Margareta Paslaru - Azi vreau sa rad din nou

Tura in Banat cu participarea mea la LIMAN BIKE RACE - partea 2

Incepe concursul. Eu care toata viata am pedalat singur ma cam tem sa nu provoc o degringolada, un accident, ceva. Pe primii km se ruleaza pe asfalt si reusesc sa ma mentin in sa fara incidente. Din comuna Tomesti cotim la dreapta si incepe o teribila catarare pe off-road.

Din cauza numarului mare de participanti,suntem nevoiti sa mergem pe jos si sa impingem bicicletele. Cam frustranta experienta mai ales pt. un bun catarator!

In varful pantei ajungem la o padure tanara de mesteacan. Pe traseu sunt intrecut de multi voinici printre care si Marius.

Dar vai calvarul nostru nu s-a sfarsit inca! Mai urmeaza o panta.

In curand ajungem sa ne bucuram de o frumoasa priveliste.

Vine si o coborare periculoasa. La un moment dat vine unul in viteza, cand se apropie de mine urla: "dreapta". Eu nestiind terminologia si speriat putin, cotesc intr-o fractiune de secunda exact la dreapta si ma trezesc ca sunt lovit puternic de biciclistul care dorea sa ma depaseasca. Eu cad spectaculos intr-un sant langa drum, dau cu capul de pamant, imi sare pana si cozorocul de la casca, dau cu umarul de pamant, ma julesc la palma,cot, umar si genunchi, imi rup manusile. Cel care a intrat in mine cade si mai nasol la cativa metrii in fata mea si cred ca si-a fracturat clavicula. Eu am ramas socat si n-am mai fost in stare sa schitez nici un gest. Insa sunt bucuros ca nu mi s-a stricat bicicleta cu care voi face turul Europei. Trekking-ul meu Radon functioneaza inca bine, spre mirarea mea. Noroc ca la doar 2km era check-point-ul unde pot si eu sa mananc niste banane, ciocolata si sa beau apa iar o ambulanta soseste rapid sa preia pe baiatul accidentat. Daca a fost vina mea, imi cer scuze si-i doresc insanatosire grabnica!

Desi tot julit, sclantit si cam socat, continui cursa dar cu mai multa prudenta. Iar avem o catarare.

In varf peisajul din M. Poiana Rusca este foarte generos.

Urmeaza o coborare pe "single trail". Avem un traseu de exceptie!

Zona are un imens potential pt. cicloturism. Traseul este foarte variat. Dupa ce pedalam putin si pe un drum modernizat, ajungem sa pedalam si pe o poteca inierbata.

In ultima parte a traseului avem si o coborare unde multi dintre noi suntem nevoiti sa mergem pe jos de frica sa nu cadem.

Pana la urma reusesc sa trec si eu linia de sosire pe un rusinos loc 108. Traiesc un sentiment de intensa dezamagire, l-am facut de ras pe bietul meu mentor Marco Pantani. Deci trebuie sa ma consolez ca nu sunt decat un ciclotrubadur cam dezaxat, cam ratat si cu darul suptului. Dupa ce ma spal pe rani, merg la o terasa si incerc sa-mi inec amarul la niste berule Ursus eu Carpaticus care sunt doar un sarman soarece al ciclismului romanesc. Ma intalnesc cu personaje interesante cu care pot lega o conversatie agreabila despre cicloturism. Tot aici ma intalnesc si cu Bitza care-mi aduce 2 reviste Carpatair unde apar si eu in interviu.

Vine si festivitatea de premiere dar eu nu particip pt. ca sunt vadit marcat de penibila mea clasare in cursa. Desi ii admir pe campioni si pe fetitele fruntase, nu sunt un aplaudac si nu e genul meu sa stau prin multime, spre rusinea mea. Asa catre sfarsit aud si eu cu mare stupoare ca se anunta un premiu special si mi se striga numele. Dupa ce mi se repeta numele inca o data, las berea, sar pe bicicleta si incerc sa ajung cat mai repede in zona unde sunt organizatorii si unde ma asteapta premiul. Aici il intalnesc pe Alin Rosu, pasionatul si ferventul organizator al acestei traditionale competitii de ciclism ajunsa la editia a VII-a. Ce bine ca mai avem si astfel de oameni in tara! Avem o scurta discutie si primesc o plasa plina de articole de ciclism de care aveam mare nevoie sa-mi incropesc si eu un MTB. Traiasca Liman Bike Race si generosii sai sponsori si organizatori!

Alin imi face cunostinta cu fiul sau Narcis care este campion la categoria sub 10 ani. Simpatic si promitator baiat!

Voi reveni asadar la aceasta superba intrecere sportiva si anul viitor sper cu o bicicleta mai adecvata. Inainte de a pleca, maestrul stefan Hodi imi face cunostinta cu fica sa Maria, care in urma cu 10 ani cand era in varsta de doar 10 ani a facut un tur al Europei pe bicicleta cum putini adulti din tarile dezvoltate se pot lauda ca au facut. Bravo Maria pt. excelentele rezultate si tine-o tot asa! Parintii tai cred ca sunt foarte mandri de tine.

In curand trebuie sa plecam. La intrare in Tomesti ne intampina o stanca expresiva.

Aici in centrul localitatii eu impreuna cu Horia si Andrei facem o binemeritata pauza sa sarbatorim jalnica mea clasare in clasament, faptul ca am supravietuit accidentului, dar mai ales bucuria de a mi se fi recunoscut de catre cei abilitati, contributia mea la propagarea cicloturismului la noi in tara. Spre Romanesti intalnim un stalp de lemn sculptat si-mi aduc aminte de regretata mea bunica Ica. Sper ca se bucura pe unde o fi de ispravile nepotului sau favorit.

In comuna Curtea zaresc o biserica de lemn cu o cruce inclinata.

Noaptea mi-o petrec in sacul de dormit aciuindu-ma la intrarea in manastirea Izvorul lui Miron. Pe la 6.20AM incepe sa ploua asa ca sar ca ars din sac si ma urc pe bicicleta. Langa localitatea Margina gasesc un panou cu bisericile de lemn din zona orasului Faget.

Trebuie sa ma grabesc caci bugetul meu tinde spre 0. La Bata fac o pauza sa mananc niste carnati cu branza topita. De aici urmeaza o catarare si pe traseu intalnesc o frumoasa troita.

Ajungand in Lipova constat ca am ceva bani pe card. Primisem o donatie de la un amic din Bucuresti, asa ca ma pot opri la Paulis sa beau un excelent vin de crama.

Mai bag o pauza la un restaurant din Galsa, nu departe de locul unde mi s-a furat Kona Sutra in 22 dec. 2010. Aici mananc o ciorba de burta, niste mititei si beau cateva halbe. Traiasca sponsorul! Intre timp vine si o furtuna, prilej tocmai bun sa mai zabovesc nitel la delicioasa beroasa.

Dupa ploaie plec si eu si ma bucur de prospetimea aerului curat si al naturii recrudescente. Suntem in dulcea luna mai. Traiasca cicloturismul!

Si uite asa s-a incheiat o tura superba de peste 300km in care am trait momente memorabile si am avut parte de emotii inefabile.

Dan Spataru - Te asteapta un om

Tura in Banat cu participarea mea la primul concurs de MTB din viata mea de la LIMAN BIKE RACE - partea 1

Salut prieteni, Sambata pe 5 mai m-am suit pe "bidiviul meu de sarma" numit Radon - noua mea iubire pe 2 roti si dupa ce mi-am luat ramas bun de la parinti, sora si catel, am pornit la drum cu multe emotii sa ajung sa debutez la primul meu concurs de MTB din viata mea.

Am luat cu mine un bagaj minimal de campare: cort, sac de dormit, o pereche haine lungi, 2 tricouri, trusa de scule, un buget decent cat pt 2 zile desi aveam sa stau 3 zile si ceva de mancare. Am pornit tarziu de acasa ca avusesem insomnie. Astfel ca pe la ora 12 am pornit de acasa intr-un ritm alert si-n doar 58 minute eram la izvorul contemporan cu Slavici de la Siria care este la 28km de casa. Pana aici am pedalat pe un drum destul de circulat, temperatura a fost foarte buna. De aici urmeaza traseul pe langa podgoria aradeana. La iesire din Siria este drumul spre manastirea si schitul Feredeu, traseul meu de catarare preferat pe drum modernizat din vestul tarii.

Dupa ce pedalez cativa km pe drumul european E68, ajung in Lipova unde vizitez centrul istoric conservat destul de bine. Admir si o frumoasa biserica avand o turla ca cele din Austria.

La iesire din Lipova pedalez putin pe langa Mures, acest semet rau al Transilvaniei.

In imediata proximitate pe celalalt mal in varful unei deal este cocotata Cetatea Soimos.

De aici de la iesire din Lipova se intra pe un drum judetean cu trafic redus, excelent pt. cicloturism, fiind o zona plina de paduri si sate traditionale.

In comuna Ususau intalnesc o biserica ce seamana mult cu cea din Lipova.

De aici incepe iar un traseu plin de paduri si usoare catarari spre Dorgos dar carosabilul este cam de proasta calitate.

Dupa Dorgos urmeaza satul Zabalt unde nu gasesc nici un magazin sa-mi cumpar apa si deja ma resimt, n-am facut nici o pauza si am mers puternic pana aici. La iesire din sat am si o panta de 10%, am de catarat un deal dar drumul devine foarte bun iar pe coborarea de cativa km scot un timp bun. Ajung si in comuna Bata unde ma opresc la un suc si apoi la o bere si discut cu Madalina, o fetita din clasa a III-a, fica patroanei unui bar, care se arata foarte interesata de povestea turei mele si apoi de povestea vietii mele de cicloaventurier. Pana aici am pedalat 100km in 3ore 30 minute cu 10kg de bagaj, pana aici am facut concurs, de aici o voi lasa mai moale si voi savura atmosfera. Intre timp se aduna vreo jumatate din sat sa-mi auda povestea si tot se minuneaza de mine ca cica cum vine aia sa mergi cu bicicleta pana in Franta si inapoi. Le spun ca eu sunt mic copil ca am un amic care a venit din Australia etc si satenii raman nedumeriti dar ma trateaza cu respect fapt ce ma mira caci in multe sate din spatiul mioritc, oamenii rad de mine cand aud ce fac. Vine momentul sa plec si la cativa km gasesc un complex turistic, singurul pe o distanta de 60km de pe ruta Lipova- Faget.

Mai pedalez 14km prin sate arhaice pana ajung la Birchis, ultima comuna din judetul Arad unde ma opresc sa mananc niste mezeluri si sa beau niste bere cu niste oameni de treaba. Imi place foarte mult pictura din interiorul localului care rivalizeaza cu cea a amicului meu Breto, patronul localului din Bocsig Cartier.

Stau aici cam 2 ore ca ma simt excelent in randul unor oameni de isprava. Pe la ora 20 trebuie totusi sa plec sa nu ma prinda noaptea pe traseu. La iesire din Birchis incepe o catarare de cativa km cu o panta lejera.

Dupa ce urc si cobor dealul la doar 2km de Faget, cotesc la stanga pe un drum secundar trecand prin sate pitoresti ajung in Margina. De aici pedalez 4km pe E673 pe un drum plin de gropi pana la Cosava unde sunt asteptat de ceva vreme buna de 2 prieteni: Horia si Marius, ciclisti din Deva care venisera din "Orasul Cetatii" pana aici tot pe bicicleta. Ne bucuram sa ne revedem si stam la 2 beri si la povesti. Intre timp se baga in seama cu mine si un neamt in etate care este vadit homosexual si ma amuz teribil de discutia prin semne ce o am cu respectivul. Pe noapte pedalam pana la complexul de la Valea lui Liman inca 11km. Aici ne intalnim cu trupa vesela de la Deva si din Hunedoara. Radu Haulica ne invita la niste gratare, apoi petrecem de minune cu baietii. Il intalnesc si pe maestrul Stefan Hodi pe care nu-l vazusem de mult. Putin mai tarziu cand cei din trupa din jud. HD s-au retras la somn, eu si cu Horia intram intr-un pavilion unde auzim ca sunt oameni care stau la povesti si ne intalnim cu Bogdan Nadastean (Bitza) cel care mi-a scris articolul despre mine in revista Carpatair, Dan Lupsa, fost campion al tarii la nu stiu ce sport, dar si cu Hoinarii (Alex si Elena Fodor), un cuplu pe care-l admir de multa vreme si care au unul dintre cele mai pasionale bloguri de calatorie si sport de la noi din tara. Petrecem o seara frumoasa si eu si Horia suntem ultimii la somn, Horia se pune intr-un hamac, iar eu cad lat sub hamac pe izopren si-n sacul de dormit pe la ora 3AM.

Noaptea zboara si intr-o clipa ne trezim cu o multime de curiosi cu masini multe si felurite si cu biciclete care mai de care mai superbe roind pe langa noi. Eu fac o criza de gelozie si deschid ochii mari cat cepele. Cum toata viata am fost mai solitar, nu prea sunt un individ gregar, un om al cetatii, sunt mai degraba un antisocial asa ca primul meu meu instinct este sa fug in padure sa-mi caut un loc pt. cele rusinoase dar trebuincioase ale fiziologicului omenesc. Apoi trebuie si eu sa ma obisnuiesc cu lumea multa. Ma intalnesc cu un politist Paul din Maderat care ma cunoaste si ma lasa sa-mi depozitez calabalacul in masina sa pana dupa concurs. Ulterior merg sa belesc si eu ochii la comunitate.

Avem si muguri de tezaur in randul participantilor la eveniment. Ma bucur mult ca mai exista si oamenii care sa-si educe odraslele in acest spirit din cea mai frageda varsta.

Mama ce de lume si ce atmosfera! Fiind la primul concurs ma cam sperii de asa o afluenta de ciclisti.

Printre participanti il zaresc si pe excelentul ciclist Bitza pe care-l salut respectuos.

Mica campioana Ioana Haulica, fica lui Radu este si ea prezenta la concurs.

Eu impreuna cu trupa vesela din Deva mergem la o bere inainte de a participa la maraton.

Aici am bucuria sa ma reintalnesc din nou cu Andrei, dar si cu Sebi si Cristi, distinsi prieteni ciclisti din frumosul oras al marilor noastre gimnaste.

Eu eram inscris on-line dar merg pt. validare in ultimele 2 minute inaintea startului. Ma asez cu emotie undeva in spatele plutonului. Realizez ca n-am nici o sansa sa ocup un loc prea bun caci n-am MTB si am avut o viata sportiva haotica si boema. Am venit la concurs pt. atmosfera si pt. a ma intalni cu comunitatea celor ce iubesc acest nobil sport.

Jean Moscopol - Calugarul din vechiul schit

Tura cu globetrotter-ul Chris Roach pe meleaguri aradene partea 2 - Prin M Zarandului

Vremea este excelenta, ideala pt. cicloturism. In departare se vad ultimele dealuri din M. Zarandului.

In curand ajungem la izvorul contemporan cu Ioan Slavici de la Siria.

Aici gasim si statuia baronesei Bohusz.

Intram si vizitam casa memoriala a marelui scriitor Ioan Slavici care afost prieten cu Eminescu si care a calatorit cel mai mult dintre clasicii romani. Aici Chris beneficiaza de calitatea mea de interpret, eu trebuind sa-i traduc tot ce ne povesteste doamna curator al muzeului. Apoi vizitam si o expozitie de pictura al unui pictor local octogenar si aici avem voie sa facem si poze. Picturile sunt scoase si la vanzare pt. cine ar fi interesat. Aceste tablouri reprezinta viata satului ardelean in general.

Intr-un tablou este reprezentata viata bucolica din aceasta zona.

In alt tablou observam o taranca.

Iar in altul apare un ostas.

Descopar si o copie dupa un impresionist francez celebru.

In alta lucrare apare pestera Huda lui Papara din M. Trascaului.

Dupa aceasta incursiune culturala mai vizitam niste busturi si apoi facem o pauza de hidratare la un local.

Urmeaza una din cele mai interesante catarari din vestul tarii. Din Siria se urca pe un drum de MTB spre ruinele cetatii medievale Vilagos. Uneori panta atinge 20%, mai ales primul km este criminal. Si totusi Chris se descurca de minune la fel ca si subsemnatul.

Sunt 5 km de urcat, Chris se arata incantat de traseu.

Pe masura ce castigam altitudine se face tot mai cald si trebuie sa ne hidratam corespunzator.

Terminam catararea si intram pe un drum forestier care merge pe culmea dealurilor. La inceput drumul este blocat de o baltoaca.

Chris este in elementul sau si se simte foarte bine in mijlocul naturii.

In aceasta zona padurea este suverana.

In curand ajungem la un punct de belvedere de unde se vede localitatea Agrisu Mare unde candva am fost profesor suplinitor de enngleza.

Mai avem cateva catarari istovitoare dar chris este redutabil.

Peisajele sunt minunate, suntem pe la cota 500 si deodata iar ajungem la un luminis de unde vedem M Codru Moma in departare.

Dupa multe catarari este momentul sa mai facem si o pauza iar Chris se apuca sa mediteze.

Dupa inca cativa km de drum de culme urmeaza si o coborare periculoasa.

Apoi ajungem la un drum forestier care o ia spre statiunea turistica Casoaia.

De aici ajungem la un drum modernizat si mai pedalam 5km pana la Araneag unde facem o pauza de masa

Mai avem de pedalat 20km pana acasa. Ziua urmatoare Chris doreste sa se odihneasca si astfel stam acasa. Duminica este ziua cand trebuie sa ne despartim. Dupa ce a petrecut 3 zile la mine este timpul sa se indrepte spre Budapesta. il conduc inca 12km pana in localitatea Cherelus unde ne luam ramas bun. I-am promis ca ne vom revedea si ca voi face si eu turul pamantului pe bicicleta in viitor. Have a safe journey and God bless you dear friend!