Traducere (libera):
“Azi sint musafir in aceasta casa
Atita timp cit Domnul sa traiesc ma lasa
Cind El ma cheama trebuie sa plec
Cuvintul / poruncii lui m-aplec”
Prin secolul XVIII pe linga initialele sau numele complet al proprietarului / constructorului si anul de constructie a devenit la moda impodobirea caselor cu texte despre credinta, harnicie, modestie, etc. in limba germana literara si rar in dialectal arhaic a sasilor. Etnografi ardeleni ( de exemplu Josef Haltrich) au colectionat / inventariat multe din aceste inscriptionari. Din pacate la renovari aceste „sgrafffito“ dispar tot mai mult.
Multumesc Frank
Urmeaza continuarea turului meu:
Mai privesc picturile care sunt absolut superbe.
Intr-una din ele este pictata exact splendida cladire in care ne aflam.
Ies si pe terasa iar de aici din curtea interioara se vede turnul bisericii cu minunatele sale ceasuri.
Mai discut cu niste tineri turisti germani, mai comand niste rose, mai mananc o portie de cartofi prajiti cu mujdei. Imi actualizez si jurnalul de calatorie. Rog pe un turist sa-mi faca o poza de colectie.
Traiesc clipa cum se cuvine si decid sa mananc si ceva mai consistent si comand o tochitura cu mamaliga care se dovedeste a fi delicioasa desi pretul sau este cam piparat.
Dupa ce petrec o zi minunata si sparg o groaza de bani, vine momentul sa pornesc la drum. Ma intorc pe acelasi traseu pana in DN14, apoi continui spre Sighisoara. Cum intru in judetul Mures din nou in localitaea Danes mai intalnesc o biserica fortificata pe care n-am vazut-o de pe vremea studentiei mele.
Ajung in sfarsit in Sighisoara unde continui petrecerea. Azi e ziua relaxarii si a visarii, este ziua bucuriei si a celebrarii. Merg la Jo Pub si ma mai incalzesc cu niste vin rosu fiert. La acest local in interior descopar si o superba statueta de bronz reprezentand capul temutului si justitiarului voievod Vlad Tepes care s-a nascut in 1431 chiar aici in aceasta superba citadela medievala.
Discut cu niste tineri, mananc o pizza delicioasa, mai beau o carafa, petrec o seara super agreabila, apoi la tarziu ceas de noapte bantui strazile burgului in cautarea unui culcus. Incerc o poza la Turnul cu ceas dar este prea intuneric afara.
Pana la urma ma pun cu sacul de dormit in poate cel mai original loc din toata tura. Ma pun in mijlocul orasului in spatele unei case abandonate, nu departe de Catedrala Ortodoxa sub un nuc tanar.
Cum dau zorile ma si scol, imi fac cruce cat de nebun am fost si ce nesabuita creatura sunt pe acest pamant si pornesc la drum pe un frig intepator. Ciudat este ca mi-a fost lene sa-mi iau pantaloni lungi si la 2-3 grade pedalam in pantaloni scurti, de ulterior aveam sa ma distrug la picioare, caci mi-a intrat frigul in oase. Se pare ca sunt un individ tare pervers si tare sadomasochist. Bata-ne norocul!
Trec prin Albesti locul unde a murit in 1849 la doar 27 de ani marele poet national al Ungariei: Petofi Sandor. Mai pedalez cativa km si fac un scurt popas la statuia marelui poet. De acest loc ma leaga mari amintiri. In 2005 eram la al 5-lea tur al tarii si chiar langa aceasta statuie am dormit cu cortul. Ziua urmatoare fiind felicitat chiar de primarul din comuna vecina Vanatori. Tot aici l-am intalnit si pe marele cicloturist Bebe Tunaru, romanul care a facut turul Romaniei de cele mai multe ori cu bicicleta. Cand l-am intalnit eu in 2005, Bebe era la al 18-lea tur al tarii pe 2 roti si avea 72 de ani. Acest loc este deci emblematic si aproape mistic pt. mine.
Din localitatea Vanatori parasesc drumul E60 pe care am circulat de la Sighisoara si intru pe un drum judetean spre Cristuru Secuiesc. Intru in judetul Harghita. In satul Bodogaia ma opresc sa cumpar un suc iar vanzatoare nu intelege romaneste si nici o limba de circulatie internationala. Este de tot rasul. Insa observ mai multi biciclisti iar bisericile secuiesti sunt mult diferite fata de cele sasesti.
Dupa Cristuru Secuiesc se schimba iar relieful, apar din nou dealurile. Vremea este destul de racoroasa, am parte de un soare cu dinti.
In apropiere de comuna Mugeni gasesc o frumoasa carciuma in natura unde fac o pauza de masa si de hidratare asteptand sa se mai incalzeasca. Mananc aici niste mici deliciosi si incerc niste bere cu numele judetului prin care calatoresc. Nu este rea deloc. preturile sunt accesibile.
Stau aici vreo 2 ore timp in care discut multe cu proprietarii, un cuplu simpatic de secui si ma imprietenesc cu o pisica neagra.
Domnul ma anunta ca se schimba vremea, ca de maine incep ploile. Am pus-o, se pare ca ma va prinde vremea rea chiar in regiunea cu cele mai scazute temperaturi din Romania.
Pornesc din nou la drum si-n apropiere de municipiu Odorheiu Secuiesc zaresc o bisericuta foarte interesanta inconjurata de un zid.
La intrare in Odorheiu Secuiesc sunt intampinat de niste coloane de lemn foarte originale.
Acest municipiu se pare ca este multietnic si multicultural.
Pana aici mi-am cam spart bugetul si sunt nevoit la o banca sa schimb si bacnota daruita de generosul roman-canadian din Abrud. Sunt pozitiv surprins de felul in care arata acest municipiu. Bisericile sunt impunatoare.
Vad si multe cladiri monumentale.
Orasul este curat si are si multe monumente si statui interesante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu