Pantani Carpaticus - sunt un om cu o mare pofta de a descoperi viata si lumea din saua bicicletei. Am calatorit enorm in ultimii 20 de ani traind o viata intensa plina de aventura si adrenalina! Viata mea inseamna calatoria pe 2 roti, descoperirea naturii, intalnirea cu semenii si continua perfectionare a mea prin intermediul experientelor acumulate si a emotiilor traite! Pedalo ergo sum! Pedalez deci exist! Traiasca cicloturismul!
Totalul afișărilor de pagină
vineri, 19 august 2011
Turul Europena pe 2 roti 2011 - Partea 5 - Aventuri in Garfagnana
A urmat unul dintre cele mai frumoase trasee din tot periplul. Peisaje diverse dintre cele mai atragatoare. Am avut si o zona de chei interesante unde raul era foarte limpede iar peretii de stanca aveau formatiuni ciudate.
Drumul urca in continuare. Spre bucuria mea ma indreptam spre un nou pas BIG. Dupa atata drum inca bicicleta mea se comporta excelent. Nu avusesem nici cea mai mica problema cu ea. Eram in Apenini Pistoiezi. Ma durea spatele inca destul de tare dar eram fericit.
In curand aveam sa ajung dupa ce am urcat vreo 2 km cele mai dificile serpentine de pana aici la satul turistic si medieval Cutigliano unde am facut pauza de masa. O reala bijuterie arhitectonica plina de turisti si de cladiri vechi interesante cu strazile inguste prevazute cu piatra cubica. M-am simtit bine aici. Am facut o poza celei mai interesante cladiri care avea fatada acoperite cu blazoanele nobililor de odinioara din tinuturile Toscanei.
A urmat o lunga catarare pana la statiunea Abetone situata la 1388m la poalele muntilor Cimone cu varful de 2165m. Aici am dat de un pas BIG. A urmat o coborare periculoasa, vremea era cam mohorata, incepuse sa cada cativa stropi de ploaie. Pe traseu am mai intalnit localitati vechi interesante.
Din localitate Pievepelago a urmat o noua catarare de circa 15km pana la un nou pas important de unde am mai avut putin de urcat la dreapta si am colectionat un nou BIG. Aici din pacate la o manevra gresita am trantit bicicleta de pamant si mi-am rupt oglinda daruita de prietenul Mircea de la Budapesta. Am injurat si am mers mai departe.
A urmat o lunga coborare pana la superba localitate medievala Castiglione di Garfagnana unde m-a prins noaptea si m-am dus la o carciuma sa ma cinstesc. Facusem 2 BIG-uri in aceea zi si durerea de spate incepea sa-mi treaca pentru ca vremea se racise considerabil. Ba pe coborari am avut si o geaca pe mine, cea primita de la prietenul Doris din Pisa (Aceea geaca avea sa-mi salveze viata in Alpi, inca nu banuiam acest lucru. Sa traiesti Doris! Regret ca de o luna n-am posibilitatea sa-ti raspund la SMS. Dar poate vezi aceste randuri si-mi trimiti adresa casei tale sau o adresa de email te rog)
Castiglione era un orasel complet fortificat, o cetate vie locuita cu turnuri medievale, stradute inguste etc. In timp ce beam o sticla de vin rosu de Toscana " La Fortezza" si discutam cu niste studenti si niste fetite despre aventura mea europeana, a inceput sa ploua mocaneste. Si a tot plouat si plouat pana a daua zi dimineata. Astfel ca culcus nocturn mi-am improvizat in singurul loc uscat ce l-am gasit langa carciuma, adica la intrarea in cetate, langa o capela, intr-un loc unde aveau acces masinile printr-un fel de gang medieval, ca nu-mi gasesc cuvintele, scuzele mele stimabili cititori.
Inainte de a ma culca am fost interpelat de un reprezentant al etniei rrome de origine romana care m-a tot intrebat ce fac si m-a invitat la o cafea. Eu la cate am patit in viata, m-am cam temut si l-am refuzat. Pana la urma mi-a dat pace.
Locul meu de boschetarit nocturn in Castiglione.
In acest loc minunat mi-am petrecut noaptea. Pe langa mine treceau oameni mirati, masini si caini. Eu eram fericit ca scap de ploaia ce nu se mai oprea.
Ziua urmatoare ma trezesc ca ma viziteaza din nou rromul Vasi si iar ma invita de data asta la o supa iar eu iar refuz cu spaima in suflet. Apoi imi ridic tabara improvizata si fac coborarea spre Castelnuovo. De aici imi continui drumul spre Piazza al Serchio. Pe traseu gasesc o pasarica in mijlocul drumului speriata si incapabila de zbor. O prind, o pup si o duc in padurea alaturata redandu-i libertatea, scapand-o de moartea iminenta sub rotile vreunei masini.
Din Piazza incepe catararea spre un nou BIG, am de urcat nu mai putin de 20 km pana sa ajung in pasul Pradarena situat intre Muntele la Nuda (1894m) si Muntele Cusna (2120m). Pe traseu intalnesc un lac excelent amenajat pentru pescuit si multe rate salbatice.
In pasul Pradarena gasesc o cabana unde opresc pentru o usoara gustare. Vremea era cam nasoala, cam multa umezeala. Noroc cu geaca lui Doris.
Apoi urmeaza lunga coborare spre Busana.
Traseul este foarte pitoresc cu multe sate traditionale. Am parte de o coborare spectaculoasa.
In localitatea Collagna sunt din nou asaltat de o nemiloasa ploaie torentiala care a tinut vreo 2 ore. Eu m-am refugiat sub copertina unui magazin intr-un colt unde inca nu patrundea ploaia. Aici am stat la cateva berule unde la magazin costau doar 1,2EUR. Intre timp patronul bacaniei de vis-a-vis a venit si mi-a dat niste salam excelent, produs chiar de domnia sa. Alt satean omenos a sarit sa-mi dea o bere Tuborg. Si asa am asteptat eu sa se opreasca potopul. Apa siroia dementa la vale iar eu sorbeam berica si mancam salam cu croissant.
Locul din Collagna unde m-am odihnit din cauza potopului
Dupa ce ploaia a incetat era cam tarziu trebuia sa-mi caut un loc sa-mi pun sacul de dormit, un loc unde sa nu patrunda ploaia. Norocul mi-a suras din nou si a oprit o masina cu un cuplu de tineri romani din Curtea de Arges: Andreea si prietenul sau care m-au primit la ei acasa, mi-au dat o masa imbelsugata si o camera unde sa dorm. In acel pat m-am odihnit poate cel mai bine din tot turul. A fost de necrezut. Aceea seara a fost minunata, le-am mai povestit despre aventurile mele. Diminiata baiatul(imi cer scuze ca i-am uitat numele, de fapt adevarul este ca nu l-am intrebat cum il cheama din timiditate)mi-a dat si 10 EUR si mi-a urat drum bun.
A urmat o noua catarare: Passo di Cerreto(1261m). Apoi in drum spre Aulla am intalnit un castel superb.
De la Aulla am urcat inca 20 km sa fac un nou pas BIG, passo Lagastrello . La doar cateva sute de metri de pas m-a prins o ploaie puternica si am decis ca decat sa fac o pneumonie las dracului Big-urile si e cazul sa ma intorc sa ma balacesc in Mediterana, a venit momentul sa ma intorc la clima calda.
Spre pasul Lagastrello
Ce am observat in Italia e faptul ca diferente mari de temperatura se intalnesc pe distante mici. Pe plaja de exemplu pot fi 30 grade iar cu 50km mai departe in interior la o cota inalta poti sa ai cateva grade. Si vegetatia este extrem de diversa.
In 2 ore ajungeam din nou la soare, la caldura, la mare, ajungem in marele port La Spezia.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
wow..frumos. Nu cred că aș fi putut să dorm în gangul ăla..probabil aș fi stat treaz toată naoptea, dar având în vedere oboseala acumulată, e de înțelef.
RăspundețiȘtergereFelicitări și BRAVO oamenilor care nu au uitat să fie oameni.!
Mersi Radu.
RăspundețiȘtergereSincer m-am simtit in acel gang mai bine ca la hotel, de mult asteptam sa dorm atat de neconventional.
Nu eram obosit, sunt obisnuit cu lungile calatorii.
A fost bestial!