Tura cu Super Cycling Man (2011) - Transalpina I - Partea 3

De aici mai avem 18 km pana la cabana Oasa. Este ora 19. Will a hotarat ca la ora 20 trebuie sa fim cazati sau la locul de campare. Dupa ce am mai pedalat 3 km spre Oasa si am constatat caci panta se inaspreste si avem o medie orara proasta, Will hotareste sa ne intoarcem si sa cautam cazare la Tau. Eu insisist sa mergem spre Oasa dar Will nu mai vrea sa riscam sa nu gasim cazare. Trebuie sa-l ascult. La Tau nu gasim nici o cazare.
Avem o frumoasa panorama asupra lacului.


La 7km distanta era un complex turistic dar drumul este nemodernizat iar Will refuza sa mearga pe acolo. Cam pretentios acest britanic, dar trebuie sa ma supun. Pana la urma gasim cazare intr-o gradina suspendata cu panta de 80%, pe proprietatea unor oameni.
Will abia gaseste un loc foarte stramt pt. cortul sau de o persoana iar eu ma culc putin mai sus direct in sacul de dormit, sa stau de veghe si sa-l pazesc pe Will de Mos Martin. Nici nu as fi avut loc sa-mi intind cortul. Dupa ce rezolvam cu cazarea mergem la un resturant "Popasul regelui" (se pare ca Transalpina este un drum strategic creat de regele Carol I). Aici ne cinstim cu niste pastravi la gratar si cartofi prajiti iar apoi bem niste bere de Praha. Will saracul nu rezista decat la o bere, apoi eu mai beau niste beri iar Will se retrage pe o banca afara sa-si scrie jurnalul de calatorie.
Pe la miezul noptii mergem la somn. Will adoarme imediat, eu mai stau sa admir stelele.
Dimineata urmatoare fac o poza locului unde am dormit.


Este din nou o zi superba si iar ma alearga Will de scoate untul din mine. Intram in taramul coniferelor. Drumul este impecabil.


Dupa o ora de pedalat puternic ajungem la lacul Oasa, unul dintre cele mai frumoase din Carpatii nostri. Lacul este imens iar in departare se vede varful lui Patru (2130m)


Pedalam pe fals plat si admiram minunea naturii. Avem o tara atat de frumoasa.


Dupa vreo 2km ajungem la Cabana Oasa unde consumam o cafea si o omleta cu sunca. Aici e afluenta mare de turisti. Suntem intr-o duminica turistica.


In continuare mai pedalam pe fals plat avand privelisti superbe asupra lacului Oasa.


Dupa ce scapam de lac incepe din nou o catarare mai accentuata, dar peisajul este admirabil. Pedalam fericiti prin imparatia coniferelor.


Spre pasul Tartarau(1678m) avem si vreo 2 portiuni in care inca lipseste asfaltul iar panta este tot mai pronuntata pe masura ce urcam.


Abia aici pot si eu sa-l intrec confortabil pe Will.


Dar in curand ajungem in pas iar coborarea este bestiala pe un asfalt impecabil. Din nou ma intrece Will de n-am cuvinte.


La un moment dat imi cade un stalp de la cort si sunt nevoit sa opresc si sa-mi impachetez toate lucrurile din nou. Will cred ca face urat vazand ca nu mai vin. Dar peisajul este sublim iar aerul puternic. Savurez fiecare clipa cu intensitate.


Soarele este cam puternic, dar temperatura este ideala de pedalat.


Padurea de conifere este delicioasa.


Coborarea spre Obarsia Lotrului este perfecta pt. obtinerea de viteze mari, drumul fiind mai mult drept si cu panta importanta.


In curand ajungem la Obarsia Lotrului unde la cabana este o afluenta teribila de turisti. Asteptam o ora pana suntem serviti cu ciorba de burta timp in care Will are timp sa-mi povesteasca de cea mai tare tura din viata lui in afara de aceasta. Este vorba de o traversare a Alpilor francezi de la N. la S., de la Geneva la Nisa, o tura asemanatoare cu cea reusita de mine. Insa la capitolul aventura l-am intrecut cu mult, el avand multi bani si conditii excelente iar eu descurcandu-ma in conditii cel putin precare. Povestiile mele l-au impresionat pe Will inca din aceea promitatoare seara de joi in care ne-am intalnit la Chisineu Cris.
Imi place mult atmosfera de la Obarsia Lotrului, aici unde se mananca un pastrav delicios si se bea un vin fiert savuros.
Observ si niste capite de fan.


Va rog sa-mi permiteti sa va dau o descriere turistico-geografica despre aceasta perla montana numita Obarsia Lotrului care este una din preferatele mele si va recomand calduros sa veniti s-o vizitati.
Staţiunea are o suprafaţă de 3 ha. la o altitudine de peste 1400 m, este popas de trecere între judeţele Vâlcea şi Hunedoara. Trebuie apreciat faptul că toate cele trei puncte turistice urmăresc acelaşi curs de apă, râul Lotru cât şi DN 7 A, care leagă localităţile Brezoi - Novaci şi Petroşani - Sebeş în extremitatea nord vestică a judeţului Valcea în apropierea staţiunii Obârşia Lotrului. Acest obiectiv turistic poate oferi cu predilecţie în sezonul cald, iunie-septembrie, circa 100 locuri de cazare şi masă, pentru împătimiţii după aer curat, odihnă activă-drumeţii şi excursii în împrejurimi, având ca traseu izvoarele Lotrului (obârşia) - Lacul Gâlcescu, conturul lacului Vidra, noile puncte turistice de la Lotrioara şi Rânca. Pescarii îşi pot satisface hobby-ul, pescuind păstrăvi indigeni din apele lacurilor din împrejurimi, iar vânătorii întâlnesc animale şi păsări variate, potrivit biotopului specific zonei alpine.
Pentru atracţia şi particularităţile floristice şi peisagiste admirabile, s-au constituit şi câteva rezervaţii naturale în punctele Câlcescu, Miru-Bora şi Cristeşti.
Caracteristicile principale ale acestei staţiuni sunt: zonă montană, recomandată atât în sezonul rece cât şi în cel cald, cu un peisaj şi resurse naturale deosebite, aer puternic ozonat, bogat în ioni negativi şi esenţe volatile de brad.
Atracţii deosebite: pescuit de păstrăvi în râul Lotru, vânătoare în împrejurimi, vizitarea lacului glaciar Gîlcescu.


Pierdem cam mult timp aici si englezul incepe sa se enerveze. Will imi spune ca vrea sa ajungem azi in Ramnicu Valcea. Eu constient fiind ca drumul spre Voineasa ar fi mai usor dar e cu mai multe gropi, il conving sa facem pasul Urdele, proaspat asfaltat in acest an, mai ales ca in penultima mea tura de la inceputul lui august din cauza conditilor meteo nefavorabile am ratat acest pas, de la Ranca fiind nevoit sa ma intorc in Novaci.
Facem deci Transalpina spre bucuria mea. Este deja ora 16 spre disperarea englezului.
Mai pedalam putin pe langa Lotru si ma tot mir de calitatea drumului. Desi suntem la cota 1400, drumul este plat in aceasta zona.


Dupa ce traversam podul peste Lotru incepe catararea.


E duminica si gasim multi oameni la gratare instalati in corturi personale sau cazati la cabane.

Metallica - Nothing Else Matters

Tura prin Ardeal si Oltenia cu Super Cycling Man(2011) - Partea 2

Pe traseu m-am bucurat mult sa constat caci in ultimii ani agricultura la noi a facut progrese vizibile. Un lung sir de capite de lucerna mi-a placut in special langa satul Folt.


La iesire din Bobalna gasim un deal interesant care are niste formatiuni calcaroase.


Dupa Geoagiu langa localitatea Bacainti intalnim si un Chevrolet Corvette pe a carei tablita de inmatriculare scria Blaga, probabil posesorul sau va fi un descendent al marelui poet si filozof Lucian Blaga.


Putin mai incolo intr-un sat ne oprim la o alimentara sa facem provizii si mancam acompaniati de 2 caini cu care mi-am impartit si eu mancarea. L-am servit pe bietul patruped cu paine, unt si carnat.


Apoi urmeaza o scurta catarare iar din varf am parte de o superba vedere asupra unei meandre a Muresului.


In Vurpar ne place foarte mult Biserica Reformata - Calvina ce dateaza din secolul XVI.


Imediat ajungem sa trecem un pod peste Mures si intram in Vintu de Jos.


Aici reusesc sa-l conving pe Will sa o luam spre Strungari, evitand traficul infernal spre Sebes.
Initial Will dorea sa mearga spre Sibiu - Rm. Valcea pe drumurile europene, dar l-am convins ca e mai bine sa traversam Carpatii Meridionali, sa facem Transalpina si sa vedem ceva frumos, decat sa ne riscam viata pe europene. Tot in Vintu mai facem o mica pauza sa ne umplem bidoanele la un izvor.


Ne continuam drumul si o luam pe valea Pianului in sus. La un moment dat trecem pe langa niste gagici frumoase care faceau plaja langa rau iar Will le saluta cu multa pasiune si urla dupa ele: "Hello beautiful romanian girls!" Fetele casca ochii si incep sa rada. Trecem prin localitati pitoresti: Pianu de Jos si Pianu de Sus iar la Strungari iar trebuie sa facem o pauza de hidratare si stam la un suc pe o terasa.


In aceasta tura cu Will chestia cea mai nasoala era ca-n timpul zilei nu aveam voie sa beau nici macar o bere, iar seara mi se permitea o singura bere. Sigur acesta nu mai este cicloturism si sincer il cam compatimesc pe Will pt. felul sau de a face cicloturismul.
Urmeaza o catarare dura spre localitatea Rachita unde intalnim multi etnici rromi iar Will se sperie putin mai ales ca un individ a urlat dupa noi.


Coborarea spre Sebesel este foarte periculoasa: drum ingust, pe alocuri panta de 15%, nisip pe sosea, copii la margine de drum etc. Dar pana la urma ajungem cu bine pe Valea Sebesului. De aici incepe lunga urcare, cea mai lunga din intreaga traversare europeana a lui Will.
Vremea este ideala pt. cicloturism. Incep peisajele frumoase.


De asemenea sunt incantat de noua calitate a drumului care este asemanator cu cel din Alpii Austriei de exemplu.


In localitatea Capalna, Will opreste sa aiba o discutie cu niste copii. Will ii vrajeste cu povestile sale despre beneficiile mersului pe bicicleta iar eu le traduc copiilor tot. Raman surprins de calitatile pedagogice ale acestui ciclist britanic cu care mi-a fost dat sa ma intalnesc pe sinuoasele carari ale vietii.


Apoi Will se mira mult cand vede o veche masina Dacia care era in mijlocul raului Sebes. I-am explicat eu ca asa este atmosfera in Balcani.


Dupa Capalna oprim la un restaurant unde mancam niste gratare de vacuta. Este deja destul de tarziu astfel ca trebuie sa pedalam repejor iar Will nu se opreste nici macar la poze. Eu in schimb nu rezist tentatiei.


Pe langa Sugag ii mai fac o poza lui Will care se arata incantat de acest traseu.


Dupa Sugag panta se mai inaspreste putin. Ma chinui in continuare sa ma tin dupa Will, blestemandu-mi zilele si noptile. Will este in mare forma si rade din cand in cand de nevolnicia mea.


Cu riscul de a-l vexa pe britanic, ma mai opresc sa fac cate o poza caci nu am mai trecut pe acest traseu din 2009, cam multisor dupa standardele mele.


Ajung si la formatiunea stancoasa numita "Masa Jidovului", despre care vorbea Lucian Blaga in cartea sa autobiografica "Cronicul si Hrisovul varstelor". Marele filozof si poet pe care il consider mentor al meu in sfera poeziei, a trecut pe aici impreuna cu parintii sai, in anul de gratie 1903. Pe atunci "Lulu Popii", cum era alintat Blaga, avea doar 8 anisori si descoperea fascinat pt. intaia data in viata imparatia inefabila al acestui tacut gardian tutelar si titanic care este "Maria Sa Muntele".


Pe la ora 19 ajungem si la Tau Bistra, un loc fascinant unde mai demult a fost construit un lac de baraj si unde se gasesc cateva case a unor localnici. Ma leaga atatea amintiri de acest catun izolat unde demult am dormit intr-o sura in niste fan frumos mirositor.

Doru Tufis - Natasa

Tura prin Ardeal si Oltenia cu Super Cycling Man (2011) - Partea 1

In 25 august 2011 ma urc pe rabla mea de DHS si pornesc spre granita. Trebuia in aceea zi sa-l intalnesc pe Super Cycling Man (Will Hodson)- un englez dintre cei mai originali si mai sfidatori de reguli. El plecase din Londra pe 8 august pe bicicleta si trebuia sa ajunga la Istanbul pe 3 septembrie. Facea o cursa contra cromometru pt. un scop nobil, ca sa stranga fonduri pt. cercetari in combaterea cancerului.

Pe traseu am parte si de senzatii tari. Fiind o zi caniculara am proasta idee la 1 km dupa ce ies din localitatea Cherelus, sa fac pauza si sa intru intr-un sant la marginea drumului sub umbra unor plopi si sa fac poza unor oi care erau adapostite la umbra.


Dintr-o data ma trezesc ca vine un individ repede spre mine. Incerc sa fug dar observ caci individul fuge spre mine. Constat ca nu am sanse sa fug in timp util fara sa ma prinda, avand un MTB cam distrus dupa ultima mea tura. Astfel ca-l astept. Cand vine imi cere aparatul foto si mi-l confisca pt. ca mi-am permis sa fac poza oilor. La riposta si la rugamintile mele sa-mi dea aparatul inapoi el ia un par de jos si ma ameninta ca ma loveste daca nu plec.
Intre timp trece si o masina, eu sar in mijlocul drumului facand semne sa opreasca dar lasul sofer isi vede de drum fara sa-mi acorde atentie. Pana la urma sunt nevoit sa plec. O tai spre Cherelus si la intrare in localitate sun la 112 la Politia din Arad. Acestia trimit un politist care era de servicu prin zona care soseste intr-o masina a Politiei in cam 15 minute.
Merg cu domnul politist, ne interesam a cui sunt oile si pana la urma gasim si pe domnul care m-a deposedat de aparatul foto. Urmeaza declaratii peste declaratii si mai pierd vreo 2 ore dar macar am recuperat pierderea.
Pornesc bucuros ma departe si dupa ce traversez o monotona portiune de pusta lunga de 12km ajung in Santea Mare unde fac pauza de bere. Aici sunt oripilat de un betiv localnic si mai discut si cu patronul pravaliei despre turele mele din ultimul timp.
Pana la urma il intalnesc pe Will la Chisineu Cris unde il astept la o carciuma.
Aici stam, sarbatorim si incercam sa ne cunoastem. Suntem incantati amandoi de intalnire. In prealabil am corespondat pe email si a fost de acord sa-l ajut cu orientarea si cazarea si sa pedalez cu el cat pot.
Pana la urma ne prinde noaptea.


El are o cursiera de carbon Specialized de 7kg si pedaleaza foarte puternic. In drumul spre casa mi-am dat seama ca o sa fie extrem de greu sa ma tin dupa el, mai ales caci Will este sportiv de mare performanta, fost campion al Angliei la canotaj.
Am ajuns acasa pe la miezul noptii rupti de oboseala. Dupa ce am mancat bine i-am dat o camera si ne-am pus la somn.
Ziua urmatoare Will mi-a dat vestea buna ca ma primeste sa pedalez cu el pana la Istanbul desi i-am explicat ca n-am nici un ban. Am ramas surprins si am inceput sa-mi fac bagajul.
Dupa micul dejun am facut poze prin curte. Tata, mama si eu ne-am pozat langa Super Cycling Man in curtea noastra langa teiul nostru care are varsta mea.


Will a ramas placut surprins de muzeul tatalui meu si de cimitirul bicicletelor de la mine din gradina.


Si iata-ne pregatiti de plecare. Chiar inainte de a porni la drum Will mi-a facut un filmulet.


Primii km sunt lasat sa duc trena in ritmul meu, dar in curand Will se plictiseste caci eu merg cu doar 25km/h si preia conducerea accelerand putin. Pe DHS-ul meu viteza mea maxima pe drum drept este de 27km/h, mai mult nu pot merge pt. ca nu poate bicicleta mai mult iar Will prefera sa mearga cu 30km/h dar din cand in cand ma mai asteapta.
Prima oprire o facem in comuna Buteni, unde ne oprim pt. o mica gustare si hidratare. Will este finantatorul, deci el este seful. Eu fac exact ce zice el si ma supun regulilor sale. Eu sunt pe post de interpret si ghid.
La Buteni se gaseste o superba biserica pe care o si fotografiez.
Prima atestare documentară a comunei datează din anul 1387.
Buteni, este o localitate cu frumoase tradiţii de luptă pentru libertate socială şi naţională. În toamna anului 1849, a trecut pe aici Nicolae Bălcescu, travestit în straie moţeşti, coborând din tabăra lui Avram Iancu, prin valea Crişului Alb, cu gândul de a părăsi Imperiul Habsburgic, fiind urmărit de autorităţi, intenţie pe care o comunica printr-o scrisoare prietenului său Ion Ghica.
Dintre tradiţiile populare, păstrate cu autenticitate, poate fi amintit un obicei după care, primăvara, fiecare poartă este împodobită cu armindeni (crengi de tei cu frunze verzi), simbol al dragostei oamenilor faţă de rodul pământului.


De aici urmeaza un traseu mai interesant, intram pe Valea Crisului Alb, avem si niste catarari usoare, prima mai serioasa fiind cea de 800m chiar inainte de comuna Almas, unde in urma cu 5 ani am fost profesor suplinitor de engleza pt. o scurta perioada.
Urmatoarea oprire o facem la un restaurant la intrare in orasul Gurahont.
Aici mancam niste virsli iar Will fiind emotionat de chinurile mele de a pedala pe DHS-ul care scartaia, remarcandu-mi indarjirea de a incerca sa ma tin dupa el se hotareste sa investeasca intr-o noua bicicleta care mi-o face cadou.


Practic mi-a cumparat un alt MTB second hand de la un localnic care s-a nimerit sa treaca pe acolo.
Noua mea bicicleta este un MTB nemtesc Schauff, are vreo 20 ani vechime, dar pt. mine este bicicleta visurilor mele, merge aproape ca fosta mea Kona Sutra. Bicicleta a costat 70EUR iar DHS-ul meu i l-am dat localnicului pana eventual voi veni sa mi-l revendic.
Ura am bicicleta mea! Sunt un om fericit! Urlam pe acolo de bucurie si ii tot multumeam lui Will.
Ulterior aveam sa aflu ca si el avusese sponsorizare de 1500EUR si primise donatii de mii de EUR pt. aceasta tura si astfel avand si un suflet nobil a facut o fapta buna, ajutand un sarman cicloturist roman sa-si indeplineasca visul de a avea o noua bicicleta si de a incepe o noua viata pe 2 roti.
De aici pedalam puternic si urmatoarea oprire o facem la Varfuri unde iar ne hidratam si mancam niste dulciuri. Pana aici am avut o catarare serioasa iar de aici incep alte 2 catarari adevarate iar Will se arata ineluctabil pe aceste catarari. Nu am nici o sansa sa-l intrec si nici sa ma tin dupa el pe catarare. Totusi se vede diferenta intre o cursiera buna si un MTB vechi, indiferent de forma fizica a biciclistului.
In varful Dealului Sortoc ne oprim sa ne aprovizionam cu apa de la un izvor. In departare se vad Muntii Gaina (1486m)- cel mai inalt varf din judetul Arad. Aici are loc anual Targul de Fete.


De aici avem o coborare periculoasa cu panta de 10% pana in Halmagiu, comuna de frunte de la poalele muntilor Bihorului.
Si in curand ajungem aproape de intrarea in judetul Hunedoara unde ne oprim din nou caci Will trebuie sa mai manance niste dulciuri si hranim si un caine vagabond cu o franzela proaspata.


Urmatoarea oprire o facem inainte de Baia de Cris si ne oprim la binecunoscuta cabana "Nu ma uita" de care ma leaga atatea amintiri din tineretea mea. Cam de 13 ani frecventez acest local unde se mananca bine si la preturi rezonabile.


Aici intalnim si niste tancuri vechi spre surprinderea noastra.


E momentul sa mancam bine si sa ne hidratam.


De pe terasa cabanei avem o superba priveliste asupra dealurilor din apropiere.


La Brad ne oprim putin sa-si scoata Will niste bani de pe card. Este destul de tarziu caci am plecat tarziu pe la ora 11 si am pedalat deja 107km pana aici. De la iesire din Brad avem o constanta catarare usoara iar dupa Luncoiu de Jos incepe o urcare serioasa de 2km cu serpentine. Aici ma intrece Will incat mor de oftica.
In toata viata mea nu am fost intrecut pe catarare decat de cativa ciclisti din vest printre care si eroul Will. Totusi de aceasta data intrecerea era inegala si incorecta. Cand am ajuns in varful pantei incepea sa se insereze.


In continuare avem coborare constanta si lejera astfel ca inainte de a se lasa intunericul ajungem la Balata, la pensiunea - restaurant care i-am recomandat-o lui Will. Din pacate nu aveau locuri libere sau nu au vrut sa ne primeasca astfel ca dupa ce am baut o apa plata, am pornit pe noapte spre Barsau unde ni s-a spus ca este alta pensiune.
Aici nu gasim pensiunea dar avem noroc sa fim primiti de catre unul din barosanii judetului Hunedoara, domnul Dorin, patron de fabrica de panificatie. Suntem primiti si omeniti minunat iar apoi suntem lasati sa dormim in cabana lor de vacanta care era situata in spatele fabricii.
Aici avem parte de un adevarat festin.


Will ramane foarte impresionat de aceasta primire. Cabana este luxoasa la ultimele standarde iar in apropiere descopar si o arteziana ca cele de la Versailles.


Dupa masa si inainte de culcare Will ma uimeste cu zilnicele sale sedinte de "streching". Asa trebuie sa se comporte un sportiv adevarat.


Apoi bietul Will merge la somn iar eu raman sa mai savurez niste palincuta ce am primit de la domnul patron. Deasupra mea era un fel de candelabru de lemn cum nu am mai vazut in viata mea. Ma simt foarte bine iar cand e cazul sa merg la somn, ma pun pe niste saltele cu sacul de dormit afara sub pavilionul unde am luat masa. Cabana i-am lasat-o toata lui Will.


Ziua urmatoare dupa ce primim un mic dejun imbelsugat suntem invitati de patron si de sotia sa sa facem un tur al fabricii. A fost foarte interesant iar inainte de plecare am mai admirat superbul domeniu unde am fost atat de bine primiti. Florile din aceea minunata gradina m-au fascinat in mod deosebit.


In continuare mergem spre Geoagiu pe un drum secundar paralel cu drumul european. Scapam astfel de trafic si trecem prin sate traditionale pe un traseu excelent pt. cicloturism.
Langa Uroi putem admira o magura, un loc ideal pt. parapantisti dar si pt. simpli iubitori ai naturii si ai drumetiei.


Pedalam pe Valea Muresului, iar in departare se afla leaganul civilizatiei dacice din Muntii Orastiei.


In satul Bobalna ne oprim caci vrea Will ceva dulciuri si o cafea. Localitatea este superba cu o biserica interesanta.