luni, 11 octombrie 2010
Traversarea Muntilor Codru Moma 1 X 2010
Pe 30 septembrie seara, m-a anuntat Liviu pe mess sa-mi fac bagajele ca ziua urmatoare la ora 10 AM va fi la mine sa pornim intr-o noua aventura pe 2 roti in Muntii Apuseni. Vestea am primit-o cu mult entuziasm mai ales ca avusesem o saptamana obositoare cu multe traduceri.
Pe 1 octombrie la ora 10 Liviu e la mine (dupa ce pedalase inca 40 km de la Santana) si dupa o cafea si o mica gustare, timp in care mai discutam despre traseul turei, iata-ne din nou pe dromaderii nostrii de fier, pregatiti sa cucerim pasuri importante in Apuseni.
Desi era cam racoare, vreo 12 grade Celsius cand am pornit noi pe la ora 11, eu eram imbracat in echipament de ciclism de vara, refuzand sa cred ca toamna a venit si ca aceasta superba vara in care m-am dedicat doar turelor transilvane, a trecut in uitare.
Am pedalat pe ruta: Ineu - Bocsig - Barsa- Sebis. Aici la doar 25 km de casa facem un popas la un restaurant cu o panorama superba asupra unui lac plin de pesti. Aici luam o ciorba ardeleneasca si o bere. Eu imi iau haine lungi si inlocuiesc casca cu o caciula caci vremea este tot mai racoroasa pe masura ce ne apropiem de munti. Apoi mai avem de pedalat 17 km pana ajungem in statiunea de interes national Moneasa. Traseul pana aici este destul de pitoresc, trecem prin sate traditionale iar circulatia rutiera este redusa.
In localitatea Dezna, pe un deal putem observa niste ruine ale unei cetati medievale. Inainte de a ajunge in statiune preferam sa ne oprim in localitatea Moneasa la un ABC sa bem o bere la o masa rustica unde erau doar 2 scaune. Aici avem o discutie agreabila cu un mos si cu o baba care vindea la magazin. Mosul se plange de jalnica conditie a pensionarilor romani si ca-n aceasta iarna vor pieri multi dintre cei in varsta, datorita traiului precar, iar baba cu multa generozitate imi ofera un pui de pisica pt. cand ma voi reintoarce. Sunt nevoit sa refuz pisica caci am acasa un iepure, pe Pufy care se sperie de pisici. In cele din urma pozez pisica babei si pe stapana sa.
Pornim apoi la drum, la iesire din statiune se termina asfaltul si incepe un drum forestier de traversare a Muntiilor Codru Moma, destul de prost intretinut, cu mult pietris si multe balti, ba chiar avem si o portiune nasoala de noroaie unde suntem nevoiti sa mergem pe langa bicicleta caci ni se blocheaza rotiile in noroi. Traseul este foarte pitoresc si salbatic, multa padure, multe rape, cativa km de catarare pe drum bolovanos. Intalnim si flora interesanta: multe ferigi, muschi dar si ciuperci si flori. Am norocul sa intalnesc intr-un loc mai multe ciuperci rosii cu pete albe, ciuperci extrem de otravitoare pe care le imortalizez in poze.
Coborarea de cativa km o facem in viteza, traseul este ideal pt. MTB dar merge si cu trekking, eu descurcandu-ma foarte bine cu Kona Sutra mea. Pe coborare reusim sa intrecem un camion si o masina, dovada ca bicicleta este cel mai bun mijloc de transport pe astfel de drumuri cu exceptia ATV-urilor si a motocicletelor Enduro.
Apoi trecem printr-un catun deosebit, Ursesti (era prima localitate din judetul Bihor), in curand ajungem la asfalt si dupa cativa km cu peisaje superbe pe valea Sustiului ajungem la terasa Bastion la intrare in localitatea Sustiu. Aici sunt client fidel si sunt bine primit de fiecare data. Patronul localului este un om de mare treaba care m-a ajutat de mai multe ori. De data aceasta un prieten al patronului, se ofera sa ne cinsteasca cu 2 beri. Aici facem si pauza de masa: eu mananc o conserva de fasole cu costita incalzita la un cuptor cu microunde iar Liviu mananca o conserva de porc si niste alune.
Vremea este din ce in ce mai rece, astfel ca mai luam un rand de haine pe noi inainte de a pleca. Dupa 2 km ajungem la drumul european E79, aici avem de pedalat doar 4 km pana la intersectia spre Campeni. Mai pedalam pana la Nucet, pe traseu ne prinde noaptea si intram in Parcul Natural Apuseni. Aici la Nucet mai mancam niste mici si bem o bere, apoi luam bere la pachet si mergem sa ne cazam la Motel Alpin unde la doar 50 RON gasim camere in conditii destul de bune (singurul inconvenient: nu mergea TV-ul, tocmai se lucra la introducerea Televiziunii prin cablu). Important este ca avem apa calda si putem face dus, dupa o zi de pedalat pe frig. Dupa ce facem dus, ascultam muzica si bem bere pana adormim fericiti la poalele muntiilor Bihorului.
miercuri, 25 august 2010
duminică, 8 august 2010
miercuri, 28 iulie 2010
Cucerirea monstrului Kitzbuheler Horn cu Kona si cu bagaje
Anul trecut in iunie intr-o tura de 3600 km dintre care 2000km am pedalat prin Alpi, mi-am indeplinit si visul de a face cea mai grea catarare pe drum modernizat a Austriei, Kitzbuhler Horn, care are o panta medie de 12% si maxima de 23% si are o lungime de 10 km. Este una dintre cele mai dificile catarari din lume.
Interesant este faptul ca am urcat acest monstru cu superba bicicleta Kona Sutra incarcata cu vreo 30 kg de bagaje de am speriat si uluit pe toti turistii aflati pe traseu. Toti mi-au zis ca asa ceva nu este posibil, ca nu au mai vazut pe nimeni sa urce cu bicicleta de touring plina de bagaje si m-au filmat si fotografiat ca o vedeta.
Atunci am fost mandru ca sunt roman.
Asadar cu adanca pretuire vreau sa le multumesc celor care m-au ajutat sa reprezint Romania cum se cuvine: mii de multumiri lui Mircea Florecu, inimosul patron de la BikeExpert si lui George Culda care m-a descoperit in urma cu 4 ani.
Multumesc anticipat si celor care ma apreciaza si viitorilor sponsori pt care voi realiza record mondial in cycloclimbing in urmatorii zece ani, daca voi avea sustinere.
Asa sa-mi ajute Dumnezeu!
Traiasca Romania si oamenii care tin la aceasta tara si care fac ceva pt aceasta tara!
cu prietenie,
Claudiu
sâmbătă, 26 iunie 2010
Transalpina facuta de o super familie (11-15iunie 2010)
In timp ce eu savuram clipa pedaland in muntii mei de suflet, muntii care mi-au format caracterul si care mi-au sadit in suflet setea de a trai viata la superlativ (este vorba de minunatii Apuseni), o familie minunata, iubitori de frumos, natura si sport faceau pe 2 roti Transalpina (cea mai inalta sosea din Peninsula Balcanica), una dintre cele mai frumoase trasee din Romania si chiar din Europa.
Impresionant este faptul ca Radu Haulica (pater familias) a ales sa faca acest traseu deosebit de pitoresc dar si dificil chiar si pt un ciclist matur alaturi de sotia sa Mariana (o cheama ca si pe mama pe care sper candva sa reusesc s-o conving sa se apuce de cicloturism) si de cele 2 superbe fetite ale sale : Ioana (9 ani – o veritabila campioana in devenire) si Anca (5 ani – o copilita de vis).
Sunt fericit ca-n luna mai am avut ocazia sa intalnesc aceasta familie minunata la cel mai mare mars al biciclistilor din Arad.
Tura a durat 5 zile de neuitat intre 11 -15 iunie. Familia Haulica s-a simtit excelent. A fost o vacanta active de exceptie si vor urma multe altele caci fetelor le-a placut la nebunie.
Muntii Parang au un potential turistic imens. Eu inca de acum 10 ani prin lungile mele ture trec anual si prin acesti munti minunati.
Acum voi scrie gandurile lui Radu Haulica despre aceasta excursie :
. Am plecat vineri 11 iunie 2010 din Hunedoara cu masina pana la Petresti unde am echipat bicicletele si am pornit in jurul orei 13. In prima zi am ajuns pana in apropiere de Oasa (se vede in poze unde am campat). Ziua 2 am ajuns la Obarsia Lotrului (si camparea asta se vede in poze), sambata noaptea a fost cam nasol pentru ca era plin de picnicari (sudisti) de la care au bubuit sarbele pana foarte tarziu in noapte. Ziua 3 am ajuns la Ranca unde am facut pauza o zi intreaga, nu prea ai ce sa faci in Ranca vara, dar noua ne-a prins bine o zi in care sa nu faci nimic (plimbare, mancare si somn). Apoi in alte 2 zile am ajuns la Petresti cu un somn, de data asta linistit, in acelasi loc la Obarsia Lotrului.
A fost frumos, foarte frumos... Am avut noroc cu vremea. Cat pe ce' sa ne prinda o furtuna cu grindina la Ranca - am ajuns cu vreo 4-5h dupa si am gasit grindina care avea dimensiuni apropiate (chiar peste) de oaule de porumbel. A fost o problema pentru noi unde sa montam cortul... In final am dormit (2 nopti) la pensiunea Eden (vizibila partial in pozele noastre de pe picasa), unde am dat peste un OM inimos (nea SANDU) - ne-a fost de mare ajutor.
Da, fetelor le-a placut foarte mult si vom mai face chestii d'astea !
Am facut o selectie cu cele mai interesante poze din aceasta tura de vis. Aici aveti linku :
http://community.webshots.com/album/578013835kqPcFp
Recomand tuturor sa faceti Transalpina si nu veti regreta !
Doresc familiei Haulica ture cat mai frumoase in continuare si sa ne revedem pe 2 roti !
Cu prietenie,
Claudiu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)