In weekendul 24-25 aprilie am facut o tura memorabila la cabana Motesti in satul turistic Vasoaia.
Pe 24 am pedalat pe ruta Ineu - Barsa - Buteni - Chisindia - Paiuseni. Aici am intalnit niste oameni minunati cu care am stat la povesti la o bere. Mi-a placut enorm satul si oamenii. Aici l-am intalnit si pe Dorel, un voinic de vreo 50 ani care s-a oferit sa ma conduca pe un traseu turistic spre Cabana Motesti din satul turistic Vasoaia. Traseul a fost ideal, foarte pitoresc iar pe anumite portiuni mi-a carat bicicleta in spate, desi era incarcata cu vreo 20 kg (m-am mirat foarte de aceasta atitudine si am insistat sa nu se oboseasca cu bicicleta mea ca ma descurc singur, dar Dorel a continuat sa-mi care bicicleta - mare om, mare caracter.) Pe traseu a facut si putin alpinism si s-a catarat intr-un copac dand dovada ca nu si-a uitat copilaria. cand am ajuns in Vasoaia pe noapte am asistat la o scena foarte interesanta cand Dorel a prins un arici care l-a muscat si i-a strans 2 degete ca intr-un cleste. Apoi am mers la cheful de la cabana unde personal am petrecut pana in zori de zi, alaturi de niste baieti si fete super de gasca, majoritatea din Arad. Am cantat, am dansat, am povestit, am ras, personal am si plans (caci cu o zi inainte fusese inmormantat un mare ciclocatarator italian Piero Rota, coleg cu mine la 2 cluburi internationale de cycloclimbing). Cerul era instelat, eu eram cam trist de aceasta disparitie si am ajuns sa-l caut pe bietul Piero intr-o stea, dar tot de la el stiu ca trebuie sa-mi traiesc viata cu intensitate si sa ma bucur de orice moment de intimitate si de intalnire cu natura si cu semenii de calitate, cum era cazul si-n aceasta memorabila seara pe care am savurat-o pana la ivirea zorilor.
Apoi m-am culcat cateva ore si cand s-a spart gasca, fiecare spre casele lor am pornit si eu spre casa, de data asta pe un drum carosabil nemodernizat dar foarte pitoresc. Am avut coborare pana in Chisindia. Pe traseu m-am resimtit si am mai tras un pui de somn. apoi am pedalat spre casa pe ruta Chisindia - Buteni - Cuied - Hodis - Barsa - Bocsig - Ineu. Acasa am ajuns la ora 22, dupa un weekend super reusit.
Poze din tura voi pune pe webshots, aici e linku: http://travel.webshots.com/album/577469220caRQnG
Cu siguranta Claudiu, tu ai un suflet de poet! Sa incepi prezentarea unui «tur de vis» in «Tara Zarandului» cu imaginea unui sirag de lalele, ca un sir de excursionisti, surprinzand culorile steagului romanesc; rosu-galben si portiera albastra , dar si acea «Dacie» ce denumeste pana la urma radacinile acestui neam …iar toate acestea intr-o imagine de inceput…asta nu-i regie. E simtire!
RăspundețiȘtergereCa si cele ce urmeaza de altfel. La fel de frumos ai surprins timpanul acela albastru al casei din care ne priveste cel ce-a fost odata zidit, bucurandu-se acum ca in sfarsit l-a vazut si pe el cineva, care l-a imortalizat spre viata si nu doar spre nemurire! Splendid si acel dans al spiritelor… Iar acestea, flancate de cate o tula de biserica si de cate o bicicleta priponita ca sa se odihneasca.
Interesant acel parc cu utilaje de muzeu urmat, ca de un refren, de galbenele si magnolii, covor de floare si culoare, de liniste si candoare.
Dar viata e si agitata, uneori chiar e cu capul in jos, plina de arici, de pietre si de ciulini, pana sa ajungi la Dumnezeu! Dovada ca si cele facute de mana omului imbatranesc, nu doar omul, sta casa ce se apleca peste gardul ce se apleaca spre ea!
„Peste-a noptii feerie
Se ridica mandra luna,
Totu-i vis si armonie -
Noapte buna!”