Tura " Pacalici 2012" - Traseu excelent de MTB prin MT Zarandului (partea 1)

Pe 1 aprilie,intr-o zi de duminca ies la o tura prin judetul Arad. Ma pregatesc sa abordez un traseu interesant prin MT Zarandului, unul din favoritele mele din zona.
Pornesc la 11: 40 din Ineu.
Dupa Mocrea am o vedere frumoasa asupra Dealului Mocrii, dealul copilariei mele de origine vulcanica.


Pedalez puternic pe ruta Tirnova - Maderat - Galsa iar la Siria ajung in nu mai putin de 1 ora desi am vant din fata puternic din Tarnova si pana la Masca pe o distanta de 8 km si am si cateva pante pe acest traseu.
Ajung in Siria si ma opresc in parcul unde este Casa Memoriala a clasicului Ioan Slavici adapostita in Palatul baronului Bohusz.
Aici in parc sunt si 3 statui reprezentand 3 mosnegi.


Imediat observ si primele flori rosiatice ale primaverii.


Rapid merg la celebrul "halastau" contemporan cu Slavici, caci mi-e o sete mare si apa de aici e deosebit de buna.


Chiar aici urcand niste trepte ajung la statuia baronesei Antonia Bohusz care se zice ca fost milostiva cu cei sarmani.


Primavara a sosit in sfarsit si ma rasfat vizual cu niste flori de mar.


Ruinele cetatii Vilagos (Luminoasa) stau cocotate pe un deal iar vremea este destul de neprielnica. E frig si parca se apropie o ploaie.


Verdele crud al unei salcii imi incanta privirea. Of primavara, de cand te astept!


In cateva minute soseste si tanarul Florin Neamt care se pare ca este ultimul ciclist pasionat din Siria.


Pornim sa facem un frumos traseu prin MT Zarandului. Primul scurt popas il facem la Manastirea Feredeu.


Imediat incepe una dintre cele mai dificile catarari pe drum asfaltat din tara si chiar din intreaga Peninsula Balcanica. Este vorba de catararea spre schitul Feredeu.


Pe o distanta de 3,1km panta este teribila uneori depasind 20%.


Eu o iau inainte si ma mai opresc sa fac cate o poza cand vad cate ceva interesant. Intr-un loc vad niste radacini de copaci iesind din pamant si impletindu-se haotic.


Putin mai incolo ma opresc sa mananc un sandvis si-l astept si pe Florin care se lupta din greu cu dificila panta dar nu se da batut.


Mare ambitie are acest tanar. Sunt putini cei capabili sa urce aceasta catarare fara sa faca nici o pauza pe traseu.


Dupa un efort herculian ajungem si-n ultima parte a catararii. Florin este un minunat catarator ce sper ca va deveni membru al clubului BIG Challenge.
Bravo Florine!



Urmeaza 700m de coborare pana la schit. Tot drumul pana aici este presarat cu frumoase troite.


De aici incepe un drum forestier si lasam asfaltul in urma. Avem din nou de urcat. In departare vedem intinsa Campie a Aradului iar mai departe este Campia Panoniei pana la Dunarea cea mare, adica aproape 300km de campie.


Drumul este destul de bun, dar cel mai mult ne bucuram ca e uscat.


In curand ajungem si la ultima cruce de pe traseu.


Inca mai avem de urcat, traseul este ideal pt. MTB dar ma descurc si eu cu trekingul Radon.

Johannes Brahms - Lullaby - Dedicatie florilor acestei primaveri

Expeditia "Pe culmile extazului in luna Martisorului" 2012 (partea 9) - Aventurosul drum spre casa

Deva se poate mandri si cu un AquaLand la standarde internationale.


Din nou merg la atelierul lui Martin unde il intalnesc si pe fiul sau, un baietel minunat educat in spiritul sportului pe 2 roti.


Este o zi importanta pt. mine, ziua cand fac rost de bicicleta visurilor mele, ajutat enorm de Martin, un om de milioane caruia ii voi fi recunoscator toata viata.
Iata-ma posesorul unui superb treking Radon, noul meu "armasar" metalic care sper sa ma duca cat mai departe.
E momentul sa sarbatoresc si incep sa beau niste beri. Mai trebuie doar sa astept sa-mi puna Martin si portbagaj pe bike si il tot astept pe amicul Horia care este plecat la munte.
Ma imprietenesc si cu un pescar de treaba care ma sponsorizeaza cu o suma modica echivalentul a 2 mici. Martin imi face cinste 2 mici deliciosi. Apoi mai stau cu pescarul de vorba la o bere.


Spre marea mea incantare observ ca mai sunt si bicicliste prin Deva. La un moment dat vin 2 fete ce aveau probleme cu bicicletele lor.


Vazand ca Horia nu mai apare intr-un tarziu imi iau ramas bun de la Martin si pornesc la drum. Pe traseu inspre Brad inainte de pasul Valisoara trec pe langa mai multe miristi incendiate. Ma mir cum de nu se transforma si padurea in scrum.


Cand ajung in Brad e deja seara si iar se lasa un frig napraznic. Ma opresc la aceasi renumita pizzerie unde continui sa sarbatoresc.
Aici intalnesc oameni de buna calitate si fac cunostinta cu un dragalas catelas ce seamana cu Candy al meu.


Splendid si foarte jucaus e mititelul!


Stau aici pana se inchide localul in compania unor tineri de treba. Apoi mai pedalez pana la cabana "Nu ma uita" de langa Baia de Cris. Aici e deschis non-stop si ma leaga multe amintiri de acest local. Bugetul meu este tot mai diminuat asa ca nu-mi permit decat o ciorba de vacuta care-mi astampara foamea.


Stau toata noaptea in local caci e prea frig sa-mi pun cortul si mi-e frica sa nu se fure bicicleta. Cand dau zorile ma pun si eu la somn in sacul de dormit tinand bicicleta cu mana mea stanga.


Locul meu de odihna este la vreo 50m de cabana langa o padure.


Deasupra mea vad doar ramuri ale unor falnici arbori si rar cate o pasarica incepe sa-mi canta sa-mi fie somnul dulce.


Ma trezesc pe la ora 13 si fac o plimbare prin padure.


Ma bucur sa intalnesc arbori seculari pe aici.


In departare se profileaza extremitatea sudica a MT. Bihorului.


La plecare doamna patroana a cabanei imi face semn sa ma apropi si-mi da sponsorizare un platou plin de bunatati din partea casei. Mai sa fie cat noroc si bucurie pt. Carpaticus!
Apoi pornesc incantat si pe traseu am parte iar de peisaje interesante.


Chiar inainte de intrarea in judetul Arad fac pauza de masa si mananc cu pofta cascaval si carnat primit de la generoasa doamna.


Si iata ca ajung si-n judetul Arad. Mai am 85km de pedalat pana acasa.


Si totusi va marturisesc ca judetul Hunedoara este mult mai tare ca si judetul nostru atat la importanta si valoarea obiectivelor turistice, istorice si culturale dar si la calitatea oamenilor. Nu voi uita niciodata acest minunat judet si oamenii sai de aur si abia astept sa ma reintorc in mijlocul vostru dragi prieteni hunedoreni.


Catararea dealului Sortoc imi certifica ca intr-adevar am in sfarsit o bicicleta buna. Sa traiesti Martin prietene!


Dupa Gurahont la Almas la 38km de casa soarele apune peste dealuri.


Aproximativ o ora pedalez pe noapte, noroc ca am far pe spate.
Pe la ora 21 ajung si eu acasa dupa o tura memorabila si astfel mi-am inceput excelent anul cicloturistic 2012!

Dan Spataru - un unic artist roman

Expeditia "Pe culmile extazului in luna Martisorului" 2012 (partea 8) - Aventura in Mt. Metaliferi si orasul Deva

Datorita blocarii rotilor din cauza noroiului lipicios am ajuns sa imping la bicicleta si sa o iau pe sus de m-am chinuit ca un ocnas.


Dar mai rau este faptul ca mi-a intrat zapada si gheata in interiorul adidasilor in curand fiind ud la picioare pe o temperatura neprielnica.


Zapada este tot mai moale si mai adanca si inca mai avem de urcat la greu.


Rabdarea noastra ne este pusa la grea incercare dar se pare ca dam dovada de multa anduranta.


Bicicleta mea se procopseste si cu multa zapada care se adauga noroiului deja existent pe ea.


Picioarele noastre se scufunda tot mai adanc in zapada iar soarele a apus deja de mult.


Desi la Deva au fost 18 grade, acum temperatura a scazut brusc si simtim reintalnirea cu anotimpul rece. Bicicleta mea arata intr-un mare fel.


Avem si un moment de respiro in care eu ma asez in fund si savurez neverosimila situatie. Ura din nou o aventura pe cinste! Si frigul musca din picioarele mele inghetate.


Si dupa o buna bucata de vreme incarcata de dramatism ajungem in varful pasului si dam de asfalt. E deja intuneric bezna. Aici ne oprim sa dam putin jos noroiul de pe biciclete.


Avem de remediat si o pana.


Eu sunt nevoit sa-mi dau jos sosetele imbibate de apa.


Mai bem putina bere, mai luam niste haine pe noi si-i fac o poza lui Marius, un mare catarator si ciclist din Deva.


Bucuria noastra este de scurta durata caci dupa doar cateva sute de metri, iar drumul este acoperit de un strat gros de zapada si iar trebuie sa impingem bicicletele. Si tot asa ne mai chinuim inca vreo 2 km, apoi in sfarsit putem folosi bicicletele dar ne confruntam cu alt risc, doar 2 dintre noi sunt echipati cu frontala, astfel ca ceilalti 3 isi risca viata coborand pe un drum periculos cu multe serpentine, cu prapastie in dreapta si pe o bezna inpenetrabila. Mai avem si portiuni cu gheata, unde derapam, la un moment dat alunec si cad izbindu-ma cu rectul de gheata. Din pacate in cazatura imi stric celularul care era in buzunarul de la spate dar sunt macar bucuros ca nu mi-am spart si aparatul foto care era tot intr-un buzunar de la spate. Cat pe ce sa fiu calcat de Cristi care a oprit in timp util evitand coliziunea cu mine.
Ma scol julit si cu rectul in durere si ne continuam drumul, 1km mai jos aflam ca Sebi a cazut si el izbindu-se de o creanga mare de copac. Nici el n-avea far, noroc caci avea casca in cap, eu neavand nici acest obiect care-ti salveaza viata in astfel de momente.
Cu multa emotie si cu adrenalina la maxim ajungem si-n localitatea Visca unde gasim un magazin si facem o pauza sa bem o bere sa sarbatorim ca am supravietuit supliciului. Aici baietii imi fac cadou o pereche de sosete cumparate de la magazin. Ne echipam cu sosete si pungi si scapam de frigul patrunzator ce ne-a intrat pana in suflet fiind de atata vreme cu picioarele ude.


Pe traseu mai facem inca o pauza la un local in Branisca si ajungem in Deva la ora 23:15. Trebuia sa ajung in mod normal pana la ora 23 la Cristi Moise care s-a oferit sa ma cazeze inca o noapte. Pana la urma reusesc sa ajung cu bine la Cristi, condus de Sebi, dupa ce mai trec printr-o peripetie, sunand la alta usa, gresind adresa, 10 minute fiind nevoit sa astept in fata unei usi inchise, pana mi se comunica prin usa ca nu e adresa buna. Chinuit, speriat si buimac ajung si la apartamentul lui Cristi care ma primeste, iar doamna Moise ma serveste cu o cina excelenta si apoi sunt lasat si sa fac o baie reconfortanta care-mi alunga toate suferintele din respectiva zi. Apoi la culcare!
A doua zi dimineata dupa micul dejun pe la ora 8 imi iau ramas bun de la Cristi si de la mama sa si pornesc sa vizitez iar Deva.
Pt. inceput ma plimb pe langa primarie.


Apoi merg in locul de unde se ia telefericul spre cetate.


Aici gasesc o ciudata masinarie dintr-o alta epoca.


Aici la locul de unde se ia telefericul gasesc si un emotionant citat.


Tot aici langa Dealul Cetatii isi are sediu Lotul National de Gimnastica. Aici se afla busturile marilor noastre campioane printre care si Daniela Silivas, originara din Deva.


Interesant acest complex statuar in acest adevarat sanctuar al gratiei si al performantei romanesti care este municipiul Deva.


Ma plimb apoi pe langa stadion admirand acest superb deal triunghiular in varful caruia se afla ruinele vechii cetati medievale.