Turul Octombrie Mon Amour 2011 - partea 24 ( prin cel mai frumos oras din Romania)

Ajung si-n Piata Sfatului, poate cea mai frumoasa piata din Romania.


Piata este inconjurata de case vechi de cateva secole.Suntem in centrul istoric al Brasovului care poate rivaliza cu multe centre istorice ale oraselor occidentale.


Spre bucuria mea gasesc si o veloparcare. Suntem pe drumul cel bun asadar.


Casa Sfatului, fosta primarie a orasului se ridica impetuos in mijlocul pietei. Pe frontispiciul sau zarim stema orasului, o coroana. Pe vremuri orasul s-a numit Kronstadt (Orasul Coroanei)


In apropiere este biserica greceasca Sfanta Treime pe care o vizitez.


Aici gasesc icoane superbe.


Urmatorul obiectiv turistic este Biserica Negra, a carei constructie a durat un secol intre anii 1377-1477, fiind cea mai mareata biserica in stil gotic dintre Viena si Istanbul


Langa biserica se afla statuia marelui carturar - Johannes Honterus (n. 1498 - d. 23 ianuarie 1549) care a fost un stralucit teolog reformator sas.


Arhitectura acestei grandioase biserici este fascinanta.


Prin apropiere se afla strada Sforii care este cea mai stramta din Europa. Singurul mijloc de transport cu care poti circula pe aceasta strada este bicicleta.


La poalele Tampei se afla bastionul Tesatorilor, o constructie gotica care este cea mai mare de acest tip din Romania.


Langa bastion se afla un cimitir al eroilor.


Tot prin zona vizitez si biserica Sfanta Parascheva in cimitirul careia isi doarme somnul cel de veci poetul Andrei Muresanu.


Ma mai plimb putin pana ajung langa Facultatea de Silvicultura unde tata a fost student candva. Aici zaresc un artar cu frunzele parca de foc.


Mai merg cativa pasi si ajung la Poarta Ecaterina, un bastion medieval deosebit de frumos realizat in stilul clasic.


In curand ajung si la Poarta Scheii unde ma intalnesc cu o mireasa.


Brasovul a fost un oras fortificat care rivaliza cu Sibiul pe vremuri. O mare parte din ziduri au fost restaurate si se pastreaza bine si-n zilele noastre.
Plimbandu-ma pe Aleea Dupa Ziduri patesc un ciudat fenomenu. Dintr-o data simt ca ma lasa picioarele, simt ca nu mai pot merge. Posibil ca frigul sa ma fi patruns bine in aceasta lunga escapada mioritica prin octombrie.


Ma tarasc cu greu pana la primul pub unde stau la niste bere sa-mi revin. Stau aici cateva ore si din pacate nu am norocul sa ma intalnesc cu Gheorghe Nicodin, unul dintre cei mai pasionati ciclocataratori romani, delegat national al clubului international de cycloclimbing BIG Challenge. In acest local gasesc multe obiecte vechi interesante.


Ajuns la bunica, ma decid sa iau un tren de noapte spre casa. Din gara imi cumpar o sticla de vin sa-mi mai treaca de urat in tren.


Pe tren am norocul sa ma imprietenesc cu Marines, un argentinian din Buenos Aires care face o lunga tura europeana. Am cu cine sa ma simt bine si petrecem o serata minunata intai in compartiment apoi la vagonul restaurant. Sa traiesti amigo!


Pe la 3AM ne ducem si noi sa ne culcam. Dimineata ajungem in Arad de unde iau alt tren spre Ineu. Pe la ora 10AM sunt si eu acasa unde vine momentul sa-mi iau un concediu de odihnna si de recreere caci sunt terminat, subrezit si obosit dupa atatea aventuri.

Vanessa Paradis - Divine Idylle

Turul Octombrie Mon Amour 2011 - partea 23 (prin Brasovul natal)

Acum vine partea nasoala. Am bani putini si numarati cat sa-mi ajunga pana la Brasov unde am neamuri. Dar n-am luat in calcul ca voi fi praduit. Asa ca ma tarasc cu bagajele pana la locul unde se ia microbuzul spre Ploiesti. E cumplit de greu sa car 30kg de bagaje pe brate, caci nu am un rucsac si nici macar sacose. Ma chinui ca un sobolan. La locul unde se ia microbuzul o doamna aflandu-mi trista poveste ma sposorizeaza cu plata biletului pana la Ploiesti, astfel economisesc de ceva de mancare si de-un suc. In microbuz, un domn ce sta langa mine nu mai inceteaza cu injuriile la adresa mea crezand ca sunt un boschetar sau de la Casa de Copii. Geaca mea era putin murdara dupa 22 zile de calatorie.
Ajung si la Ploiesti unde iau un tramvai pana la Gara Ploiesti Sud. Aici vad niste arteziene interesante.


Aici aflu cu stupoare caci trenul spre Brasov se ia la gara Ploiesti Vest. Iar cheltui bani pe bilet de tramvai si mai pierd 30 minute pana ajung la gara de unde trebuie sa iau trenul spre Brasov.
Aici constat ca nu-mi ajung banii pt. Rapid si trebuie sa astept inca 3 ore pana la Personalul spre Brasov. Cumpar un bilet pt. trenul personal.
Mananc un sandvish si apoi stau la o berula la pet mare cu niste cetateni prieteni cu Bachus.
Stam pe terasa si povestim. Langa noi sunt 2 arbori imensi. Nu am bani nici de plata toaletei asa ca-mi fac nevoile cele mici dupa niste boscheti.


Aici ma imprietenesc cu niste caini.


Fetele de masa sunt foarte sexy. Sa tot fi consumator in asemenea conditii.


Discut multe cu cetatenii in special chestii culturale si multa istorie. Ii surprind cu cultura mea generala. Unul dintre ei imi face cinste o bere si un sandvish.
Vine si ora cand trebuie sa iau trenul. Aici fac si eu o fapta buna, ii dau niste dulciuri unui cersator si-i fac o poza de amintire.


Dupa vreo 3 ore ajung si la Brasov. Aici am norocul sa fiu intampinat de 2 prieteni, 2 biciclisti pasionati: Levi si Cristi. Mergem la un local unde imi fac cinste o bere si stam la povesti.


Apoi ma conduc pana la blocul unde sta bunica. Este doar ora 19: 30 dar se pare ca bunica doarme sau refuza sa ma primeasca, nu vrea sa raspunda la dracia de aparat prin care te anunti de la poarta cine esti. Nasoala chestie, asteptam 15 minute si nimic. O vecina de jos de la parter iese pe geam dar nu vrea sa deschida usa neavand incredere in mine desi aproape anual am trecut pe la mamaia. Oameni minunati!
Pana la urma eu impreuna cu Levi si Cristi mergem la gara unde imi cumpara ceva bun de mancare imi fac si o cheta si ne luam ramas bun. Tin sa le multumesc foarte mult pt. tot si sper sa ne revedem si-n situatii mai fericite.
Eu din pacate n-am bani sa platesc biletul pt. rapid si nu ma primeste sa merg cu nasul.
Trebuie sa astept in gara toata noaptea sa se faca dimineata sa incerc din nou sa merg la bunica. Merg la un bar non-stop din gara si pt. inceput discut o fata draguta din Suceava. Apoi ma imprietenesc cu Kyo,un tanar japonez care facea o lunga calatorie in Europa. Avem multe de povestit si ne simtim foarte bine la o bere impreuna.


Aici sunt impresionat de un copilas care avea un catelus pe care-l ingrijea cu multa dragoste.


Pe la miezul noptii cand incepeam sa ma simt mai bine primesc un telefon de la mama sa merg la bunica ca ma asteapta. Astfel imi pun bagajele in cap caci era singura pozitie mai acceptabila si sperii municipiul Brasov cu ciudata si nebunatica mea infatisare. Pe langa acest bagaj imens mai aveam si o plasa plina si cortul, sacul de dormit si izoprenul in mana.


Cand ajung la bunica, aceasta desigur ca se sperie de mine si crede ca am inebunit. Imi pune de mancare, stam de vorba, apoi mergem la culcare. Aici am camera mea inca din frageda-mi pruncie.
Ziua urmatoare ies pe balcon sa admir orasul. Primele luni din viata mea le-am petrecut in acest apartament din orasul de la poalele Tampei. Vai cum au trecut anii! Ca nouri lungi pe sesurii anii au zburat si iata-ma ajuns barbat in toata firea. Lumea zice ca as fi "oaia neagra" a familiei mele, dar sunt mandru de mine.


Azi este o zi in care voi revedea orasul unde am vazut lumina zilei. Il voi revedea la pas.
Fac o poza de la balconul bunici. Vai cate s-au schimbat in ultimii 20 de ani in acest oras!


Apoi dupa ce merg la gara sa vad la ce ora voi avea tren, pornesc la drum. La inceput o iau pe strada Victoriei. Ma bucur sa constat ca in sfarsit sediul BRD arata impecabil.


Multe blocuri impunatoare gasesc in drumul meu spre centru.


Ajung si la o cladire foarte interesanta. Daca stie cineva despre ce cladiri este vorba va rog sa interveniti sa ma informati. De mult vream sa stiu despre unele cladiri din Brasov.


Putin mai incolo de pe alta vila aflu caci arhitectura este mama artelor.


Trec si pe langa Teatrul Dramatic.


Ajung pe strazile cu case vechi de la poalele Tampei. Pe una din ele gasesc un vehicul ciudat.


Trec si pe langa o casa cu un mural care-mi face sete.


Ajung si intru loc fascinant unde intr-o vitrina ma saluta niste prieteni din copilarie.


Mai intalnesc un edificiu minunat.

I'm too sexy!

Turul Octombrie Mon Amour 2011 - partea 22 - (Drama mea din satul Tarlesti judetul Prahova)

La intrare in judetul Buzau in localitatea Vizireni aducandu-mi aminte cu nostalgie de un tur din 2003 ma decid sa campez exact in acelasi loc unde am fost in urma cu 8 ani. Aici gasesc niste curcubitacee interesante.


Aici este un local non-stop unde ma simt excelent mai multe ore caci e momentul sa sarbatoresc. Apoi ma retrag la cort.


Ziua urmatoare ma opresc in comuna C. A. Rosetti unde servesc o ciorba de burta si niste bere. Si aici gasesc niste flori dragute.


In aceasta zi fac cam multe pauze si avansez putin. Pana la urma ajung sa campez dupa Buzau langa localitatea Vernesti langa un camp. Am parte de senzatii tari cand trece o combina exact pe langa cortul meu si-mi striveste inca un stalp de la cort si pompa. Iata-ma ajuns din nou fara pompa si iar o sa ma critice Gibonu ca fac cicloboschetareala. E bine totusi ca nu a trecut combina peste bicicleta sau peste cortul meu.
Ziua urmatoare pedalez pe Valea Buzaului.
Incep si catararile si Carpatii spre intensa mea bucurie.


Dupa ce trec de comuna Magura in varful unui deal dau peste un monument in memoria lui Mihai Viteazul care a trecut pe aici prin 1599.


In satul Ciuta gasesc o biserica monument istoric in incinta careia se afla un superb cimitir.
Printre cruci gasesc si una inchinata "fericitilor eroi".


Pictura bisericii este interesanta.


Cu siguranta ca am ce admira la aceasta biserica si nu-mi permit sa fac nici un comentariu.


Ma mai plimb si printre morminte si mi se face dor de "viata de apoi" - cand poate vom fi mai fericiti. (Nu puteam banui atunci ca in curand era cat pe ce sa-mi fie curmata viata violent si sa ma intalnesc cu cei trecuti dincolo.)


Continui sa pedalez pe Valea Buzaului in sus, iar in apropiere vad nori albi foarte apropiati de sol. Aceasta priveliste ma duce cu gandul la vorba latineasca: "Fama fumus, homo humus!" Mi-e cam frig si-s ostenit si incep sa delirez precum Bacovia odinioara. Sa ma fi lovit oare dementa juvenila?


In curand ajung la un restaurant unde ma opresc sa-mi astampar setea si sa-mi indestulez pantecele.


Aici in interiorul restaurantului este amenajata o cascada pe un perete. Stau aici cateva ore sa mai imi revin din melancolie.


Apoi fac o grava gresala. Dupa localitaea Cislau in loc sa-mi continui drumul spre Nehoiu ma decid fatidic sa o iau spre Valenii de Munte. Trec printr-o zona plina de etnici rromi care ascultau manele la maxim.
In localitatea Calvini descopar o superba biserica monument istoric.


Tot aici vad ultimii fluturi din aceasta toamna care se bucurau de niste flori galbene.


O cruce splendida imi atrage atentia.


Imi place mult si pictura bisericii.


O usa in stil bizantin imi incanta privirea.


Admir mult acest lacas sfant. Parca aveam niste presimtiri sumbre si poate doar credinta m-a salvat.


Apoi spre rusinea mea ma opresc in satul Zeletin sa sarbatoresc ca am ajuns in judetul unde s-a nascut Ion Luca Caragiale, cel mai mare dramaturg roman si prietenul lui Mihai Eminescu. Nu puteam banui ca voi trece si eu printr-o drama cat de curand.
Dupa ce stau aici la discutii la o bere cu un persanaj pitoresc si dramatic: un celibatar batran, betiv si trist, mai pedalez doar 1km unde gasesc un loc "perfect" in opinia mea de campare langa o casa parasita sub un nuc secular. Peste drum era o carciuma unde dupa ce mi-am pus cortul, am consumat pana s-a inchis. Apoi mi-am luat niste bere la pachet si am stat pe terasa alaturi de niste cheflii locali care m-au supus la grele incercari psihice si muzicale. M-au supus la perversiuni culturale sa zic asa, adica m-au pus sa le cant manele. Pana la urma am improvizat niste versuri din Shakespeare transformandu-le intr-o manea "ad hoc" spre deliciul golanilor prahoveni.
Printre altele am fost obligat si sa invat un dans de-al lor pe o manea. A fost o serata de groaza.
Pana la urma am ramas singur si mi-am impartit mancarea cu un caine negru ce avea niste ochi mari si langurosi.


Neavand unde sa leg bicicleta caci langa cort erau 2 arbori foarte grosi, am legat-o langa drum de parapeti, pe interior. Din sosea se vedea totusi bicicleta daca puneai farurile unei masini pe ea.
Pe la 2-3 AM am auzit o caruta ca se opreste in zona. Coboara 2 indivizi. Eu stau in cort tremurand de frica. Stimabilii imi taie lantul la bicicleta si mi-o fura. Aud doar atat: " Ma abtin!". Unul dintre banditi si-a incurajat tovarasul sa ma atace sa-mi fure si celelalte bunuri si poate sa ma si omoare, dar acel om s-a multumit cu bicicleta si astfel am scapat doar cu bicicleta ciordita.
Va dati seama ca nu m-am putut risca sa ies din cort sa fac scandal caci riscam sa ma bata sau omoare si sa ma fure de toate.
Vine si dimineata si fotografiez exact locul blestemat unde am devenit pieton si pedestru. Eram in satul Tarlesti judetul Prahova. Borna kilometrica spune tampenii.

Lilly Allen - The Fear