Pantani Carpaticus - sunt un om cu o mare pofta de a descoperi viata si lumea din saua bicicletei. Am calatorit enorm in ultimii 20 de ani traind o viata intensa plina de aventura si adrenalina! Viata mea inseamna calatoria pe 2 roti, descoperirea naturii, intalnirea cu semenii si continua perfectionare a mea prin intermediul experientelor acumulate si a emotiilor traite! Pedalo ergo sum! Pedalez deci exist! Traiasca cicloturismul!
Totalul afișărilor de pagină
marți, 14 februarie 2017
2- 6 luni in PARADIS, WORK AND TRAVEL IN CYPRUS 2016, Kavo Greco-pt.2
Profitand ca am dat de civilizatie, mi-am spalat hainele de ciclism cu care am traversat toata Romania pt. a ajunge in capitala. Apoi le-am intins la uscat prin curte.
In timp ce ma relaxam cu colegul Adrian pe terasa la un spritz, ne trezim ca ne invadeaza o haita de pisici caline si jucause.
Ziua urmatoare pe la ora 10 mergem pe jos pana la hotel, este ziua in care trebuie sa semnam contractul de munca. Eu am renuntat la cariera de freelance transalator din Ineu pt. a ajunge assistant waiter in Protaras. Interesanta schimbare! Din pacate, am facut gresala de nu mi-am luat sosete in picioare si seara am constatat ca am rani la picioare, m-au jenat adidasii.
Dupa ce semnam contractele, mergem in oras si ne cumparam biciclete. Am dat 70EUR pe un MTB Drag Hacker cu care voi face naveta la munca.
In aceasta noapte suntem lasati sa dormim in camera 8013 a hotelului Nausicaa pt. ca apartamentul nostru necesita renovare. Bagam si bicicletele inauntru.
Conditile sunt excelente. Ne relaxam, maine va fi prima zi de lucru.
Sambata, 23 aprilie 2016, azi e prima zi de lucru, ziua in care mi-am pierdut libertatea. Pt. inceput fac cunostiinta cu sefa, doamna Silvia, o bulgaroaica frumoasa si blonda in varsta de 43 ani care ma da in grija grecului Marco, un tanar de vreo 30 ani care avea sa ma invete meseria de ospatar. Dupa 2 ore de debarasat mese si plimbat prin restaurant, la o manevra gresita aplecandu-ma sa asez intr-un dulap o tava cu cesti de cafea, reusesc performanta sa-mi rup o bucata din talpa pantofului piciorului drept. Cand vede Silvia situatia cheama managerul care ma imprumuta cu 50euro si ma duce cu masina personala pana in orasul Paralimni la 8km distanta unde la un magazin de incaltaminte, voi achizitiona o pereche de pantofi cu 26EUR. Pierd o ora pe care o voi recupera stand peste program. Munca nu este grea dar este mult de alergat. Am de debarsat mese, lustruit pahare, transportat baxuri cu apa, carat pungi cu gunoaie si uneori sunt si ajutor de barman unde servesc bauturi alcoolice si racoritoare clientilor. Oare cat voi rezista? Avem 6 zile de munca pe saptamana si o singura zi libera.
Joi 28 aprilie am prima zi libera. Azi voi face o tura cu bicicleta la Kavo Grecko, aflat la doar 8 km de Protaras. Dupa 5 km de pedalat pe o pista ciclabila trebuie sa o iau la stanga.
In curand trec pe langa un camp cu pamant rosiatic.
Desi suntem la sfarsit de aprilie, se pare ca pe aici s-a cules deja graul.
Continui pe pista ciclabila.
Observ multe floricele.
In curand trec pe langa mare.
Nu mai am mult pana la celebrul promontoriu din extremitatea sud-estica a Uniunii Europene.
Mai putin si ajung intr-un loc magnific.
Aici Mediterana saruta stancile.
Suntem intr-o zona de carst interesanta.
Malul este abrupt si stancos avand infatisarea unui zid de cetate.
Valurile se sparg de stanci formand multa spuma alba.
Culoarea apei este naucitoare.
Mai pedalez putin si ajung la Laguna Albastra.
Sunt fericit, imi pare ca visez!
vineri, 10 februarie 2017
1- 6 luni in PARADIS, WORK AND TRAVEL IN CYPRUS 2016-pt.1
Protagonist - cicloproletarul Pantani Carpaticus Cipriotus
bicicleta
locatie - sud-estul Ciprului, intre Larnaca si Famagusta
perioada 23 aprilie - 27 octombrie 2016
Cum am auzit candva la scoala de la tatuca Stalin, ba pardon Lenin, ca care va sa zica `Munciti, munciti, munciti si veti fi fericiti` m-am gandit si eu acum deja fiind holtei marisor ca nu mi-ar sta rau sa ma alatur clasei proletare. Am aplicat pt. un job si iata-ma pe data de 21 aprilie 2016 la ora 10 dimineata, decolam de pe aeroportul Henri Coanda directia Cipru. Drum bun si bafta brav proletar carpatin!
La ora 12 aterizam in Larnaka. Aici sunt 28 grade Celsius fata de cele doar 10 de la Bucuresti. De aici ne transporta un cipriot 60km cu un microbuz pana in statiunea Protaras unde ne lasa in fata hotelului de lux Nausicaa unde aveam sa ne spetim muncind in urmatoarele 6 luni.
Pt. inceput eu impreuna cu colegii mei ne plimbam prin incinta hotelului fascinati.
Intalnim o multime de palmieri.
Hotelul este foarte bine ingrijit.
Ne intalnim si cu fascinanta Mediterana care este chiar langa hotelul nostru.
Imi pare ca visez. Mereu am asteptat aceasta clipa inefabila. Valurile marii imi soptesc ca totul va fi Ok. Sunt fericit!
Pot admira celebra plaja Fig Tree Bay.
Zona este plina de hoteluri de lux.
Vegetatia este uimitoare!
Ador acest rosu intens.
Am aterizat in paradis.
Observ si un cactus imens.
Langa Fig Tree Bay ma uimeste un covor de vegetatie.
Contemplu in continuare splendida pledoarie a naturii.
In curand suntem invitati intr-o cantina a personalului hotelier si constat ca o vom duce bine aici. Adio foame! Bon appetit!
Apoi un angajat al complexului turistic ne transporta intr-o masina de teren pana la casuta unde ne vom petrece urmatoarele 6 luni. Asa arata apartamentul.
Am observat ca sunt in jur de 3,5km de la hotel pana la cazarea noastra iar ultimul km avem o frumoasa catarare. Suntem cazati excact in varful unui deal cu o priveliste excelenta asupra Marii Mediterane.
In partea dreapta observam si o mica bisericuta bizantina cocotata pe dealul de vizavi. Se numeste biserica Profiti Elias.
In partea stanga vedem un complex turistic in constructie care va trebui sa fie finalizat in maxim o luna.
miercuri, 8 februarie 2017
15- TURUL CIPRULUI pe 2 roti - 2016, Ep. 15
Dupa ce petrec o seara agreabila in Pyla, ma pun cu cortul exact in locul in care m-am pus in prima noapte a calatoriei mele cipriote. Sunt in ultima noapte din tur. Ma plimb pe malul marii si cant `Singur te caut in noapte, Unde esti, unde esti? Singur pe plaja pustie ratacesc!` Iata vine si ziua de 21 noiembrie in care va trebui sa-mi iau ramas bun de la minunata insula.
Am doar 13 km de pedalat pana in Larnaca. Aici ma plimb prin orasul vechi si admir biserica Agios Lazarus.
La subsolul acestei capodopere al artei bizantine se afla mormantul prietenului lui Isus Hristos, Sfantul Lazar.
Ratacesc prin centru, am mult timp la dispozitie.
Sunt multumit de aceasta calatorie si realizez ca fiecare zi e un cadou pt. omul drept si curat.
Ma plimb si pe faleza.
Privesc valurile care m-au incantat 7 luni in paradis.
Mai vizitez o moschee.
Si admir un fort.
E momentul sa savurez niste bere Keo la halba.
Si uite asa imi trece ziua, soarele se pregateste sa apuna iar eu voi avea sa mai pedalez cativa km. pana la aeroport.
Ajuns cu bine la aeroport mi se permite sa iau si bicicleta in avion contra sumei de 35EUR. Zborul decurge bine dar avem o mica intarziere. Ajung pe aeroportul Henri Coanda la miezul noptii. Surpriza, nu ma asteapta nici un prieten, iar pensiunile s-au inchis. Stau la aeroport vreo 2 ore si consum din Billa pana la ora 2AM, apoi pedalez pana langa Corbeanca unde ma pun cu cortul la ora 3AM. Afara sunt 5 grade.
Azi 22 noiembrie pedalez pe un frig patrunzator pana in Targoviste unde voi dormi la o pensiune dupa ce petrec o seara agreabila. Ziua urmatoare vizitez o biserica din municipiu.
Ma inchin la o troita.
Si pastrez un moment de reculegere in memoria marelui erou national Tudor Vladimirescu, martirizat prin aceste locuri.
Pedalez pana in Fieni unde voi sta la o pensiune. Azi 24 noiembrie imi voi indeplini visul sa traversez Carpatii pe vreme de iarna. Pedalez spre Sinaia pe un frig serios.
Peisajele sunt de vis, mi-a fost dor de Carpati!
Ajuns la cota 1000 este cazul sa sarbatoresc reusita la o cabana. Am reusit!
De aici urmeaza coborarea spre Sinaia de unde iau un tren pana in Brasov. Pe la 2AM caut o pensiune prin Brasov fara succes, ma pun cu cortul la iesire din Brasov pe un camp. Pe la 10AM cand ma trezesc totul e alb si inghetat in jurul meu, iar eu aveam sac de dormit de 3 sezoane. Pedalez pana la Codlea de unde imi cumpar un nou smartphone cu abonament pe 2 ani si iau un tren pana la Arad. Ajung ziua urmatoare la 2AM la Arad si decat sa mai astept cateva ore pt. un tren spre Ineu ma urc pe bicicleta si dupa 4 ore la ora 6AM, sambata , 26 noiembrie ajung in Ineu, la casa parinteasca, dupa o absenta de 7 luni jumate! Traiasca cicloturismul!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)















