Turul Octombrie Mon Amour 2011 - partea 17 (pedaland prin Dobrogea)

Ne plimbam si prin parc unde putem vedea fostul castel de apa constuit la inceputul secolului 20, in prezent dezafectat dar figureaza ca monunent istoric in patrimoniul national.


Frumoase statui gasim pe aici.


Nicu ne face o poza.


Apoi e randul lui Viorel sa ne faca o poza cu vedere la batranul fluviu.


Pana la urma mergem la Nicu unde petrecem putin, conversam mult, povestim, glumim si primesc si o masa delicioasa. Apoi merg la Viorel unde aveam sa primesc o camera sa dorm. Pe traseu ne mai oprim la un bufet unde mai luam o bere iar eu sunt uimit de generozitatea lui Viorel care cumpara niste prajiturele pe care le daruieste unui caine comunitar pe nume Scooby Doo. Un om de o mare generozitate, acest minunat Viorel, prietenul meu din Braila.


Apoi mergem la Viorel unde mai servim o tuiculita excelenta si sunt servit si cu o tocana de fasole excelenta cu o salata delicioasa. Viorel este si un iscusit bucatar si el singur a preparat si tuica cu care m-a servit. Foarte buna intr-adevar.


Apoi mai povestim si mergem la somn. Ziua urmatoare ma conduce pana la locul unde se ia bacul spre Smardan. Inainte de despartire mai stam la o bere si o cafea. Viorel mai face pomana niste eugenii la o "babuta", o simpatica maidaneza in etate. Si facem planuri sa facem o tura in viitor. Incredibil om acest Viorel, sper sa treaca peste toate greutatile, sa fie puternic si sa ne revedem cu bine la o tura cat de curand.
Ne luam rams bun si trebuie sa plec. Ma asteapta acest inefabil "adevarat colt de Orient", vorba lui Panait Istrati.
Pe Dunare observ mai multe ambarcatiuni.


Pe celalalt mal sunt deja ajuns in judetul Tulcea si-n Dobrogea, de aici mai arunc un ochi spre Braila. Ce frumoasa traversare de tara am facut!


Dupa Smardan spre Macin pedalez pe langa un canal al Dunarii unde intalnesc multe lebede.


Pedalez pe DN22 si dupa 15km ajung in Macin, un mic orasel cochet unde vizitez o frumoasa biserica.


Mi se face foame si gasesc un restaurant la iesire din oras. Aici servesc o excelenta ciorba de peste si ma dreg cu un vinisor fiert sa-mi mai tratez raceala.


Tot aici gasesc si un frumos panou cu Muntii Macin unde s-au marcat si trasee de cicloturism. Excelent potential pt. practicarea acestui sport in aceasta zona.


In drum spre Jijia incep catararile. Dobrogea e plina de astfel de pante.


In satul Vacareni imi incarc celularul si stau la o bere, apoi dupa Luncavita pedalez pe langa tot felul de canale si am parte de multe catarari pe care le fac in tempo vioi.


Intre timp se face noapte si ma opresc la Isaccea unde mananc o delicioasa pizza si niste alune delicioase.


In continuare m-am mai relaxat intr-un bar ascultand muzica pana s-a legat de mine un tanar individ care m-a oripilat cu intrebarile si m-a facut mincinos, refuzand sa creada de unde vin pe bicicleta. Pornesc la drum si merg pe noapte pana in apropiere de Niculitel unde ma pun cu cortul langa o podgorie. Am parte de o noapte superba cu luna plina. Cand dorm mai bine insa ma trezesc ca-mi cade cortul in cap. Trebuie sa va fac marturisirea caci mi-am pierdut unul dintre stalpii cortului inca din noaptea cand m-am pus cu cortul langa Brateiu aproape de Medias.
Noroc ca am o lanterna si sar afara sa caut un bat. Nu prea gasesc decat o gioarsa de buruiana care insa imi ofera oaresice protectie pana dimineata datorita faptului ca nu a batut vantul.


Ziua urmatoare este ziua cea mare. Suntem in 14 octombrie, data cand voi ajunge la Tulcea. Timp am berechet asa ca voi alege un traseu interesant cu o catarare pe cinste. Pt. inceput admir in stanga mea niste dealuri cu varful de 317m.


In departare se profileaza Muntii Macinului, cei mai vechi munti din Europa care desi au cel mai inalt varf de doar 467m, au totusi peisaje minunate si trasee de exceptie pt. iubitorii cicloturismului.


Pana in Niculitel mai am de pedalat inca 2km. Chiar langa localitate mai fac o poza la Mt. Macinului.



Ajuns aici in aceasta straveche asezare omeneasca dupa ce mananc ceva rapid, pornesc sa vizitez unica bazilica martirica din spatiu carpato-danubiano-pontic. Din centrul satului mai am de pedalat 1km pana la acest important obiectiv turistic.

Ciprian Porumbescu - Balada

Turul Octombrie Mon Amour 2011 - partea 16 ( prin fascinanta Braila)

Am regasit Braila ca si odinioara. Au trecut 8 ani de atunci, ani in care am pedalat mai mult decat mi-as fi imaginat, slava Domnului.
Braila este un oras- muzeu, un oras emblematic care a dat tarii si lumii intregi valori de talie universala.
De data aceasta pedalez fericit prin centrul Brailei alaturi de Nicu si Viorel: 2 prieteni, 2 cicloturisti, 2 oameni cu sentimente nobile, 2 patrioti, 2 iubitori de frumos si cultura. Tin sa le multumesc, am rams impresionat.
Cand intalnim cate o cladire interesanta, unul dintre cei 2 prieteni ai mei imi dau detalii si informatii despre respectivul edificiu.
Regret ca n-am avut un reportofon sa inregistrez ce mi-au spus, dar voi reveni in superbul oras poate chiar la anul.
Cladirile aici au un farmec aparte si pastreaza o nota de mister si nostalgie.


Braila a fost un mare centru comercial la inceputul secolului, poate mai mare chiar decat capitala. Centrul istoric este sublim si cel mai frumos poate fi descoperit, admirat si savurat din saua bicicletei sau mergand pe jos.


Nicu si Viorel sunt printre cei mai de treaba cicloturisti cu care am pedalat vreodata. Descoperirea Brailei alaturi de ei este o mare fascinatie pt. mine. Nicu este si foarte generos, imi face cadou mai multe articole superbe de ciclism de la un magazin. Sunt uimit si impresionat. Multumesc mult!


Cladirile sunt impunatoare ca la Paris, ca-n marile orase, dar unele dintre ele trebuie renovate.


Pe o cladire veche care trebuie reabilitata, se afla niste reprezentatii grafice cu Braila de odinioara.


Tramvaiul electric si primele becuri electrice sunt introduse in Braila in anul 1900.


La inceputul secolului trecut, orasul a cunoscut un mare boom economic iar locuitorii sai duceau o viata linistita, satisfacatoare, plina de placeri si desfatari dar cheia succesului era munca si onestitatea.
Privesc cu nostalgie panourile cu Braila de odinioara.


Din pacate in prezent, multe din cladirile simbolice de odinioara au cazut intr-un vadit proces de descompunere si trebuiesc restaurate.


Si totusi Braila este pe drumul cel bun. Unele cladiri de patrimoniu au fost deja restaurate si sa speram ca se va urma acest trend evolutionist si Braila va renaste stralucind din nou pe firmamentul Europei.


"O vino odata maret viitor!" vorba poetului nepereche al carui nume este purtat acum de fosta strada Regala, principala artera de promenada a superbului oras de la gurile Dunarii. Si mai admir un panou de pe vremea cand orasul forfotea de bunastare.


Pe aceasta strada principala aflu de la Nicu cutremuratoarea veste caci marele Fanus Neagu, ilustrul academicican si scriitor roman, coleg de generatie cu regretatul si irepetabilul tragic Nicolae Labis, a decedat la 24 mai in acest an, exact in momentul cand eu eram extaziat si prajit in Toscana, centrul mondial al artelor si paradisul artistilor. Vestea m-a intristat profund si am cazut pe ganduri reflectand la nefericita conditie a omului de geniu in societate.
Si astfel continuam sa pedalam admirand superbele edificii.


Personalitate de prima marime a Brailei este si academiciana Ana Aslan, inventatoarea produsului geriatric Aslavital si al vitaminei H3(Gerovital). Ana Aslan a fost un medic specialist in gerontologie de talie mondiala si se pare ca a fost si foarte longeviva traind 91 de ani.


Personalitati de marca ale culturii romane au trait in acest minunat oras de la Portile Orientului. Printre ele putem enumera pe scriitorul Panait Istrati (1884 - 1935), cantaretul Jean Moscopol (1903 - 1980), actrita si directoarea de teatru Maria Filotti (1883 - 1956), soprana Hariclea Darclée (1860 - 1939), romancierul si dramaturgul Mihail Sebastian (1907 - 1945), pictorul Vasile Parizescu, muzicianul de jazz Johnny Răducanu (1931 - 2011), istoricul, criticul, poetul, eseistul si folcloristul Perpessicius (1891 - 1971), actorul Ștefan Mihăilescu-Brăila (1925 - 1996) si multi altii.
Astfel ca sunt foarte fericit sa pot admira cladirile centrului istoric pedaland pe urmele atator oameni ilustri din tara noastra.


Fiecare cladire veche are o personalitate proprie si ascunde povesti nebanuite despre iubiri, tradari, drame, situatii complicate etc.


Pana la urma ajungem si la biserica Sfantul Nicolae.


La un moment dat Nicu imi povesteste o poveste fascinanta despre un varstnic bogatas grec casatorit cu o focoasa romanca mult mai tanara decat el. Se pare ca femeia si-a gasit un ibovnic iar batranul i-a surprins in casa sa in patul sau in timpul actului adulterin. Cuprins de o criza acuta de furie, batranul i-a impuscat, ucigandui pe amandoi. De atunci casa unde s-a intamplat asasinatul este bantuita de fantome.
In poza urmatoare vedem casa unde se intampla aceste fenomene paranormale.


Pe strazile intortocheate intalnim o gramada de vile somptuoase ale protipendadei de altadata.


Ajungem si la Biserica Greaca construita de etnicii greci la jumatatea secolului 19 in curtea careia se gaseste izvorul Tamaduirii unde in fiecare an dupa
sarbatorile pascale mii de credinciosi vin in pelerinaj la acest izvor sa ia apa sfintita facatoare de minuni.


Viorel si Nicu ma duc si pe o strada unde pe vremuri isi aveau sediu casele de toleranta si bordelurile. Tarfe din toate semintiile misunau pe aici pe vremea lui Panait Istrati si Hariclea Darclee.


Aproape de teatru "Maria Filotti" se afla si Muzeul Brailei sectia Istorie, pe unde au trecut personalitati de prim rang.

Angela Gheorghiu - Vissi d'arte (Tosca- Puccini

Turul Octombrie Mon Amour 2011 - partea 15 (cicloturism prin Tara Vrancei)

La iesire din Tulnici fac o pauza la un local, apoi pornesc la drum. Intru intr-o zona dens populata in care se afla multe localitati. Peisajele raman interesante.


La mijlocul distantei intre Tulnici si Barsesti trec podul peste Putna.


Ajuns in Barsesti ma opresc sa ma inchin la statuia lui Stefan Cel Mare, idolul meu din copilarie. Sa nu uitam, prin aceasta zona marele domnitor a avut viteji de mare valoare.


Tot aici admir un basorelief in care sunt reprezentati razesii marelui voievod.


In curand traversez din nou raul Putna care-mi aduce aminte de marea ctitorie a marelui domnitor din nordul Bucovinei.
Consider ca-n perioadele de mari incercari din viata noastra, trebuie sa ne aducem aminte de stramosii nostri ilustri si trecem mai usor peste obstacolele vietii.


Vremea este perfecta din nou si in curand las Muntii Vrancei in urma.


Spre satisfactia mea, mai am si niste dealuri de trecut si ma bucur de fiecare noua ascensiune.


Vine si momentul cand trebuie sa-mi iau ramas bun de la frumosii Carpati Orientali.


Intalnesc si un arbore cu frunzele parca de foc. Imi aduc aminte cu mult regret si durere de indragita noastra cantareata: "fata cu parul de foc". Ce dur poate sa fie destinul omului cateodata! Si doar pt. a ne bucura de ce ne ofera natura si tot trebuie sa ne tinem si sa pretuim aceasta viata care ne-a fost data.


Putem fi totusi mandri ca suntem romani si daca avem putina inteligenta in noi si vrem sa fim fericiti, atunci ar fi bine sa incercam sa ne cunoastem tara facand ture cu bicicleta.
Romania te ador! Sfintii mei Carpati, va iubesc cu ardoare!


Langa localitatea Valea Sarii gasesc in sfarsit un restaurant unde pot si eu sa fac un popas. Aici am parte de niste mici deliciosi.


Intalnesc si oameni interesanti printre care si un sarman senior plangacios care ne face capul calendar la toti clientii localului. Avand o inima simtitoare il invit la mine la masa si-i fac cinste o bere, iar el imi povesteste viata sa. Dupa ce consuma berea, bosorogul se reapuca de cersit si de plans prin local. Mare artist e mosul asta! Cu greu reusesc sa-i fac o poza, iar el mi se tanguieste ca sunt un securist sau militian sub acoperire. Viata este o scena de teatru, nu-i asa, oameni buni!
Sa traiesti nea Fane, sper sa ne revedem si la anul!


Mai cativa km de pedalat si ajung in comuna Vidra.


Aici intalnesc cel mai masiv si magnific arbore din tot turul, un plop secular cum nu am mai vazut.


Circumferinta trunchiului sau este de necrezut.


Din localitatea Bolotesti ma prinde noaptea. Continui sa pedalez iar in Focsani imi scot de la un bancomat ultimii bani trimisi de Sorin. Apoi vizitez putin centrul si fac o poza la un basorelief reprezentand o scena din istoria patriei.


Fac o pauza de masa iar apoi pedalez pana langa satul Rastoaca unde ma pun cu cortul sub un nuc, langa o vie.


Ziua urmatoare am parte de cel mai monoton traseu din toata tura: 100km de drum plat de campie. Pe traseu ma opresc in satul Gulianca la o bere si vorbesc la telefon cu Nicu din Braila care foarte amabil se ofera sa-mi vina in intampinare. Tot el imi si sugereaza unde pot sa ma opresc sa mananc ceva. Asadar ma opresc la iesire din satul Muchea la un han unde mananc foarte bine la un pret moderat. Savurez un carnat de Plescoi excelent udat de o bere rece.


Aici am parte de un spectacol induiosator. O catea alapteaza mai multi catelusi pofticiosi.


Trebuie sa plec iar la intrare in Braila ma intampina Nicu si Viorel: 2 inimosi si de treaba cicloturisti din Braila. Facem cunostinta si apoi se ofera sa ma conduca prin oras, sa facem o tura si sa-mi ofere o lectie gratuita de istorie.
Mi-a fost un mare dor de Braila, oras pe care nu l-am vazut de 8 ani. Orasul are o istorie deosebita pastrandu-si farmecul de odinioara.
Cladirile din centrul istoric ascund multe povesti interesante.

Simona Boncut - Colaj Maramures