11 - Turul Balcanic "La Santa Primavera 2008" - partea 11 (prin fascinanta Bulgarie)

In curand ajung din nou sa pedalez pe drumul E79 dar pe un tronson nou pt. mine. Mai am de urcat pasul Chureshki Pateka(968m)in traverasrea muntilor Stara Planina (Balcani). Urmeaza coborarea spre Botevgrad. Am o vreme excelenta si ma simt foarte bine. Sunt doar eu, bicicleta si umbra mea. Ce sa-mi mai pot dori in viata?


Intr-un sat intalnesc un cuib de barza amplasat pe o biserica, lucru mai rar intalnit.


Mai pedalez 2 ore si ajung in orasul Vratsa unde ma opresc la un restaurant sa mananc o ciorba de burta. Fata care serveste e foarte draguta. Aici intalnesc si niste picturi interesante. Una dintre ele reprezinta o tarancuta autohtona.


Steagul Bulgariei este si el prezent aici.


In aceasta zona se afla cea mai populara zona carstica din tara, un real magnet pt. alpinisti. Peisajele sunt pitoresti.


Tot aici se afla si cunoscuta lor pestera Ledenika. Mai pedalez putin si ajung la restaurantul Balcanika care ma incanta instantaneu. Ma decid inopinat sa raman aici sa sarbatoresc. Tocmai trecusem muntii Balcani si facusem un tur magnific in Peninsula cu nume omonim.
Sa curga vinul asadar! Et nunc bebemus mogaliter!
Si aici gasesc tot felul de desene interesante printre care si pe Dionysia, iubita zeului prea bautor si buna prietena a subsemnatului ciclist.


Tot aici gasesc si o harta interesanta unde sunt treecute toate podgoriile din Bulgaria.


Beau un vin rosu excelent, stau pe terasa la soare, visez si-mi scriu memoriile in tihna. Of cate senzatii mi-a oferit practicarea cicloturismului - aceasta nobila indeletnicire a celor alesi!


Hai sa mai bem un paharel sa ne veselim nitel! Traiasca Bulgaria! Traiasca cicloturismul!


Ca si prietenul meu Anton Duma, poate cel mai mare cicloturist roman al momentului, se pare ca stiu si eu sa-mi traiesc clipa si sa ma bucur de un cicloturism plin de satisfactii. Viata e scurta si trebuie sa profitam de tinerete.
Dar ce pacat ca nu poti fi chiar cu toate in viata!
Si totusi singuratatea ma sufoca iar acest trist sentiment imi este exacerbat brusc vazand un desen care dupa parerea mea reprezinta beatitudinea si armonia dragostei feciorelnice si pure din povestile populare de odinioara din aceste tinuturi mitologice.


Petrec o seara agreabila dupa care ma asez cu cortul in zona.
Ziua urmatoare mai am putin de pedalat pana in Montana de unde scap de drumul european si o iau pe un drum mai putin circulat spre Lom.
Pe langa localitatea Rasovo gasesc un lac si ma apuc de "birdwatching". Studiez comportamentul unei berze care era la vanatoare de pesti si broaste.


Ajuns in Lom ma opresc la un restaurant sa mananc ceva si admir din nou un acvariu cu pesti exotici.


Pana aici mi-a fost. Gata mi-am spart bugetul, mai am bani doar de bac asa ca ma apuc de botanica pe ultimii 65km pana in Vidin.
O iau frumos pe langa Dunare, zona este destul de interesanta iar flora este destul de dezvoltata. La un moment dat gasesc niste flori rosii.


Putin mai departe studiez o buruiana.


Mai intalnesc si niste flori galbene unde un melc si-a gasit culcus. Suntem la inceputul lunii Mai iar aceasta zona are puternice influente ale climei submediteraneene.


Chiar inainte de Vidin sunt interpelat de niste prostituate. Le explic sa-mi dea pace ca sunt lefter si-mi vad de drum.
Ajung in sfarsit la locul unde se ia bacul si in timpul traversarii am norocul sa-i intalnesc pe Benny si Alfred: 2 aventurieri din Germania care facusera si ei o tura interesanta prin Balcani.


Ne imprietenim repede. La Calafat ma insotesc la posta unde mama mi-a trimis niste bani, apoi mergem la o pizza si sa bem ceva prin oras. Discutam multe, ne intelegem de minune iar ulterior chiar mi-au facut o vizita acasa si ai mei le-au oferit ospitalitate, din pacate, eu fiind plecat intr-o expeditie europeana.
Apoi imi vad de drum.
La Maglavit, emotie mare pe capul meu. La un local il intalnesc pe nea Voinea, primul roman cu care apuc sa vorbesc in scumpa limba stramoseasca.
Hai la multi ani Oltenia! La multi ani nea Voinea!


Emotia este atat de mare ca incep sa plang ca o muiere iar nea Voinea si alti 3 comeseni incep sa rada in hohote.


Apoi mai pedalez pana in judetul Mehedinti la Cujmir unde ma pun cu cortul langa o benzinarie. Ziua urmatoare la intrare in municipiul Drobeta Turnu Severin vad o minune mare: un betiv doarme pe burta in mijlocul drumului european.
Hei comedie, suntem in Balcani, unde totul este luat mai lejer, vorba unui scriitor.


Urmatorul popas il fac la un restaurant langa Portile de Fier unde imi aduc aminte de hoarda de cicloturisti occidentali din urma cu o luna. Acum trebuie ca vor fi aproape de Iran.