Tura mioritica cu Super Cycling Man (2011)- ultima parte

De aici urmeaza 3 km de coborare. Apoi mai pedalez cativa km pana ajung la un viaduct feroviar dezafectat. In vremuri apuse intre Brad si Deva era o interesanta si spectaculoasa cale ferata care astazi este o ruina.


Dupa cativa km intru si in capitala Tarii Zarandului, un oras incarcat de istorie.


Pe aici am fost de foarte multe ori cu bicicleta dar recunosc caci acum orasul arata cu mult mai bine ca in urma cu 10 ani.


In centru se afla un monument interesant care face referire la trecutul glorios si demn al stramosilor nostri. Putem observa si efigia marelui Burebista pe vremea caruia regatul dac avea cea mai mare intindere. Observam si celebrul citat al parintelui istoriei.


Suieratorul cap de lup, stindardul dacilor este prezent si el deasupra acestui reusit si simbolic monument.


Tot in centrul in micul parculet central se afla si Statuia Latinitati: lupoaica si cei 2 antagonici intemeietori ai Cetatii Eterne.


Prin zona gasesc si o bizara si multicolora Vacca Domesticus. Ma simt de parca asi fi pe pamant francez.


Dupa atata cultura vine si momentul unui rasfat culinar. Pe ultimii mei bani savurez o pizza si beau 2 beri Stella. Aici la fastfood discut cu 2 fete frumoase despre pasiunea si tura mea.


Apoi la drum, tot in Brad trec si pe langa gara care are o cladire veche de peste 100 de ani. Aici exista o cale ferata cu un ecartament ingust ce este monument istoric.


De aici mai pedalez 8km pana ajung la Tebea, sacru panteon al neamului romanesc, emblematic loc unde-si dorm eternul somn: Avram Iancu - cea mai reprezentativa figura a revolutiei de la 1848 din Transilvania, dar si corifei si conducatori ai maselor populare din acele sangeroase timpuri de restriste precum Ioan Buteanu si Simion Groza. Tot aici sunt ingropati si mai multi eroi anonimi din acea perioada.
Poporul roman si bunul Dumnezeu nu va uita niciodata scumpi eroi ai vetrei noastre stramosesti! Amin!


Este un loc sfant unde ma opresc sa tin un moment de reculegere de fiecare data cand pasii mei sau mai degraba rotile bicicletei ma aduc pe aici.
Tot aici se afla si un bust al Craiului Motilor care din pacate este situat exact langa carciuma unde student fiind mai trageam cate un chef in drumul meu aproape lunar pe bicicleta spre Sibiul studentiei mele.


Dupa un pios moment de reculegere pornesc la drum indreptandu-ma spre Depresiunea Halmagiului. Langa Tarnava de Cris mai fac o poza capitelor de fan din departare.


Drumul este perfect cu usoare catarari si coborari si nu peste mult timp parasesc judetul Hunedoara intrand in judetul unde domiciliez si unde mi s-a nascut ilustrul meu strabunic: Ioan Moga - biraul (primarul) comunei Pilu si prim biciclist al judetului Arad de la inceputul secolului trecut.
Hei bine mi-am jurat pe sfanta cruce ca il voi face sa fie mandru de mine acolo unde va salaslui dansul cu cei drepti in rai. Doamne ajuta!
Viata este un drum, drumul este o viata! Traiasca virtutea si noi biciclistii!


In prima localitate din judetul Arad, in satul Ionesti ma opresc sa vizitez o biserica de lemn - monument istoric din secolul XVIII.


In incinta bisericii se inalta si un falnic stejar secular.


O cruce de lemn simpla dar sugestiva imi retine putin atentia.


Continui sa pedalez spre Halmagiu, de aici am o catarare de 1km cu panta e 10% iar cand termin de urcat am parte de o frumoasa panorama spre Muntele Gaina.


De aici ma grabesc puternic caci este cam tarziu si nu mai am timp de poze. Ma prinde noaptea la Almas la 38 km de casa si pedalez pe intuneric pana acasa unde ajung destul de obosit dar plin de amintiri si satisfactie.
O noua tura minunata pe sfintele plaiuri mioritice s-a incheiat.

Concluzia este ca nu mi-asi da modul meu de viata si de face cicloturism pe modul de viata al englezului Will Hodson. Sunt mai fericit in pielea mea decat daca as fi intr-a lui.
Multumesc lui Dumnezeu pt. aceasta sansa, pt. aceasta viata, pt. aceasta soarta.

Nicu Alifantis - Emotie de toamna

Tura mioritica cu Will - partea 8

De la Baita o iau spre localitatile Trestia si Saliste sa intru in Tara Motilor si sa mai savurez ceva peisaje. Vremea este perfecta.


In satul Saliste vad niste flori superbe pe care le si imortalizez.


In localitatea Trestia gasesc o casa veche cu un acoperis interesant.


In continuare trebuie sa ma intorc in Baita sa o iau spre Brad. La iesire din comuna se afla o frumoasa manastire.


Inainte de a pleca spre Brad ma intorc 2 km sa vizitez o rezervatie naturala. Traseul este de exceptie si lipsit de trafic.


Ajung in sfarsit si la intrarea in Rezervatia Calcarele de pe dealul Magura.


Aici am parte de frumuseti deosebite. Stanci golase si friabile stralucesc in bataia soarelui.


Incep sa fac multe fotografii la natura ceea atat de generoasa in acest loc. Chiar si vegetatia este interesanta pe aici integrandu-se perfect in decorul sublim.


Raman impresionat de multitudinea de variante ale stancilor. Cuvintele nu vor putea descrie cu perfecta acuratete minunile naturii.


In acest paradis calcaros gasesc si indicii ca toamna bate la usa. Sunt fericit ca pot sa contemplu natura ceea atat de darnica cu cei sensibili care stiu sa o indrageasca si sa se integreze in ea.


Ma invart visator prin acest taram magic al pietrei si inima imi salta de bucurie.


Sunt cu adevarat un cicloturist fericit chiar daca nu ma lafai prin pensiuni si carciumi. Carpaticus e un personaj fericit, un sarman poet privighetor, mereu pe 2 roti, mereu indragostit de arta de a iubi natura si sportul pana la sacrificiu.


Seceta cumplita din aceasta ultima luna a verii se simte in tarana crapata si uscata.


Vine si momentul cand trebuie sa-mi iau ramas bun de la acest colt de rai si sa purced spre Brad. Las in urma superbii munti Metaliferi care sunt atat de putin cunoscuti de catre cicloturistii europeni desi au un imens potential turistic.


Spre satul Ormindea, spre bucuria mea ma asteapta o solicitanta catarare pe piatra cubica. Decorul este de vis, caldura este mare.


Cand ajung in sat sunt uimit sa gasesc bustul Craiului Motilor in curtea unui mot patriot. Ce oameni deosebiti pe aceste meleaguri!


La iesire din sat imi atrage atentia o capita de fan si o cascioara prapadita, arhaica, darapanata. Cine poate stii cate mistere ascunde un astfel de salas?


In continuare mai am de facut o catarare interesanta. Pe traseu ma ataca vreo 3 caini dar am eu ac de cojocul lor. In varf am parte de un peisaj minunat: etern mioritic, etern carpatin. Suntem in splendidul Ardeal. Sunt mandru ca m-am nascut in Ardeal si ca traiesc aici.


Urmeaza o coborare spre localitatea Valisoara, apoi din nou catarare. Pe traseu ma opresc sa mai fac o poza.


Mai urc putin o panta de 7% si ajung in pasul Dealu Mare.

Celtic Woman - Caledonia

Tura mioritica cu celebrul Will Hodson - partea 7

Mai pedalez cativa km prin acest paradis mioritic pana ajung la intersectia drumului spre Voineasa.


Vizitez orasul Brezoi unde gasesc biserica sfantul Anton care-mi place foarte mult iar aceasta poza o voi dedica prietenilor mei: Razvan Anton care traieste in Canada si care m-a ajutat mult neconditionat si cu care am facut ture memorabile si lui Anton Duma, neintrecut cicloturist roman, aventurier si boem ca si subsemnatul si poate si mai si. Ma rog pt. el sa reuseasca in turele ce si le propune, ca nu e usor. Dar ce sublim este pt. cunoscatori acest mod de viata!


Tot aici gasesc si un monument inchinat eroilor neamului. Pana la urma mai stau la un local unde intalnesc oameni de treaba si ma hotarasc sa-mi petrec noapte in cort la nici 300m de centrul orasului langa un pod vis a vis de o vila, in niste balarii. In timpul noptii trag spaime mari caci sunt inconjurat de caini fiorosi care latra la cortul meu cu salbaticie. Dar dimineata vine si eu tot teafar sunt. Inca n-am devenit erou, Domnul fie laudat!


Pedalez spre Voineasa pe un traseu superb inconjurat de dealuri si cand ajung la o mica capela, fac pauza si zic o rugaciune, multumind Divinitatii ca inca sunt teafar si nevatamat dupa atatea peripetii.


Sunt pe Valea Lotrului, zona cu mare potential turistic si ma bucur sa constat ca si aceasta regiune incepe sa se dezvolte usor. Intr-o localitate observ un pod nou si modern.


In curand ajung din nou la o mica capela care-mi capteaza atentia.


Apoi ajung la lacul Malaia, o imensitate lichida interesanta.


Pedalez cativa km pe langa acest lac avand parte de privelisti superbe.


Ajuns in capatul lacului ma opresc si fac o bine meritata baie in lac. Apa este destul de rece dar si eu destul de calit. A fost superb.


Nu peste mult timp ajung si la Voineasa unde fac o pauza de masa. Urmeaza catararea spre pasul Curmatura Vidrutei(1575m). Sunt aproximativ 20km de urcat si 5km de coborat spre statiunea Vidra. Peisajele sunt tot mai interesante.


Din pacate aceasta este ultima poza pe care am putut s-o fac caci mi s-au terminat bateriile la aparatul foto. Bugetul meu fiind redus, nu am mai reusit sa-mi fac rost de baterii decat la Deva.
Am facut pasul Curmatura Vidrutei, apoi dupa coborarea spre Vidra, am luat-o spre Obarsia Lotrului. Era tarziu ora 19 si abia am reusit sa ajung la Obarsia Lotrului pe ziua. Traseul pe langa lacul Vidra este pitoresc strajuit de molizi si rar se poate vedea lacul. la Obarsia am fost la cabana si am baut niste vin fiert excelent apoi m-am pus cu cortul langa tabara unor etnici rromi care erau ciupercari. Am avut noroc ca erau de treaba, unul dintre ei chiar m-a linistit cand i-am spus ca mi-e teama de "ursache". Spunea ca ursul nu ataca pe om caci e animal inteligent. Am dormit chiar langa raul Lotru si a fost OK.
Ziua urmatoare am facut pasul Groapa Seaca(1599m). Pe acest traseu mai este doar vreo 2km neasfaltati, restul drumul e excelent, dar pe coborarea spre Petrosani, drumul e deplorabil pana la cabana Mija. M-am bucurat totusi ca s-a facut si un nou schit in apropiere de pas. Schitul Jiet care nu era pe vremea cand eram student.
De la Petrosani am pornit spre Hateg si am avut de urcat pasul Merisor (758m). Din locul de unde incepeau serpentinele si pana in varf mi-a luat doar 5min, aproape ca mi-am dat recordul stabilit in Slovenia de la Ptujka Goriza(daca bine-mi aduc aminte, atunci cand m-am luat la intrecere cu prietenul si binefacatorul meu Mircea).
Urmatoarea pauza am facut-o la Hanul Bolesti de care ma leaga amintiri deosebite. Aici am luat o ciorba de burta si am fost lasat sa fac o baie gratuit in piscina complexului turistic.
De la Hateg am luat-o spre Calan iar aici la un strand cu apa termala am fost lasat sa fac baie gratis si un domn generos mi-a facut cinste o masa imbelsugata: 3 mici, cartofi pai si salata de varza. Aici m-am intalnit cu un bun prieten al meu, cu Horia care a venit sa pedalam impreuna spre Deva.
Apoi am plecat in oras sa ne cinstim, am ajuns si pe la un club de Karaoke unde am si cantat vreo 2 melodii bucurandu-ma de aplauze si succes.
M-a cazat la el, avand un spatios apartament ultracentral.
Ziua urmatoare am facut cu el o tura pana la Sacaramb, o catarare magnifica de vreo 9km de la Certeje. Aici se pare ca au fost imense zacaminte de aur exploatate din plin pe vremea Imperiului Habsburgic.
Ne-am distrat de minune, a fost superb iar la intoarcere intr-un sat am intalnit niste adolescente frumoase cu care am avut o discutie agreabila, iar Horia in generozitatea sa le-a oferit cate un suc. Apoi ne-a facut o reusita poza.


Ne-a prins noaptea pe traseu si am mers la Deva la Horia sa ne culcam.
Ziua urmatoare Horia m-a dus la un atelier de biciclete un patronul, domnul Martin a fost foarte entuziasmat sa ma intalneasca si sa ma cunoasca. Ne-am imprietenit, mi-a facut cinste, mi-a facut reglajele la bicicleta gratuit si la plecare mi-a dat si o modica sponsorizare intr-un moment cand aveam foarte putini bani in buzunar.
De aici am facut rost de baterii si pot sa va ofer din nou poze.
Multumesc mult lui Horia si lui Martin, oameni de super caracter din Deva!


Tot aici la terasa unde ne-am cinstit, de langa bike shop-ul lui Martin, am avut bucuria sa intalnesc alti 2 temerari cicloturisti, care sa ma scuze le-am cam uitat numele, caci am memoria scurta. Stiu ca baiatul din dreapta din poza urmatoare, pe nume Alin sau Andrei, a facut o tura naucitoare de 423km intr-o singura zi. Are deci un record personal de invidiat. Eu personal, "hodorog batran", cu 15 ani de cicloturism in spate nu am o asemenea performanta. Sa traiti baieti si tineti-o tot asa! Mi-a crescut inima vazandu-va, cunoscandu-va!


Apoi Horia si cicloturistul cu recordul fabulos m-au insotit vreo 10 km pana in localitatea Soimus unde am mers la un strand sa facem o baie si sa bem o bere. Chiar inainte de Soimus este un mare pod peste Mures.


In cele din urma a trebuit sa ne despartim. Ii multumesc mult acestui minunat prieten Horia cu care am facut ture memorabile si care m-a ajutat neconditionat in repetate randuri. Sa traiesti prieten drag, te astept la Paulis sa ne mai dregem cu un vinisor in cinstea prieteniei noastre!
Dupa ce am mai stat la un bar discutand cu niste batrani cumsecade, m-am pus la somn langa acest sat cam in decorul ce se poate vedea din poza urmatoare.


Pe la ora 5AM m-a vizitat o vulpe. Eu dormeam in sacul de dormit ca n-am mai avut chef sa-mi pun cortul. M-am trezit si am vazut vulpea langa mine. M-am bucurat mult si i-am aprins lumina de la lanterna drept in ochi. Bestia a inlemnit vreo 5 secunde apoi a taiat-o la sanatoasa.
Am continuat sa dorm pana pe la ora 9 apoi am pornit spre Brad dar pe un traseu mai interesant si mai pitoresc. Din localitatea Bejan am luat-o spre Baita sa mai am parte de ceva catarari si de peisaje superbe.
La Chiscadaga unde este o imensa fabrica de ciment, am oprit sa mananc ceva. Apoi am intrat intr-o zona superba. Langa localitatea Craciunesti am facut poze la niste flori frumoase.


Iata-ma pedaland printr-o zona cu sate traditionale deosebite si peisaje minunate.


Suntem in Muntii Metaliferi, o zona periferica a Muntilor Apuseni iar cateva sate de aici sunt de-a dreptul idilice. Ce poate fi mai frumos decat sa pedalezi fara griji intr-o astfel de zona pe un drum necirculat?


Aproape de Baita mai trec printr-un catun de o mare frumusete. Astfel de localitati nici nu mai conteaza ce nume au, conteaza ca inca exista aievea si nu sunt doar basme. Le-am uitat numele lor si nu ma mai uit pe harta sau googlearth sa vad cum se numesc. Conteaza ca le-am pastrat o vie amintire in sufletul si-n inima mea.
Aceasta este tara mea si neamul meu cel romanesc
Acolo eu sa mor asi vrea, acolo vreau eu sa traiesc!
Dar inainte oameni buni haideti sa pedalam, haideti sa visam la frumos si sa intalnim starea de beatitudine! Pe 2 roti va asigur ca se poate!


In drum spre Baita, frumusetea peisajelor imi produc o stare de mare fericire launtrica si incep sa cant. Binecuvantata sa fie aceasta tara!


Ajung si la Baita unde imi cumpar niste baterii noi si niste ciocolata. Aici gasesc o comuna prospera si falnica putin diferita de satele idilice prin care am trecut. Fac o pauza de masa in centru si savurez momentul.

Franz Liszt - Love Dream _ Mi-e un dor nespus de Ungaria