Am intrat putin in Slovenia, apoi o panta de 17% m-a anuntat ca-n Austria o sa ma lupt cu cele mai dificile pante din Europa si poate chiar din lume. Aici raman impresionat de frumusetea caselor.
Langa localitatea Bad Gleichenberg m-am intalnit cu un corpolent ciclist austriac dar bine antrenat cu care am avut cateva pante de 15% la care s-a descurcat foarte bine tipul. L-am impresionat cu tura mea. Ne oprim intr-un sat si savuram un spritz la o discutie.
Ador satele din Austria! Intr-unul din ele vad o pictura cu Sfanta Margareta.
Apoi au urmat nenumarate pante de pana la 20% pe drumuri secundare, am evitat orasul Graz sa scap de trafic si iata-ma in sfarsit la poalele Alpilor Austriei pentru a doua oara in viata mea. In 2007 am mai avut o astfel de expeditie de traversare a Alpilor in care am reusit 42 pasuri alpine in 4500km.
A inceput ploaia si dupa orasul Koflack am fost invitat la un chef la ziua unui motociclist unde am petrecut de minune. Ziua urmatoare am facut pe ploaie primul pas omologat de clubul BIG in tur, pasul Gaberl(1551m). Se urca la greu.
Dupa ce urc vreo 2 ore ajung in varf unde ma opresc la o cabana sa mananc ceva. Aici cumpar cea mai scumpa prajitura din tot turul care costa cat o sticla de vin de Jidvei. dupa ce scap de ploaie pornesc la drum si ma bucur de un peisaj pitoresc cu cateva serpentine.
Apoi cobor si ma opresc la o sarbatoare campeneasca intr-un sat de la poalele muntilor unde am parte de o petrecere de exceptie, dansez cu superbe fete, sunt racolat de o baba bogata dar alcoolica care ma duce la ea acasa si-mi da o vila intreaga in primire. Iata-ma asadar traind ca un pasha si relaxandu-ma la greu. Ziua urmatoare ma despart cu lacrimi in ochi de baba si-i promit ca voi reveni. In orasul Judenburg unde sunt impresionat de un turn medieval ce avea peste 80m, aici imi pune mama prin Western Union 100euro sa pot continua tura.
Frumoase cladiri gasesc aici.
Aici intalnesc un negru din Ghana care ma incurajeaza sa-mi caut de lucru prin vest caci eu fiind alb voi avea mai multe sanse ca el. Pornesc mai departe si pedalez in zona de sud a muntilor Rottenmanner Tauern. Mai fac o catarare spre Frauenburg, apoi am o coborare spre Schoder.
De aici urmeaza o superba catarare BIG: Solk Pass(1790m). Am de facut 13 km de serpentine cu panta de pana la 15%.
In varful pasului intalnesc mult grohotis si o capela unde merg sa ma inchin, multumind Divinitatii ca am ajuns din nou in mult indragitii mei Alpi.
Bicicleta mea Kona Sutra merge excelent, sunt fericit ca am facut un nou BIG. Chiar in pas gasesc si o portiune cu zapada.
Urmeaza o coborare in serpentine spre localitatea turistica St Nikolai situata in Parcul Natural Solktaler. Aici fac o bine meritata pauza de masa. Niste cascaval si sunca merg foarte bine.
Cobor apoi si intru in drumul E651 si pedalez pe langa raul Enns, dar in curand gasesc un drum secundar iar din localitatea Schaldming, incepe o frumoasa catarare spre un nou BIG: Hochwursen Hutte(1852m).
Catararea este dura cu serpentine stranse si pe alocuri drumul are portiuni cu petris.
Dupa cativa km de serpentine ajung la un superb punct de belvedere aflat deasupra unei moderne infrastructuri turistice.
Sunt de urcat in jur de 12km. Este una din catararile dificile din Alpi si frecventata de catre ciclisti pasionati. In zona finala panta este diabolica.
Dupa aproape 2 ore de pedalat, socotind si scurtele pauze, iata-ma atacand ultima panta spre cabana Hochwursen.
Aici fac popas la terasa cabanei si ma cinstesc ca am realizat un nou BIG dificil. In curand vine Ian, un ciclist din Cehia cu care stau la povesti si la o bere.
Ma simt foarte bine aici si gust chiar si snapps-ul care se dovedeste de buna calitate dar e cam scump. Pana la urma am facut aici o consumatie de 20 EUR pe o ciorba si ceva bautura. Recomand aceasta superba cabana din Alpii Austriei.
De aici trebuie sa cobor pe acelasi traseu si urmez valea raului Enns avand in dreapta mea munti cu varfuri de pana la 3000m acoperite de nori.
Langa oraselul Radstadt intalnesc una dintre cele mai seducatoare piste ciclabile din viata mea.
Cu siguranta austriecii au cultura bicicletei spre deosebire de alte popoare. Zaresc si o bicicleta din lemn si niste baloti de paie cu "prezervativ". Ce pofta am sa pedalez in astfel de locatii!
In Bischofshofen trec podul peste raul Saalach.
Dupa inca cativa km ajungand in Muhlbach, o iau la dreapta spre Arthur Haus, un nou BIG dificil ce are in jur de 1500m si panta de pana la 15%.
Traseul este de vis pt. cataratori si sunt depasit si de cativa rutieri.
Vine momentul sa parasesc Novi Sadul si imediat ce trec podul peste Dunare ajung la fortareata de la Petrovaradin.
Pedalez putin pe langa fluviu avand o buna panorama asupra marelui oras.
De la Srem.Kamenica fac la stanga si incepe o usoara catarare spre Parcul National Fruska Gora.
Prin satele prin care trec gasesc biserici interesante.
Seara ma prinde la un local unde se tine o petrecere a unor absolventi de liceu. Sunt invitat si eu sa iau parte si ma simt bine asadar. Let's dance! Let's drink! Traiasca clipa cea tanara si nemuritoare!
Mai spre dimineata ma imprietenesc cu 2 politisti de treaba si traiesc ca-n sanul lui Adam.
Ma culc asa cam pe cand se varsa zorile si sunt atat de obosit de uit de frig mai ales ca primesc din partea restaurantului nu mai putin de 4 gioarse de saltele uzate si dorm ca un pasha pana pe la pranz.
Apoi pornesc sa vizitez zona care este destul de pitoreasca plina de podgorii si de buna dispozitie iar oamenii sunt primitori.
Ma opresc sa admir niste bauturi si fructe iar patronul ma serveste cu un vinisor delicios.
Urmeaza ca-mi mai cumpar si eu niste vin si niste cirese.
Apoi nimeresc la cel mai luxos restaurant din zona unde preturile sunt deja aproape occidentale si sunt nevoit sa o tai la sanatoasa pana sa nu ma scoata un bodyguard afara dar reusesc sa imortalizez o pictura la acel local select.
Urmeaza sa fac prima mea catarare BIG din tur si anume cea spre Iriski Venac. Sunt doar cativa km de urcat. Peisajele sunt incantatoare.
In varf gasesc un mare monument inchinat unor eroi.
La intoarcere ma opresc la un restaurant unde mananc o ciorba cu carne de oaie si o portie de ciuperci cu ulei de masline.
Apoi ma mai plimb prin zona iar spre seara in timp ce ma pregateam sa plec pe un traseu de culme spre Croatia, am inspirata idee sa opresc intr-un loc unde se auzea muzica si buna dispozitie. Nimeresc la niste oameni care lucrau la Posta si dadeau un mic party. Sunt invitat si eu la petrecere si ne simtim foarte bine.
Sunt servit cu bere si supa guyas excelenta. Discut cu doua fete despre calatoria mea dar si despre cum e viata pe la ei.
Pana la urma proprietarul casei de vacanta are incredere in mine si-mi lasa toata casa in grija mea pt. o noapte cu tot cu frigiderul care era plin de bautura si mancare. La plecare m-a sponsorizat si cu o pretioasa patura. Mi-au zis sa ma simt ca si acasa si sa ma servesc cu ce poftesc.
Pana dimineata desigur ca le-am golit bietilor oameni intreg frigiderul.
Sorry Helen, promit sa ma revansez la urmatoarea mea vizita la voi!
Sa traiti prieteni sarbi si traiasca spatiul slav unde oamenii sunt inimosi cum mi-a spus-o candva si marele cicloturist Anton Duma!
Ziua urmatoare am parte de o zi superba. Pedalez pe un drum de culme cu multe catarari si coborari prin Fruska Gora avand parte de frumoase peisaje.
Dupa vreo 30km pitoresti vine si coborarea spre satul Vizic iar de aici mai am cativa km pana in Croatia. In prima localitate in Ilok testez berea lor traditionala care este deja cu 50% mai scumpa ca si in Ungaria si Serbia. Deja o bere costa 1,5EUR. Insa calitatea sa nu este tocmai de lepadat.
Pedalez pe langa Dunare si la un moment dat sunt uluit sa vad o turma mare de biciclisti. Aici deja lumea e mult mai familiarizata cu bicicleta decat pe la noi.
In orasul Vukovar observ reminiscentele lugubre ale unui trecut belicos.
Fiat Pax! Sa traim in Pace si Fratie oameni buni!
Urmeaza o zi lunga de pedalat in care parcurg 155km, record pt. tot turul. Mai trec si prin orasele Vinkovci si Dakovo si ma opresc la somn in cortul meu la intrarea intr-o padure, pe un camp.
De aceasta data patura imi creaza un confort sporit dar e inca frig pt. bietul meu trup incercat.
Ziua urmatoare dupa ce am de trecut 2 dealuri, ma opresc la Kutjevo unde zaresc un frumos castel.
Aici incepe un traseu turistic interesant iar panourile lor ma impresioneaza.
Am patruns intr-o zona incarcata de istorie.
