10 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 10 (ALBANIA cea fascinanta)

Din nou intru pe A1 si drumul incepe sa urce usor.

Autostrada este impresionanta construita intr-o zona montana. Urc cativa km. si incepe sa se faca seara; e tot mai palpitant dar spre norocul meu chiar in varful pasului chiar inainte de a se insera de-a binelea gasesc un mic kiosc improvizat unde gasesc de toate.

Aici ma opresc sa mananc, beau niste bere, discut cu un albanez in italiana despre expeditia mea. Sunt interpelat si de 2 politisti care-mi spun ca maine va trebui sa trec tunelul care e la 2 pasi in masina Politiei, pt. ca nu am voie sa-l trec pe bicicleta. Seara tarziu ma pun cu cortul in zona si dorm bine.

Ziua urmatoare sunt trecut intr-o duba a Politiei prin tunelul de 5,8km lungime si apoi urmeaza o lunga si usoara coborare. Din cand in cand mai trec pe langa cate o mica localitate. Eu abia astept sa ajung si la un restaurant ca mi-e cam foame.

Pana la urma ajung si la localul mult asteptat unde mananc bine.

Imi continui periplul pe autostrada aproape pustie in acelasi peisaj montan specific Albaniei. Cerul este cam plumburiu si ma apropii de zona mediteraneana din nou.

La un moment dat ajung sa pedalez si pe langa un rau foarte limpede.

Dupa inca cateva ore de pedalat ajung langa Marea Adriatica si e cazul sa mai fac o pauza de masa la un restaurant unde savurez o excelenta salata cu pilaf la un pret excelent.

In curand scap de autostrada si ma opresc la un complex turistic unde petrec excelent, socializand cu albanezii. Mi se face si cinste niste bere, iar unul dintre albanezi imi da si niste kuna sa am pt. cand ajung in Croatia. Deci albanezii la fel ca si kosovarii se dovedesc a fi un popor deosebit. Apoi dorm cu sacul de dormit in spatele complexului cu aprobarea patronului. Ziua urmatoare fac prima pauza pt. micul dejun in orasul Lezhe.

Apoi pedalez cativa km. pana in statiunea Shengjin de la Adriatica. Aici e paradisul pe pamant.

Ma relaxez cateva ore pe aici, apa marii fiind excelenta desi cu cateva grade mai rece decat la Marea Egee. Mananc bine, imi cmpar si niste cirese de la un vanzator anbulant si cand ma satur de baie si plaja pornesc la drum. Prin statiune intalnesc si o flora mediteraneana superba.

Sunt un individ sensibil indragostit de natura si mare iubitor de flori.

Of clipa ramai esti atat de frumoasa! (Mai Carpaticus nu mai ofta ca o muiere, nu mai pune botul la toate efemerele placeri ale acestei lumi caduce!) Si totusi clipa ramai! Tinerete nu ma parasi! Iubire unde esti? (Taci si rabda nebunule carpatin!)

Vine momentul sa ma rup din acest paradis si sa pornesc din nou la drum. Iar trec prin orasul Lezhe unde intalnesc un trafic destul de aglomerat.

Traseul este pitoresc si in curand trec pe langa un lac.

Mai pedalez putin pana ajung intr-un loc de o frumusete coplesitoare. Aici e un restaurant iar terasa e in aer liber chiar langa raul Drim care formeaza un lac. Fac asadar aici un popas sa savurez o bere si sa-mi belesc ochii la peisaj.

De aici mai am doar cativa km. pana in Skodra unde chiar la intrare observ cetatea Rozafa cocotata pe un deal.

Sunt multi ani de cand visam sa urc cu bicicleta incarcata la aceasta cetate medievala. La inceput am un drum asfaltat cu panta de 10% pe o distanta de cam 1,5km. Apoi vine teroarea, pe 1 km am piatra cubica cu panta de 20%. E una din cele mai dificile catarari din Europa. Cu un MTB bun fara bagaje e foarte fezabila pt. un ciclist antrenat insa cu un trekking incarcat cu 30kg bagaje nu este asa usor.

Pe astfel de catarari iti poti testa abilitatile si forma fizica la care ai ajuns. Ma lupt ca un erou cu panta si nu ma las invins.

Dupa lupte seculare care au durat doar cateva minute de agonie, ajung in varf si pot admira panorama cu vechiul si marele oras atestat inca de pe vremea romanilor. In departare se profileaza Alpii Albaniei.

In incheierea acestui capitol vreau sa Multumesc din suflet celor care m-au sprijinit sa fac si aceasta aventura.Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ocrotit din nou. Multumesc parintilor Dan si Mariana ca m-au inteles si sustinut mereu. Si acum multumesc prietenilor sustinatori care au fost numerosi si inimosi. Multumesc din suflet lui: Teodor Dobrinescu, Bogdan Cristea, Adina si Zoltán Márton - http://Z0ltan77.com/ , Sergiu Havasi, Liviu Marunceac -http://livstorm.blogspot.ro/, Tibi Muntean, Sorin Liubarschi, Bogdan Banica, Valkai Elod, Florin Leonte, Horia Nitu si tuturor celor care m-au ajutat.In Romania cel mai bine am fost primit la Timisoara, Campina si in capitala. In Balcani cei mai primitori oameni au fost in Serbia, Bosnia si Macedonia. Accesand linkul urmator puteti viziona o emisiune Tv in care-mi povestesc aventurile din penultimul meu mare tur europen si din cariera mea de cicloturist! http://forum.stelici.ro/viewtopic.php?f=51&t=2578

Traiasca Albania!

9 -VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 9 (KOSOVO cea surprinzatoare)

Dupa ce mai pedalez cam 2 ore ajung in Kumanovo de unde ma trezesc din nou pe o autostrada pe care pedalez vreo 12km pana intru in Serbia. Aici imi continui drumul pe autostrada pana la prima carciuma pe langa drum unde mananc o plescavita si intalnesc personaje dubioase. Se insereaza si ajung sa dorm cu sacul de dormit in apropiere intr-o casa parasita langa autostrada intr-o zona destul de periculoasa. Scap teafar si ziua urmatoare mai am putin de pedalat pana ajung in oraselul Presevo unde gasesc o moschee zugravita in culori cam tipatoare.

De aici am parte de o frumoasa catarare in serpentine de cativa km. Aproape de varful pasului in partea dreapta a soselei gasesc o mare groapa de gunoi cu pestilentiale mirosuri. Peste gunoi o haita de caini jigariti si fiorosi isi fac veacul. Cand trec pe langa ei ma trezesc ca sare haita spre mine inconjurandu-ma si latrand cu inversunare. Aproape ca ma panichez. Incep sa tip ca un nebun si noroc ca am o paine feliata pusa peste bagaje, legata cu coarda elastica. Cainii se napustesc asupra feliilor de paine si incep sa se bata pt. ele, pt. supravietuire. Eu tiptil si usurel o iau la sanatoasa cu haita de caini pe urmele mele. Of ce saracie pe aici! Of spatiu balcanic, murdar, prafuit si cu mii de maidanezi! De ce oare suntem asa de batuti de soarta si ne-am nascut aici? Dar asta e viata in curand ma trezesc ca ajung la vama republicii Kosovo, unde mi se verifica pasaportul si pt. prima data un vames imi ureaza in limba englez :"Bun venit!" asigurandu-ma ca Kosovo este o tara multietnica sigura. Mai pedalez cateva sute de metrii si ajung la locul de unde incepe coborarea. O frumoasa panorama mi se deschide in fata ochilor.

Spre Gjilan am un traseu placut de podis cu sate pitoresti.

In Gjilan sunt nerabdator sa vad cum sunt preturile pe aici si le gasesc destul de bune. De asemenea sunt curios sa gust berea lor traditionala Peja.

In localitatea Budrig ma opresc la un restaurant. Aici ma imprietenesc cu patronul care vorbea limba franceza caci lucrase 10 ani in Elvetia in tinerete. Pana la urma am parte de o serata excelenta si mi se ofera o camera gratis la hotelul personal si sunt cinstit ca un oaspete de seama. Hei si daca m-asi fi luat dupa profesorasul ala amarat din Macedonia! Cat de inselatoare pot fi aparentele! Cat de manipulabili sunt oamenii! Nu voi uita niciodata aceasta localitate unde am avut noroc sa dau peste oameni buni.

Usurel ma apropii din nou de munti.

In curand in partea dreapta observ masivul Nerodimka Planina.

Prin Kosovo se pare ca sunt multi etnici musulmani pt. ca prin multe localitati intalnesc moschee cochete.

Sunt un mare iubitor al arhitecturii islamice astfel ca zabovesc mult sa contemplu superbele lacasuri de cult musulmane.

Dupa orasul Ferizaj, in Slivovo fac o pauza de masa langa un magazin. Dupa ce mananc, in timp ce beam o bere sunt asaltat de niste copilasi care se intorceau de la scoala. La inceput sunt bombardat cu intrebari. Noroc ca pustii stiau cateva cuvinte in engleza. Apoi se apuca sa cerseaca bani pt. inghetata. Le dau bani la 2 copilasi dar apoi ma trezesc ca mai vin inca 10 sa-mi cerseasca bani de inghetata. Interesanta experienta!

Mai pedalez cativa km. si opresc la o carciuma prapadita unde pe niste divane stau la taclale cu niste musulmani.

Din localitatea Crnoljevo incepe o catarare de cativa km. spre pasul Cafa Dulje. Chiar in varf gasesc un resturant rustic si comand ce au mai bun de mancare. Mi se ofera un platou generos de bunatati si o cola pe care dau doar 6EUR. E poate cea mai delicioasa si bogata masa din turul Balcanilor. Cu siguranta Kosovo e o tara ieftina, in Elvetia asi fi dat de 6 ori mai scump pt. acelasi meniu. Bon apetit!

La doar 500m distanta zaresc o benzinarie cu terasa unde spre marea mea bucurie gasesc berea mea preferata la un pret incredibil de doar 70centi doza.

Decorul natural este admirabil, prin fata mea trece si un parau, aici este de mine, aici voi petrece noaptea.

Ma imprietenesc cu un domn ce lucreaza la benzinarie si sunt lasat sa dorm intr-un garaj cu sacul de dormit. Ziua urmatoare urmeaza coborarea spre Prizren, unoras mare si aglomerat dar in care nu zabovesc. Ultima pauza in Kosovo o fac in localitatea Zur unde mananc bine o salata cu niste cevapcici.

Chiar inainte de a intra in Albania, in Vrbnica gasesc un restaurant interesant langa un lac. Aici pot admira niste pesti de toata frumusetea.

Iata-ma si-n Albania indeplinindu-mi un vis.

Ma trezesc ca pedalez pe autostrada ce merge spre Kukes. Pt. inceput imaginea este dezolanta intalnind un autobuz incendiat la marginea drumului.

Peisajele sunt interesante, relieful este montan, iar din cand in cand trec pe langa un satuc in care se poate observa si cate o moschee.

Ajung in Kukes unde ma opresc o ora la un internet, apoi ma duc sa mananc un kebab. Plimbandu-ma prin orasel sunt interpelat de un albanez ce coboara dint-un masina luxoasa si intr-o engleza bunicica dupa ce afla de unde sunt si ce e cu mine in zona, imi cere ca ar vrea sa cunoasca o tanara romanca sa se casatoreasca cu ea si sa-i arat pasaportul si aberatii de acest gen. Abia scap de individ promitandu-i ca o sa tinem legatura si o sa ma interesez de o romanca care sa ia legatura cu el. Printr-o piata sunt asaltat de o uratenie de baiat lepros care vrea sa ma atinga si care alearga dupa bicicleta mea. Atmosfera este tipic balcanica desprinsa parca dintr-un roman de Panait Istrati. Wow! Ce cool! Mi se furnica pielea pe mine. Vai ce tara! "Cum voi campa eu wild in aceasta tara salbatica?" - imi zic eu in mintea mea. E momentul sa parasesc acest orasel de provincie si ajung pe langa un lac la poalele unor munti cu varful de pana la 2500m.

In incheierea acestui capitol vreau sa Multumesc din suflet celor care m-au sprijinit sa fac si aceasta aventura.Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ocrotit din nou. Multumesc parintilor Dan si Mariana ca m-au inteles si sustinut mereu. Si acum multumesc prietenilor sustinatori care au fost numerosi si inimosi. Multumesc din suflet lui: Teodor Dobrinescu, Bogdan Cristea, Adina si Zoltán Márton - http://Z0ltan77.com/ , Sergiu Havasi, Liviu Marunceac -http://livstorm.blogspot.ro/, Tibi Muntean, Sorin Liubarschi, Bogdan Banica, Valkai Elod, Florin Leonte, Horia Nitu si tuturor celor care m-au ajutat.In Romania cel mai bine am fost primit la Timisoara, Campina si in capitala. In Balcani cei mai primitori oameni au fost in Serbia, Bosnia si Macedonia. Accesand linkul urmator puteti viziona o emisiune Tv in care-mi povestesc aventurile din penultimul meu mare tur europen si din cariera mea de cicloturist! http://forum.stelici.ro/viewtopic.php?f=51&t=2578

Traiasca Macedonia!

8 -VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 8 (Macedonia cu minunatii sai oameni ospitalieri)

Pedalez pe aceasta autostrada vreo 35km pana in localitatea Udovo pe langa raul Vardar. Nu am nici o problema, nu ma opreste Politia, traficul este lejer. Ma simt foarte bine. Totusi din Udovo o iau la dreapta pe un drum secundar sa ajung in Macedonia profunda. E o zi superba iar peisajele sunt ca pe la noi in Transilvania.

Macedonia este o tara predominant muntoasa, astfel ca locuitorii tarii profita de fiecare petec de campie si cultiva pamantul cum se cuvine.

Pe langa Valandovo intalnesc un camp de maci de o frumusete izbitoare.

Ma tot minunez cat de frumoasa poate fi aceasta mica tarisoara balcanica si am parte de o zi ideala pt. cicloturism.

Cultura vitei de vie este si ea la mare pret.

In departare vad Muntii Konecka Planina si iar imi desfat ochii cu un lan de maci inflacarati ca pasiunea mea pt. tarile balcanice.

In Rabrovo ma calculez sa vad cum stau cu bugetul si datorita preturilor derizorii fata de cele din Grecia si Turcia constat ca sunt un om bogat deci fac popas la o carciuma si traiasca berea!

Apoi descopar o splendida bisericuta. Vai ce tara agreabila!

In apropiere zaresc si un arbore cu o scorbura enorma.

De aici incepe o superba catarare de cativa km. iar soarele incepe sa incalzeasca tot mai puternic.

In varful dealului fac si eu o pauza sub un copac sa-mi trag sufletul si beau niste suc. Peisajul este incantator si foarte verde.

Vine si coborarea si spre marea mea satisfactie intalnesc in curand o carciuma unde apuc sa-mi astampar setea cu o bere excelenta.

Ma izbeste foamea si ma infrupt cu niste deliciosi "veseli cevapcici". Of pantece al meu, ce dor ma ia dupa cele bunataturi balcanice!

Chiar la 2 pasi de locul unde savurez eu masa zaresc o randunica care si-a facut cuib aici si are si pui.

Vine si momentul cand trebuie sa parasesc localul si de aici am o usoara coborare spre Strumica pe langa un rau pe o sosea aproape pustie.

Dupa ce mai pedalez vreo 30km pe la ora 17 in mijlocul pustietatii dau peste un restaurant. Insetat fiind ma gandesc sa fac popas. Este sambata, aici vad multe masini luxoase si multa lume. Este nunta, dar nu face nimic Carpaticus intra cu tupeu peste nuntasi. Imi fac introducerea in mod glorios, adica urlu in limba engleza ca fac turul Europei pe bicicleta, ca mi-e sete si ca urez " Casa de piatra" tinerilor insuratei. Apoi sunt poftit afara pe terasa si mi se da o bere si ma conversez cu domnul care filma nunta cu o ditamai camera video. Acesta zice ca e alpinist, ca la nic 300m de aici are o cabana de vacanta si-n spatele cabanei se inalta un pinten de munte stancos, o zona carstica perfecta pt. escalada. Intretimp sunt asaltat de copii galagiosi si vorbim in engleza si prin semne despre una despre alta in special despre expeditia mea. Cativa parinti ale copiilor incearca sa afle mai multe despre tura mea. Macedoneenii, oameni generosi si plin de caracter imi umpla masa de bunatati si ma asalteaza cu multe beri. Petrec o admirabila seara iar tarziu sunt condus de domnul cameraman in cabana sa unde sunt lasat sa dorm singur ca un pasha. Cand sa adorm ma trezesc ca niste copilasi imi bat in poarta si-mi mai ofera niste beri pe care le-au primit de la cheflii lor de parinti sa-l mai cinsteasca si pe boemul ciclocalator, pe Carpaticus, care am fost pt. o clipa vedeta serii. Le multumesc copiilor, imi las berea pt. a doua zi ca ce e mult strica si ma pun la somn. Of ce frumos a fost acest episod iar cameramanul ma asteapta sa-l vizitez si anul viitor. Nu va spun exact locatia unde m-am simtit atat de bine dar va ofer totusi o poza cu cabana.

Ziua urmatoare ma scol tarziu, mai pedalez vreo 10km si gasesc un restaurant luxos langa un lac si consider ca e cazul sa continui cheful de ieri. Sa simt ca traiesc. Macedonia te iubesc. Aici beau un vin bun care ma costa doar 5EUR, cam de 5 ori mai ieftin ca-n Elvetia. Ma simt bine si-mi scriu memoriile.

Plin de chef si voie buna, purced apoi la drum si dupa ce mai pedalez vreo 2 ore pe langa orasul Stip ma trezesc amenintat de o furtuna, astfel ca ma adapostesc in primul sat la o carciuma cu terasa acoperita. Aici ma prinde intemperia la loc adapostit si ma imprietenesc cu cativa localnici mai betivi asa. Unul singur, invatatorul satului o rupe pe englezeste si ma sfatuieste sa nu cumva sa pedalez prin Kosovo si Albania unde cica criminalitatea e mare si n-au nici iluminat public noaptea in zona rurala.

Pana la urma sunt lasat sa dorm intr-un tir si scap de intemperia din timpul noptii in mod fericit. Ziua urmatoare am vreme buna si-mi continui traseul spre Kumanovo. In repetate randuri sunt rasplatit vizual de superbi maci si dealuri domoale.

Dupa ce mai pedalez ajung in orasul Sv. Nikole unde opresc sa mananc si vizitez un muzeu de istorie in fata caruia erau insirate tot felul de vestigii interesante printre care si o imensa amfora.

In incheierea acestui capitol vreau sa Multumesc din suflet celor care m-au sprijinit sa fac si aceasta aventura.Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ocrotit din nou. Multumesc parintilor Dan si Mariana ca m-au inteles si sustinut mereu. Si acum multumesc prietenilor sustinatori care au fost numerosi si inimosi. Multumesc din suflet lui: Teodor Dobrinescu, Bogdan Cristea, Adina si Zoltán Márton - http://Z0ltan77.com/ , Sergiu Havasi, Liviu Marunceac -http://livstorm.blogspot.ro/, Tibi Muntean, Sorin Liubarschi, Bogdan Banica, Valkai Elod, Florin Leonte, Horia Nitu si tuturor celor care m-au ajutat.In Romania cel mai bine am fost primit la Timisoara, Campina si in capitala. In Balcani cei mai primitori oameni au fost in Serbia, Bosnia si Macedonia. Accesand linkul urmator puteti viziona o emisiune Tv in care-mi povestesc aventurile din penultimul meu mare tur europen si din cariera mea de cicloturist! http://forum.stelici.ro/viewtopic.php?f=51&t=2578

Traiasca Grecia!