Tura superba in M. Zarandului cu prieteni din Timisoara (20mai 2012) - Partea 2

Ne pretam la aceasta indeletnicire pret de cateva minute bune timp in care mai discutam.

Apoi ajungem la intersectia a 2 drumeaguri extrem de proaste. Noi il alegem pe cel care ni se pare ca arata mai bine. Avem iar o panta infernala.

Avem de impins de nu-i adevarat.

Nu ne lasam invinsi de teribila panta ci luptam in continuare.

Cand ajungem in varf constatam ca drumul se infunda, iar am gresit traseul, dar macar putem admira o panorama superba.

Iar ne vedem nevoiti sa coboram pe alt drumeag pe o panta impresionanta.

Ajungem la drumul cel bun de unde iar trebuie sa impingem bicicletele inca aproximativ 1km.

Nu departe de varful dealului zarim si o roata de tractor.

Pana la urma iata-ne pe drumul de culme in varful dealului. Putem rasufla usurati.

De aici putem pedala in sfarsit.

In continuare pedalam pe culmea dealului. In departare putem vedea o casa din Vasoaia, deci suntem pe drumul cel bun.

Pe dealul din dreapta observam niste pete maro, probabil ceva ingrasamant natural.

In partea stanga se vad in zare M. Codru Moma.

Ne facem o poza de grup ca amintire.

Apoi ne continuam traseul pe culmea de nivel.

Traseul este ideal pt. MTB. Ne simtim excelent.

In curand ajungem la prima casa din Vasoaia unde intalnim un porc ce se scalda intr-o baltoaca.

Aici este multa liniste si avem un adevarat paradis rural. Vasoaia este un sat risipit pe un platou in M Zarandului. Acum au mai ramas doar cateva case si o biserica.

Dealurile din jur au aproximativ 500m altitudine.

La o alta gospodarie taraneasca suntem asaltati de mai multi purcei.

n curand trebuie sa ne despartim. Timisorenii trebuie sa continue traseul peste dealuri spre lipova iar eu trebuie sa cobor spre Chisindia. La despartire Nelu si Liviu fac o mica cheta sa am si eu niste bani de drum. Va multumesc mult prieteni si va raman recunoscator! Sa ne revedem sanatosi dragii mei: Liviu, Nelu, Cami si George! Cobor cativa km pana in Chisindia.

De aici o iau spre Buteni unde fac pauza de hidratare. Aici ma prinde o furtuna iar apoi apare un curcubeu pe cer.

Dupa ce vremea isi revine pedalez cei 27km pana acasa in doar o ora. A fost o tura pe cinste. Sunt fericit ca sunt cicloturist!

Sergiu Cioiu - Venise vremea - dedicatie speciala prietenilor mei din Timisoara: Liviu, Nelu, Cami si George

Tura superba in M Zarandului cu prieteni din Timisoara (20 Mai 2012) - prima parte

Pe 20 mai am facut o noua tura prin judetul Arad care merita relatata detaliat. Traseul a fost: Ineu - Taut - barajul lacului Taut - Minisu de Sus - Vasoaia - Chisindia - Buteni - Barsa - Bocsig - Ineu (80km) Pana la barajul de la Taut am pedalat 26 km intr-o ora. Spre surprinderea mea in Taut am intalnit un biciclist din Ineu care facea o tura in Mt Zarandului. Era tata lui Claudiu Oprea, pasionat tanar ciclist din Ineu cu care sper sa pedalez in viitor. In doar 5min. a aparut George, un ciclist din Timisoara iar apoi in scurt timp a venit Liviu, un amic de-al meu din Timisoara, printre cei mai tari cicloturisti din Banat. Ne-am bucurat sa ne intalnim si am poposit la carciuma lui Gioni, preferata mea din aceasta zona. In scurt timp au venit si Nelu si Camelia, tot din Timisoara. Toti timisorenii traversasera M Zarandului pe rute diferite pana aici. Este momentul sa stam la taclale la o bere.

Trebuie sa recunosc ca-n aceasta tura bugetul expeditiei mele a fost de 0RON, reusisem cu greu sa-mi pun putini euro deoparte pt. tura europeana ce se apropie. Dar nu stiu cum se face ca n-o duc rau gratie providentei si prietenilor din Timisoara. Pt. inceput ma cinsteste Liviu cu 2 beri. Apoi imi pun in cap clopul de show si veselie si imediat reusesc sa mai produc niste bani de 2 berule, de data aceasta fiind ajutat de Nelu.

Trebuie sa consum repede berea caci prietenii se grabesc sa plecam in aventura. De aici pedalam pe un drum judetean neasfaltat spre Minisu de Sus. In prima parte pedalam pe langa lacul Taut.

Acest lac este cel mai mare din judetul Arad si suntem intr-o zona de mare potential turistic.

Amicul meu Liviu este un bun cunoscator al acestei zone iar George este cam pe la inceput in d-ale cicloturismului. Lacul ni se dezvaluie in toata splendoarea sa.

Primii 3km pedalam pe langa lac intr-un decor admirabil. Este o zi destul de calduroasa.

Drumul desi neasfaltat este destul de bun, in stanga avem padure iar in dreapta intinsa intindere de apa.

Dupa ce lasam lacul in dreapta noastra mai pedalm inca 2km pana intram in localitatea Minisu de Sus unde suntem uimiti de casele vechi ce le intalnim.

Acest sat este populat de oameni varstnici iar casele par sa dainuie aici de cand lumea.

Ne oprim sa facem multe poze ca nu in fiecare zi vezi asa un sat arhetipal. Timisorenii sunt incantati de ceea ce vad.

Arhitectura rurala are un farmec aparte in acest loc. Intalnim si case cu o fatada moderna dar care si-au pastrat farmecul de altadata.

Satul este asezat de-a lungul unui parau si are o singura strada. La un moment dat ajungem la o biserica din a carei turla se aud cantece de slava adresate lui Dumnezeu. Ramanem interzisi la aceasta faza si nu e nici o gluma, acesta este adevarul, puteti sa-i intrebati si pe amicii din Timisoara. E drept ca eram si-n sfanta zi de duminica.

Satul este asezat de-a lungul unui parau si are o singura strada. La un moment dat ajungem la o biserica din a carei turla se aud cantece de slava adresate lui Dumnezeu. Ramanem interzisi la aceasta faza si nu e nici o gluma, acesta este adevarul, puteti sa-i intrebati si pe amicii din Timisoara. E drept ca eram si-n sfanta zi de duminica.

La iesire din sat trebuie sa traversam un mic parau.

Acest traseu este foarte slab utilizat, probabil doar cei de la Directia Silvica il folosesc si rar niste turisti rataciti. Ajungem in curand intr-un loc unde drumul dispare acoperit de iarba.

Zona este salbatica, excelenta pt. drumetie.

Curand intram in padure, avem o catarare pe un drum forestier.

Liviu si Cami, dotati fiind cu GPS isi dau seama ca am gresit drumul si ne intoarcem la drumul cel bun.

Drumul este practicabil doar pt. masini de teren si tractoare dar si cu MTB-ul e OK.

Drumul este intretaiat de multe parauri.

Intram din nou in padure. Avem o usoara dar constanta catarare.

In curand ajungem la o panta unde trebuie sa impingem bicicletele.

Margareta Paslaru - Azi vreau sa rad din nou

Tura in Banat cu participarea mea la LIMAN BIKE RACE - partea 2

Incepe concursul. Eu care toata viata am pedalat singur ma cam tem sa nu provoc o degringolada, un accident, ceva. Pe primii km se ruleaza pe asfalt si reusesc sa ma mentin in sa fara incidente. Din comuna Tomesti cotim la dreapta si incepe o teribila catarare pe off-road.

Din cauza numarului mare de participanti,suntem nevoiti sa mergem pe jos si sa impingem bicicletele. Cam frustranta experienta mai ales pt. un bun catarator!

In varful pantei ajungem la o padure tanara de mesteacan. Pe traseu sunt intrecut de multi voinici printre care si Marius.

Dar vai calvarul nostru nu s-a sfarsit inca! Mai urmeaza o panta.

In curand ajungem sa ne bucuram de o frumoasa priveliste.

Vine si o coborare periculoasa. La un moment dat vine unul in viteza, cand se apropie de mine urla: "dreapta". Eu nestiind terminologia si speriat putin, cotesc intr-o fractiune de secunda exact la dreapta si ma trezesc ca sunt lovit puternic de biciclistul care dorea sa ma depaseasca. Eu cad spectaculos intr-un sant langa drum, dau cu capul de pamant, imi sare pana si cozorocul de la casca, dau cu umarul de pamant, ma julesc la palma,cot, umar si genunchi, imi rup manusile. Cel care a intrat in mine cade si mai nasol la cativa metrii in fata mea si cred ca si-a fracturat clavicula. Eu am ramas socat si n-am mai fost in stare sa schitez nici un gest. Insa sunt bucuros ca nu mi s-a stricat bicicleta cu care voi face turul Europei. Trekking-ul meu Radon functioneaza inca bine, spre mirarea mea. Noroc ca la doar 2km era check-point-ul unde pot si eu sa mananc niste banane, ciocolata si sa beau apa iar o ambulanta soseste rapid sa preia pe baiatul accidentat. Daca a fost vina mea, imi cer scuze si-i doresc insanatosire grabnica!

Desi tot julit, sclantit si cam socat, continui cursa dar cu mai multa prudenta. Iar avem o catarare.

In varf peisajul din M. Poiana Rusca este foarte generos.

Urmeaza o coborare pe "single trail". Avem un traseu de exceptie!

Zona are un imens potential pt. cicloturism. Traseul este foarte variat. Dupa ce pedalam putin si pe un drum modernizat, ajungem sa pedalam si pe o poteca inierbata.

In ultima parte a traseului avem si o coborare unde multi dintre noi suntem nevoiti sa mergem pe jos de frica sa nu cadem.

Pana la urma reusesc sa trec si eu linia de sosire pe un rusinos loc 108. Traiesc un sentiment de intensa dezamagire, l-am facut de ras pe bietul meu mentor Marco Pantani. Deci trebuie sa ma consolez ca nu sunt decat un ciclotrubadur cam dezaxat, cam ratat si cu darul suptului. Dupa ce ma spal pe rani, merg la o terasa si incerc sa-mi inec amarul la niste berule Ursus eu Carpaticus care sunt doar un sarman soarece al ciclismului romanesc. Ma intalnesc cu personaje interesante cu care pot lega o conversatie agreabila despre cicloturism. Tot aici ma intalnesc si cu Bitza care-mi aduce 2 reviste Carpatair unde apar si eu in interviu.

Vine si festivitatea de premiere dar eu nu particip pt. ca sunt vadit marcat de penibila mea clasare in cursa. Desi ii admir pe campioni si pe fetitele fruntase, nu sunt un aplaudac si nu e genul meu sa stau prin multime, spre rusinea mea. Asa catre sfarsit aud si eu cu mare stupoare ca se anunta un premiu special si mi se striga numele. Dupa ce mi se repeta numele inca o data, las berea, sar pe bicicleta si incerc sa ajung cat mai repede in zona unde sunt organizatorii si unde ma asteapta premiul. Aici il intalnesc pe Alin Rosu, pasionatul si ferventul organizator al acestei traditionale competitii de ciclism ajunsa la editia a VII-a. Ce bine ca mai avem si astfel de oameni in tara! Avem o scurta discutie si primesc o plasa plina de articole de ciclism de care aveam mare nevoie sa-mi incropesc si eu un MTB. Traiasca Liman Bike Race si generosii sai sponsori si organizatori!

Alin imi face cunostinta cu fiul sau Narcis care este campion la categoria sub 10 ani. Simpatic si promitator baiat!

Voi reveni asadar la aceasta superba intrecere sportiva si anul viitor sper cu o bicicleta mai adecvata. Inainte de a pleca, maestrul stefan Hodi imi face cunostinta cu fica sa Maria, care in urma cu 10 ani cand era in varsta de doar 10 ani a facut un tur al Europei pe bicicleta cum putini adulti din tarile dezvoltate se pot lauda ca au facut. Bravo Maria pt. excelentele rezultate si tine-o tot asa! Parintii tai cred ca sunt foarte mandri de tine.

In curand trebuie sa plecam. La intrare in Tomesti ne intampina o stanca expresiva.

Aici in centrul localitatii eu impreuna cu Horia si Andrei facem o binemeritata pauza sa sarbatorim jalnica mea clasare in clasament, faptul ca am supravietuit accidentului, dar mai ales bucuria de a mi se fi recunoscut de catre cei abilitati, contributia mea la propagarea cicloturismului la noi in tara. Spre Romanesti intalnim un stalp de lemn sculptat si-mi aduc aminte de regretata mea bunica Ica. Sper ca se bucura pe unde o fi de ispravile nepotului sau favorit.

In comuna Curtea zaresc o biserica de lemn cu o cruce inclinata.

Noaptea mi-o petrec in sacul de dormit aciuindu-ma la intrarea in manastirea Izvorul lui Miron. Pe la 6.20AM incepe sa ploua asa ca sar ca ars din sac si ma urc pe bicicleta. Langa localitatea Margina gasesc un panou cu bisericile de lemn din zona orasului Faget.

Trebuie sa ma grabesc caci bugetul meu tinde spre 0. La Bata fac o pauza sa mananc niste carnati cu branza topita. De aici urmeaza o catarare si pe traseu intalnesc o frumoasa troita.

Ajungand in Lipova constat ca am ceva bani pe card. Primisem o donatie de la un amic din Bucuresti, asa ca ma pot opri la Paulis sa beau un excelent vin de crama.

Mai bag o pauza la un restaurant din Galsa, nu departe de locul unde mi s-a furat Kona Sutra in 22 dec. 2010. Aici mananc o ciorba de burta, niste mititei si beau cateva halbe. Traiasca sponsorul! Intre timp vine si o furtuna, prilej tocmai bun sa mai zabovesc nitel la delicioasa beroasa.

Dupa ploaie plec si eu si ma bucur de prospetimea aerului curat si al naturii recrudescente. Suntem in dulcea luna mai. Traiasca cicloturismul!

Si uite asa s-a incheiat o tura superba de peste 300km in care am trait momente memorabile si am avut parte de emotii inefabile.