Turul Octombrie Mon Amour 2011 - partea 19 (Turul Cetatilor Dobrogene alaturi de ciclistii clubului Bike Pelican Tulcea)

Sir_Scorpion este un adevarat magician al cuvantului in rostire si pe deasupra este si plin de umor. Iar baiatul din dreapta, membru la Bike Pelican Tulcea, este fiu de preot cu o cultura generala dezvoltata si o fina educatie. Ma bucur mult ca am intalnit si astfel de oameni minunati.


Vine si ziua cea mare. Suntem in 15 octombrie. Dupa ce mancam micul dejun si Bogdan imi schimba camera, caci facusem pana pe ultimi km spre Tulcea in ziua precedenta, pornim la drum, pedalam pana la cel mai interesant monument din municipiu care este dedicat eroilor patriei si se afla pe o colina.


De aici se deschide o panorama superba asupra orasului.


Aici ne strangem vreo 30 de biciclisti, majoritatea membrii la clubul Bike Pelican Tulcea. Fac cunostinta cu dansii care ma primesc foarte bine. Super de calitate sunt "pelicanii".
Fac o poza impreuna cu Dorin cu care am o discutie agreabila.


Aici socializam si mai asteptam vreo 30minute apoi facem o poza de grup si suntem gata sa pornim in "Turul Cetatilor Dobrogene", editia a III - a.


Inainte de a porni la drum, Sorin, organizatorul evenimentului ne pune la curent despre asezarea greaca Aegyssus (sec VIII i.C) care se afla pe amplasamentul actual al municipiului Tulcea. In parcul de langa muzeul de istorie putem admira amfore superbe de pe vremea grecilor (nu stiu daca sunt originale s-ar putea sa fie copii, deci scuze de ignoranta).


Apoi ni se ia niste interviuri pt. Radio Romania Actualitati.


In sfarsit pornim la drum. Vremea este buna, dar putin cam racoroasa. Prima oprire o facem la Nufaru la ruinele cetatii Proslavita.


De aici incepe o zona cu cateva catarari interesante. Biciclistii se descurca bine, se pare ca sunt in forma si bine antrenati.


Sunt bucuros sa pedalez in premiera pe acest traseu spre Dunavatu de Sus. In sfarsit nu mai sunt singur si pedalez cu niste ciclisti deosebiti.


Bisericile din aceasta zona sunt foarte interesante.


Desi sunt un cicloturist preponderent solitar reusesc totusi sa ma integrez bine in pluton.


In drum spre Bestepe, la un moment dat putem intrezari superbul fluviu.


Peisajul este destul de arid si in apropiere de Mahmudia vedem niste dealuri interesante.


In Mahmudia gasim un loc ideal de baie, pacat ca suntem in octombrie.


Aici in Mahmudia infrastructura turistica este destul de buna. De aici se pot inchiria barci si ambarcatiuni si se poate ajunge in Delta. Gasim chiar si un restaurant luxos.


In continuare pedalam in amonte pe langa Bratul Sf. Gheorghe inca 2 km pana ajungem la locul unde la sfarsitul secolului I e.n, imparatul roman Vespasian a construit cetatea Salsovia pe locul unde exista deja o asezare geto-daca. De aici plecam la muzeul din Mahmudia care este gazduit de Scoala Generala din localitate.
Aici intalnim diverse obiecte rare: monezi vechi si obiecte de podoaba.


Bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza este si el prezent.


Putem observa si obiecte de ceramica si portelanuri.


De asemenea intalnim si bustul voievodului Mihai Viteazul, primul unificator al celor 3 principate romane.

Elena Roisen - Hai Dunarea mea!

Turul Octombrie Mon Amour 2011 - partea 18 (cicloturism prin Dobrogea profunda)

Aceasta bazilica dateaza din timpul imparatului Teodosie II (408-450). Aici s-au gasit osemintele celor patru martiri: Zoticos, Attalos, Kamasis, Filippos care sunt amintiti de unele din martirologiile crestine ca au patimit pentru Hristos la Noviodunum (Isaceea) in Scythia Minor in ziua de 4 iunie.


Tot aici in Niculitel am descoperit bisericuta “Sf. Atanasie” care pare sa rezide dintr-o capela bizantina.


De la iesire din aceasta localitate incepe o catarare de cativa km.


Traseul este foarte pitoresc,drumul este strajuit de o gramada de tei. Pe traseu ma iau la intrecere cu un carutas. Pe catarare il intrec eu, dar pedrumul de culme, mosneagul forteaza gloaba si ma intrece. Zona este foarte salbatica dar drumul plin de gropi. Pedalez prin Dobrogea profunda.


Dupa ce scap de padure am parte de o zona de podis. Drumul este tot mai prost si prind si o portiune cu noroi adanc unde reusesc sa ma murdaresc tot. Noroc ca vremea este buna.


Mai pedalez putin si ma trezesc ca 2 caini ciobanesti se indreapta in viteza spre mine, dupa ce m-am oprit sa fac o poza la o turma de oi. Am noroc ca sunt destul de departe si pedaland puternic scap de ei fara probleme.


In curand urmeaza coborarea spre localitatea Valea Teilor care este printre cele mai pitoresti din toata Dobrogea. Drumul aici este sub orice critica dar macar e asfaltat.


Aici ma opresc la o terasa si savurez atmosfera la o bere. E sarbatoare mare. Privesc lumea pestrita, in special babele care ies de la biserica. Printre puhoiul de lume se apropie de mine si o rubiconda musulmana handicapata care cu o voce gaunoasa ma invita sa servesc o lingura de coliva. Cu aceasi lingura servea pe toti cetatenii. Mi s-a facut oaresice scarba si am refuzat-o politicos.


Apoi sunt inconjurat de tineret si le fac o adevarata pledoarie pt. cicloturism, explicandu-le pe unde am fost si cat de frumos a fost. De asemenea le arat si pozele pe aparatul foto si am parte de momente interesante. Baietii sunt entuziasmati, foarte curiosi, de treaba, unul dintre ei insista sa-mi faca cinste o bere pe care nu o refuz si uite asa devin un fel de vedeta locala pt. momentul respectiv.
Sper ca macar unul dintre ei va incerca pe viitor si ture mai lungi. 2 dintre ei deja au facut ture de pana la 50km. Asa eram si eu eu pe vremuri cand copil fiind, paduri cutreieram.


In continuare pornesc la drum si mai admir putin viata satului. Un card de gaste trece pe langa mine aducandu-mi aminte de inocenta-mi copilarie. Aici timpul parca sta in loc. Cat de frumos poate sa fie in Dobrogea!


Acest sat este unul dintre cele mai interesante din tot itinerariul meu mioritic. Mi-a placut mult si biserica.


Apoi pedalez spre satul Alba. Vremea este ideala pt. poze, temperatura excelenta. Zona este bogata in podgorii.


Admir dealurile domoale incarcate de vita de vie iar norii cirus imi ofera un veritabil spectacol dansand pe cerul azuriu.


Clima aici este cu puternici influente submediteraneene iar vegetatia pe aceste dealuri este saraca asemanatoare cu cea din Grecia.


In curand ajung si-n comuna Izvoarele.


In aceasta comuna se intalneste un amestec perfect intre vechi si nou, intre modernism si traditionalism. Alaturi de masini luxoase se pot intalni si atelaje trase de magari. Suntem realmente intr-un adevarat colt de Orient.


Biserica este si ea destul de originala.


La iesire din sat intalnesc o portiune cu formatiuni calcaroase.


De aici mai pedalez 30km facand o singura pauza in satul Cataloi, pana ajung la Tulcea unde sunt intampinat de Bogdan si Alex care ma conduc pana la Sorin unde aveam sa fiu omenit si cazat. Aici sunt intampinat de Sorin, un om absolut minunat si sotia sa Tatiana. Tin sa le multumesc mult pt. tot si-i rog sa ma ierte ca am gresit.


Aici, eu impreuna cu Alex(Sir_Scorpion)- remarcabil ciclist din Constanta de vasta cultura generala, un adevarat geniu, as putea spune, si inca un ciclist care sa ma scuze i-am uitat numele, suntem invitati la un adevarat festin. Aici mananc cea mai buna tochitura si beau cel mai bun vin. Sa fiu iertat daca am baut prea mult.

Alesis - Geampara, Traiasca toti prietenii mei ciclistii din Dobrogea de la Pelican Bike Tulcea!

Turul Octombrie Mon Amour 2011 - partea 17 (pedaland prin Dobrogea)

Ne plimbam si prin parc unde putem vedea fostul castel de apa constuit la inceputul secolului 20, in prezent dezafectat dar figureaza ca monunent istoric in patrimoniul national.


Frumoase statui gasim pe aici.


Nicu ne face o poza.


Apoi e randul lui Viorel sa ne faca o poza cu vedere la batranul fluviu.


Pana la urma mergem la Nicu unde petrecem putin, conversam mult, povestim, glumim si primesc si o masa delicioasa. Apoi merg la Viorel unde aveam sa primesc o camera sa dorm. Pe traseu ne mai oprim la un bufet unde mai luam o bere iar eu sunt uimit de generozitatea lui Viorel care cumpara niste prajiturele pe care le daruieste unui caine comunitar pe nume Scooby Doo. Un om de o mare generozitate, acest minunat Viorel, prietenul meu din Braila.


Apoi mergem la Viorel unde mai servim o tuiculita excelenta si sunt servit si cu o tocana de fasole excelenta cu o salata delicioasa. Viorel este si un iscusit bucatar si el singur a preparat si tuica cu care m-a servit. Foarte buna intr-adevar.


Apoi mai povestim si mergem la somn. Ziua urmatoare ma conduce pana la locul unde se ia bacul spre Smardan. Inainte de despartire mai stam la o bere si o cafea. Viorel mai face pomana niste eugenii la o "babuta", o simpatica maidaneza in etate. Si facem planuri sa facem o tura in viitor. Incredibil om acest Viorel, sper sa treaca peste toate greutatile, sa fie puternic si sa ne revedem cu bine la o tura cat de curand.
Ne luam rams bun si trebuie sa plec. Ma asteapta acest inefabil "adevarat colt de Orient", vorba lui Panait Istrati.
Pe Dunare observ mai multe ambarcatiuni.


Pe celalalt mal sunt deja ajuns in judetul Tulcea si-n Dobrogea, de aici mai arunc un ochi spre Braila. Ce frumoasa traversare de tara am facut!


Dupa Smardan spre Macin pedalez pe langa un canal al Dunarii unde intalnesc multe lebede.


Pedalez pe DN22 si dupa 15km ajung in Macin, un mic orasel cochet unde vizitez o frumoasa biserica.


Mi se face foame si gasesc un restaurant la iesire din oras. Aici servesc o excelenta ciorba de peste si ma dreg cu un vinisor fiert sa-mi mai tratez raceala.


Tot aici gasesc si un frumos panou cu Muntii Macin unde s-au marcat si trasee de cicloturism. Excelent potential pt. practicarea acestui sport in aceasta zona.


In drum spre Jijia incep catararile. Dobrogea e plina de astfel de pante.


In satul Vacareni imi incarc celularul si stau la o bere, apoi dupa Luncavita pedalez pe langa tot felul de canale si am parte de multe catarari pe care le fac in tempo vioi.


Intre timp se face noapte si ma opresc la Isaccea unde mananc o delicioasa pizza si niste alune delicioase.


In continuare m-am mai relaxat intr-un bar ascultand muzica pana s-a legat de mine un tanar individ care m-a oripilat cu intrebarile si m-a facut mincinos, refuzand sa creada de unde vin pe bicicleta. Pornesc la drum si merg pe noapte pana in apropiere de Niculitel unde ma pun cu cortul langa o podgorie. Am parte de o noapte superba cu luna plina. Cand dorm mai bine insa ma trezesc ca-mi cade cortul in cap. Trebuie sa va fac marturisirea caci mi-am pierdut unul dintre stalpii cortului inca din noaptea cand m-am pus cu cortul langa Brateiu aproape de Medias.
Noroc ca am o lanterna si sar afara sa caut un bat. Nu prea gasesc decat o gioarsa de buruiana care insa imi ofera oaresice protectie pana dimineata datorita faptului ca nu a batut vantul.


Ziua urmatoare este ziua cea mare. Suntem in 14 octombrie, data cand voi ajunge la Tulcea. Timp am berechet asa ca voi alege un traseu interesant cu o catarare pe cinste. Pt. inceput admir in stanga mea niste dealuri cu varful de 317m.


In departare se profileaza Muntii Macinului, cei mai vechi munti din Europa care desi au cel mai inalt varf de doar 467m, au totusi peisaje minunate si trasee de exceptie pt. iubitorii cicloturismului.


Pana in Niculitel mai am de pedalat inca 2km. Chiar langa localitate mai fac o poza la Mt. Macinului.



Ajuns aici in aceasta straveche asezare omeneasca dupa ce mananc ceva rapid, pornesc sa vizitez unica bazilica martirica din spatiu carpato-danubiano-pontic. Din centrul satului mai am de pedalat 1km pana la acest important obiectiv turistic.

Ciprian Porumbescu - Balada