Turul Octombrie Mon Amour 2011 - partea 23 (prin Brasovul natal)

Acum vine partea nasoala. Am bani putini si numarati cat sa-mi ajunga pana la Brasov unde am neamuri. Dar n-am luat in calcul ca voi fi praduit. Asa ca ma tarasc cu bagajele pana la locul unde se ia microbuzul spre Ploiesti. E cumplit de greu sa car 30kg de bagaje pe brate, caci nu am un rucsac si nici macar sacose. Ma chinui ca un sobolan. La locul unde se ia microbuzul o doamna aflandu-mi trista poveste ma sposorizeaza cu plata biletului pana la Ploiesti, astfel economisesc de ceva de mancare si de-un suc. In microbuz, un domn ce sta langa mine nu mai inceteaza cu injuriile la adresa mea crezand ca sunt un boschetar sau de la Casa de Copii. Geaca mea era putin murdara dupa 22 zile de calatorie.
Ajung si la Ploiesti unde iau un tramvai pana la Gara Ploiesti Sud. Aici vad niste arteziene interesante.


Aici aflu cu stupoare caci trenul spre Brasov se ia la gara Ploiesti Vest. Iar cheltui bani pe bilet de tramvai si mai pierd 30 minute pana ajung la gara de unde trebuie sa iau trenul spre Brasov.
Aici constat ca nu-mi ajung banii pt. Rapid si trebuie sa astept inca 3 ore pana la Personalul spre Brasov. Cumpar un bilet pt. trenul personal.
Mananc un sandvish si apoi stau la o berula la pet mare cu niste cetateni prieteni cu Bachus.
Stam pe terasa si povestim. Langa noi sunt 2 arbori imensi. Nu am bani nici de plata toaletei asa ca-mi fac nevoile cele mici dupa niste boscheti.


Aici ma imprietenesc cu niste caini.


Fetele de masa sunt foarte sexy. Sa tot fi consumator in asemenea conditii.


Discut multe cu cetatenii in special chestii culturale si multa istorie. Ii surprind cu cultura mea generala. Unul dintre ei imi face cinste o bere si un sandvish.
Vine si ora cand trebuie sa iau trenul. Aici fac si eu o fapta buna, ii dau niste dulciuri unui cersator si-i fac o poza de amintire.


Dupa vreo 3 ore ajung si la Brasov. Aici am norocul sa fiu intampinat de 2 prieteni, 2 biciclisti pasionati: Levi si Cristi. Mergem la un local unde imi fac cinste o bere si stam la povesti.


Apoi ma conduc pana la blocul unde sta bunica. Este doar ora 19: 30 dar se pare ca bunica doarme sau refuza sa ma primeasca, nu vrea sa raspunda la dracia de aparat prin care te anunti de la poarta cine esti. Nasoala chestie, asteptam 15 minute si nimic. O vecina de jos de la parter iese pe geam dar nu vrea sa deschida usa neavand incredere in mine desi aproape anual am trecut pe la mamaia. Oameni minunati!
Pana la urma eu impreuna cu Levi si Cristi mergem la gara unde imi cumpara ceva bun de mancare imi fac si o cheta si ne luam ramas bun. Tin sa le multumesc foarte mult pt. tot si sper sa ne revedem si-n situatii mai fericite.
Eu din pacate n-am bani sa platesc biletul pt. rapid si nu ma primeste sa merg cu nasul.
Trebuie sa astept in gara toata noaptea sa se faca dimineata sa incerc din nou sa merg la bunica. Merg la un bar non-stop din gara si pt. inceput discut o fata draguta din Suceava. Apoi ma imprietenesc cu Kyo,un tanar japonez care facea o lunga calatorie in Europa. Avem multe de povestit si ne simtim foarte bine la o bere impreuna.


Aici sunt impresionat de un copilas care avea un catelus pe care-l ingrijea cu multa dragoste.


Pe la miezul noptii cand incepeam sa ma simt mai bine primesc un telefon de la mama sa merg la bunica ca ma asteapta. Astfel imi pun bagajele in cap caci era singura pozitie mai acceptabila si sperii municipiul Brasov cu ciudata si nebunatica mea infatisare. Pe langa acest bagaj imens mai aveam si o plasa plina si cortul, sacul de dormit si izoprenul in mana.


Cand ajung la bunica, aceasta desigur ca se sperie de mine si crede ca am inebunit. Imi pune de mancare, stam de vorba, apoi mergem la culcare. Aici am camera mea inca din frageda-mi pruncie.
Ziua urmatoare ies pe balcon sa admir orasul. Primele luni din viata mea le-am petrecut in acest apartament din orasul de la poalele Tampei. Vai cum au trecut anii! Ca nouri lungi pe sesurii anii au zburat si iata-ma ajuns barbat in toata firea. Lumea zice ca as fi "oaia neagra" a familiei mele, dar sunt mandru de mine.


Azi este o zi in care voi revedea orasul unde am vazut lumina zilei. Il voi revedea la pas.
Fac o poza de la balconul bunici. Vai cate s-au schimbat in ultimii 20 de ani in acest oras!


Apoi dupa ce merg la gara sa vad la ce ora voi avea tren, pornesc la drum. La inceput o iau pe strada Victoriei. Ma bucur sa constat ca in sfarsit sediul BRD arata impecabil.


Multe blocuri impunatoare gasesc in drumul meu spre centru.


Ajung si la o cladire foarte interesanta. Daca stie cineva despre ce cladiri este vorba va rog sa interveniti sa ma informati. De mult vream sa stiu despre unele cladiri din Brasov.


Putin mai incolo de pe alta vila aflu caci arhitectura este mama artelor.


Trec si pe langa Teatrul Dramatic.


Ajung pe strazile cu case vechi de la poalele Tampei. Pe una din ele gasesc un vehicul ciudat.


Trec si pe langa o casa cu un mural care-mi face sete.


Ajung si intru loc fascinant unde intr-o vitrina ma saluta niste prieteni din copilarie.


Mai intalnesc un edificiu minunat.