruta: Sevelens - Sargans - Walenstadt - Mollis - Lachen - Morgen - ZURICH - Baden - Waldshut. Pedalez putin pe pista ciclabila a Rinului apoi intru in Elvetia pe la Sevelen. Mai pedalez vreo 25km pana pe langa localitatea Berschis unde ma decid sa ma pun cu cortul. Intreb la un bar daca am voie sa dorm in apropiere cu cortul si raspunsul este afirmativ. Dar inainte de a ma pune la somn ma imprietenesc cu niste elvetieni, buni consumatori si petrecem de minune cateva ore, fiind sponsorizat cu cateva halbe de bere. Dimineata observ si eu unde mi-am pus cortul. E atat de frumos!

Am doar cativa km. de pedalat pana in orasul turistic Walenstadt unde am ce vedea.

De aici am de facut o noua catarare BIG spre statiunea turistica Walenstadtberg. Panta este diabolica, caldura e mare, dupa doar cativa km. de urcat, sunt destul de epuizat.

De aici ma mai chinui inca vreo 4km pana ajung in statiune unde vizitez o biserica interesanta.

Urmeaza din nou coborarea spre Walenstadt unde trebuie sa fac o pauza de masa.

Elvetienii sunt mari iubitori de sport, adesea intalnesc locuri pline de biciclete.

Mai zabovesc putin in acest superb oras pt. ca e greu sa te desprinzi din locuri atat de frumoase.

Vine si momentul cand trebuie sa pedalez pe langa lacul Walensee.

Am de urcat la greu intr-un mediu natural splendid.

Nu am cuvinte sa descriu frumusetea peisajelor. Nu pot decat sa ma felicit ca am ales aceasta cale in viata.

Dedicatie pt. prietenii mei din Elvetia!

12 -VeloTurul Europei 2012 (9000km in 123 zile prin 17 tari) - partea 12 (Maretia Alpilor italieni - pasurile: Pennes, Giovo si Rombo)

Maretele peisaje carstice dolomitice sunt inlocuite de altele aproape la fel de frumoase dar cu care ochiul romanului este mai familiarizat fiind asemanatoare ca cele din indragitii nostri Carpati. Si drumul tot urca incet printr-un areal de poveste.

Dupa satul Pennes aflat la 1500m, se inaspreste catararea. Pedalez pe valea raului Talvera.

Castig altitudine destul de repede si ma vad pe la cota 2000.

Ma mai fortez putin si ajung in pas unde sunt fotografiat de catre un motociclist neamt.

Cobor rapid si in curand dupa localitatea Calice urmeaza o noua catarare importanta spre pasul Monte Giovo.

Dupa 2 ore de tras tare ajung si-n pasul Giovo care implineste 100 de ani de la inaugurarea sa.

Cobor in S. Leonardo i Pas. unde sarbatoresc si eu cu niste fructe de mare realizarea atator pasuri alpine. Vizitez apoi frumoasa statiune si petrec o seara agreabila.

Noaptea am parte de senzatii tari. Ma pun cu sacul de dormit pe teritoruiu unui hipodrom langa S. Leonardo. Pe la miezul noptii vine o furtuna si ma uda tot. Mai am uscat doar sacul de dormit daruit de Florin care ma salveaza, adapostindu-ma sub un acoperis al unei constructii din mijlocul hipodromului. Am mare noroc ca fiind atat de speriat si de buimac, am reusit sa nu calc intr-un cui ruginit care m-ar fi nenorocit. Locul unde m-am adapostit fiind plin de scanduri, unele dintre ele avand si cuie periculoase. Abia dimineata am constientizat pericolul si am vazut cat de norocos am putut sa fiu. Din nou o zi senina si fac o poza adapostului cu capcane unde mi-am gasit salvarea.

Apoi imi pun boarfele la uscat si sarbatoresc cu o slanina cu ceapa care am carat-o tocmai din Romania. Desert fiind dulceata de cirese facuta de mama.

Aici sunt intr-un moment de cumpana si incertitudine. Avand un buget cam limitat, rezonabil si decent din partea mea ar fi sa o iau la sud spre Merano, sa fac alte pasuri celebre printre care si Stelvio si sa ma intorc acasa. Insa pana la urma zic: "fie ce-o fi" merg inainte spre Amsterdam, asa ca o iau spre nord, urcand pe valea raului Passirio. Fac o pauza de hidratare in frumoasa localitate Moso. Apoi continui catararea spre Corvara reusind sa prind o poza frumoasa cu localitatea ce tocmai am lasat-o in urma.

Ma asteapta catararea spre pasul Rombo, cel mai inalt pas din tot turul. Am de tras la greu.

Mai fac o scurta pauza pe la limita superioara a vegetatiei alpine.

Cu chiu cu vai ajung si-n varf la cota 2509m, dar mi-e asa frig incat nu fac nici macar o poza. Sunt din nou in Austria iar dupa ce cobor 2km ma opresc sa mai iau niste haine pe mine.

Se pare ca iarna inca nu a parasit aceste locuri.

Ma prinde ploaia pe traseu si noaptea sunt lasat sa dorm cu sacul de dormit intr-o anexa a unei cabane din statiunea Zwiesolstein aflata pe la cota 1450m. Ziua urmatoare trec prin celebra statiune Solden si cobor in continuare pe valea raului Otztaler trecand prin localitati pitoresti cu cladiri interesante si excelenta infrastructura pt. turism.

In Austria am mers pe ruta: Timmelsjoch - Solden - Oetz - Landeck - ST. Anton - Bludenz - Feldkirch Chiar si cimitirele sunt locuri frumoase in aceasta minunata tara.

In orasul Landeck intalnesc 2 cicloturisti nemti ce faceau o tura in Alpi. Unul avea pana si nu avea pompa, asa ca-l ajut eu sa-si rezolve pana iar drept multumire ma rasplateste cu o modica donatie.

Imi continui traseul spre St. Anton intr-un decor natural feeric.

Pedalez pe langa un rau, avand o constanta dar usoara catarare.

Intalnesc multi motociclisti si pe aceasta ruta.