48 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari) - EPISODUL 48 (Pasul Bernina si Forcola di Livigno - Elvetia)

Dupa ce am petrecut o zi agreabila, seara inainte de a pleca portughezii mi-au lasat si niste bunatati si m-au invitat si la petrecerea lor din ziua urmatoare cand urma sa fie duminica. Astfel ca am dormit la sac chiar in acest loc.

Ziua urmatoare am petrecut cu portughezii pana la ora 14, apoi m-am decis sa plec sa fac ultimulele 2 pasuri elvetiene inainte de intrarea in Italia. Calatorului ii sade bine cu drumul! La despartire primesc si o frumoasa donatie de la un elvetian care era prieten cu portughezii. Foarte interesant acest episod cu acesti inimosi portughezi care si-au scris si numele lor pe bluza mea de ciclism ca sa-mi aduc aminte de ei. Am de facut cateva serpentine iar apoi ajung din nou in zona alpina.

De aici inclinatia pantei va fi lejera, drumul va fi relativ drept dar ma lupt cu un puternic vant frontal care ma face sa inaintez foarte incet.

Desi suntem la o inaltime de peste 2000m si pe aici avem infrastructura feroviara.

Nu mai am mult pana in pas.

In curand pot admira si trenul care urca pana la peste 2300m.

Mi se pare uluitoare infrastructura si gradul de civilizatie atins de Elvetia.

Aproape de pas pot admira si ghetarul Bernina si Lago Bianco.

Iata-ma si-n celebrul pas din Alpii Retici.

Aici imi schimb francii in euro la un local si ma pregatesc de o superba coborare.

Dupa ce cobor vreo 400m diferenta de nivel, o iau la stanga spre Italia si am parte din nou de o catarare pe cinste.

Pe traseu intalnesc si un peisaj aproape selenar.

Dupa cativa km. ajung la un nou pas important care este situat la granite intre Elvetia si Italia.

In Italia voi pedala pe ruta: Livigno - Bormio - Ponte di Legno - Revo - Merano - Bolzano - Ortisei - Arabba - Selva di Cadore - Longarone - Barcis - Aviano - Pordenone - Portogruaro - Cervignano - Monfalcone - Aurisina - Muggia. Deocamdata am de facut o lunga coborare pana in Livigno.

De aici urmeaza din nou o catarare de 10 km spre Passo di Fascagno. Este prea tarziu sa abordez acest pas asa ca voi poposi peste noapte in aceasta statiune. Dupa ce mananc bine si studiez statiunea ma pun cu cortul in spatele unei case vechi care cred ca era parasita dar in apropierea careia se aflau niste vile. Pe la miezul noptii ma trezesc ca cineva proiecteaza un reflector pe cortul meu. Ma asteptam sa ma umfle carabinierii ca am campat ilegal dar pana la urma sunt lasat in pace. Era vecinul din vila de vizavi care probabil s-a speriat de aparitia unui cort in proximitatea proprietatii sale. Dorm bine si ziua urmatoare abia astept sa fac noul pas.

Din pacate se anunta o zi ploioasa, asa ca dupa ce incepe ploaia ma opresc si fac o pauza de vreo 2 ore intr-o statie de autobuz. Ploaia nu vrea sa se opreasca asa ca incep sa pedalez pe ploaie.

Pana la urma ajung inghetat in Passo Eira unde gasesc si o statiune turistica.

Sunt mirat de infrastructura excelenta a acestei statiuni alpine.

De aici am o usoara coborare si apoi din nou o catarare pana in passo di Foscagno (2291m) care este un nou BIG important. De aici cobor pana in Bormio (1225m). Ma prinde din nou ploaia pe drum, toate hainele sunt ude, ma chinui dar dupa cativa km. in satul San Nicolo sunt ajutat de familia Pozzi si primesc o camera la o abatie veche din localitate. In timpul noptii se aud zgomote de adolescenti, iar la un moment dat intra peste mine un tanar si se sperie si pleaca. In apropiere era un fel de hostel plin de tineri si cred ca aveau o petrecere. Eu obosit si ploat imi vad de somnul meu sa ma recuperez mai ales ca urma un teribil pas de urcat pt. ziua urmatoare.

Dorm bine, imi incarc si sculele iar dimineata urmatoare primesc un mic dejun si sunt lasat sa fac un dus la familia Pozzi. Noroc ca vremea si-a revenit. Incep sa pedalez prin sate pitoresti.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!

47 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari) - EPISODUL 47 (Pasul Albula - Elvetia)

Interesant este faptul ca aici prin cremenii Alpilor trece si magistrala de curent a Elvetiei.

Sunt din nou la limita superioara a vegetatiei alpine. Ma simt perfect.

Atac ultimul tronson al catararii. In fata mea sunt munti de peste 3000m.

Peisajul este admirabil.

Ma mai intrece inca un ciclist.

Si imediat ajung la cabana din varf. Aici ma intalnesc cu un cicloturist neamt arogant care refuza sa vorbeasca cu mine. Preturile aici sunt excesive pt. buzunarul romanilor de rand. Asa ca nu-mi permit sa cumpar nimic. Asadar scot o conserva de carne, ma pun pe o pajiste vizavi de cabana si privesc la turistii occidentali care-si permit sa manance la carciuma.

Si totusi sunt fericit. Am invins un nou BIG important.

Urmeaza o superba coborare pana ajung sa pedalez pe DN27 directia St. Moritz - cea mai scumpa statiune in Alpi.

Pedalez pe valea raului Inn.

In curand trec pe langa statiunea Samedan.

Apoi ma opresc la un minimarket sa mananc ceva si aici pot admira niste masini superbe si discut cu niste elvetieni.

Langa statiunea Celerina zaresc ruinele unei vechi biserici.

Fac pauza in aceasta superba localitate situata la doar cativa km. de St. Moritz.

Aici fac si o baie intr-un rece parau, afluent al raului Inn.

In continuare pedalez spre Pontresina pe o pista ciclabila nemodernizata.

Ajung din nou la drumul principal si o iau spre pasul Bernina.

Dupa vreo 3km zaresc un loc pitoresc in partea dreapta a soselei unde erau mai multi oameni bine dispusi. Ma gandesc sa ma duc sa vorbesc cu ei si intalnesc niste portughezi omenosi care ma invita si pe mine la agapa.

Aici este un loc special amenajat unde turistii pot sa-si faca un gratar sau sa o puna de un chef in aer liber. Decorul natural este admirabil.

Cu acesti portughezi conversez in franceza si italiana despre aventura mea. Raman impresionati de ceea ce fac si imediat mi se da de toate bunatatile.

Aici descopar pt. prima data in viata si berea traditionala portugheza desi ma aflu in paradisul alpin elvetian.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!

46 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 46 (Sublima Elvetie Alpina)

Putin mai incolo imi incanta privirea niste flori galbene.

Nu mai am mult pana ajung la lacul glaciar din proximitatea pasului.

Sunt fericit ca am facut un nou ravnit pas BIG.

Urmeaza lunga coborare spre Davos care este orasul situat la cea mai mare altitudine din Europa. Aici mananc ceva apoi sunt nevoit sa ma adapostesc de o ploaie cam 2 ore. In cele din urma imi continui traseul, trec printr-un tunel lung si sate interesante si pitoresti cum ar fi Wiesen de exemplu.

Dupa localitatea Surava va incepe o noua lunga catarare.

Intalnesc si un teren de golf pe traseu.

Vremea este torida si-n apropiere de acest teren de golf gasesc un parau unde decid sa fac o baie. Se pare ca terenul este o proprietate private. Pt. a ajunge la parau trebuie sa trec pe sub un gard pe care cand il ating ma electocutez putin. Nu renunt la baia in parau, ma racoresc si apoi imi continui drumul. Urmeaza o dura catarare pana in localitatea turistica Bergun.

Aici ma imprietenesc cu niste turisti din Zurich si voi petrece o excelenta seara la un pub, iar noaptea voi dormi la sac in spatele unei vile de vacanta parasite.

Ziua urmatoare vremea este perfecta de pedalat. Las superba localitate in urma iar primul km. pedalez pe plat.

In curand incep si serpentinele si la un moment dat zaresc si un tren care va urca la mare inaltime.

Drumul urca vertiginos iar eu ma simt excelent.

Dupa cativa km. de urcat ajung si-n mica localitate turistica Preda. Din cand in cand ma mai intalnesc si cu cate un ciclist.

Aici intalnesc si vile superbe.

Catararea continua si in curand ajung la un lac.

Fac o mica pauza si ma intrece alt cyclist. Am constatat in Alpi caci majoritatea ciclistilor sunt solitari si individualisti.

Ajung si la capatul lacului si mai iau o pauza sa-i pot admira culoarea sa intense.

Urmeaza o catarare serioasa in serpentine si peisajul este foarte atractiv.

Putin mai incolo pot admira si niste flori.

Pe la cota 2000 am sansa sa pot conversa cu un ciclist din Zurich care facea o excursie de cateva zile. Acesta impresionat de periplul meu imi ofera o modica donatie echivalentul a 15 sandvisuri cu ton de la un supermarket elvetian. Astfel de gesturi sunt cam rare in Alpi unde majoritatea sunt ciclisti bogati, occidentali si grabiti care nici nu te baga in seama daca te vad cu o bicicleta incarcata si cu un echipament precar.

Putin mai sus am o panorama superba asupra unor lacuri glaciare. Zona este de vis.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!