Vizitez orasul Brezoi unde gasesc biserica sfantul Anton care-mi place foarte mult iar aceasta poza o voi dedica prietenilor mei: Razvan Anton care traieste in Canada si care m-a ajutat mult neconditionat si cu care am facut ture memorabile si lui Anton Duma, neintrecut cicloturist roman, aventurier si boem ca si subsemnatul si poate si mai si. Ma rog pt. el sa reuseasca in turele ce si le propune, ca nu e usor. Dar ce sublim este pt. cunoscatori acest mod de viata!
Tot aici gasesc si un monument inchinat eroilor neamului. Pana la urma mai stau la un local unde intalnesc oameni de treaba si ma hotarasc sa-mi petrec noapte in cort la nici 300m de centrul orasului langa un pod vis a vis de o vila, in niste balarii. In timpul noptii trag spaime mari caci sunt inconjurat de caini fiorosi care latra la cortul meu cu salbaticie. Dar dimineata vine si eu tot teafar sunt. Inca n-am devenit erou, Domnul fie laudat!
Pedalez spre Voineasa pe un traseu superb inconjurat de dealuri si cand ajung la o mica capela, fac pauza si zic o rugaciune, multumind Divinitatii ca inca sunt teafar si nevatamat dupa atatea peripetii.
Sunt pe Valea Lotrului, zona cu mare potential turistic si ma bucur sa constat ca si aceasta regiune incepe sa se dezvolte usor. Intr-o localitate observ un pod nou si modern.
In curand ajung din nou la o mica capela care-mi capteaza atentia.
Apoi ajung la lacul Malaia, o imensitate lichida interesanta.
Pedalez cativa km pe langa acest lac avand parte de privelisti superbe.
Ajuns in capatul lacului ma opresc si fac o bine meritata baie in lac. Apa este destul de rece dar si eu destul de calit. A fost superb.
Nu peste mult timp ajung si la Voineasa unde fac o pauza de masa. Urmeaza catararea spre pasul Curmatura Vidrutei(1575m). Sunt aproximativ 20km de urcat si 5km de coborat spre statiunea Vidra. Peisajele sunt tot mai interesante.
Din pacate aceasta este ultima poza pe care am putut s-o fac caci mi s-au terminat bateriile la aparatul foto. Bugetul meu fiind redus, nu am mai reusit sa-mi fac rost de baterii decat la Deva.
Am facut pasul Curmatura Vidrutei, apoi dupa coborarea spre Vidra, am luat-o spre Obarsia Lotrului. Era tarziu ora 19 si abia am reusit sa ajung la Obarsia Lotrului pe ziua. Traseul pe langa lacul Vidra este pitoresc strajuit de molizi si rar se poate vedea lacul. la Obarsia am fost la cabana si am baut niste vin fiert excelent apoi m-am pus cu cortul langa tabara unor etnici rromi care erau ciupercari. Am avut noroc ca erau de treaba, unul dintre ei chiar m-a linistit cand i-am spus ca mi-e teama de "ursache". Spunea ca ursul nu ataca pe om caci e animal inteligent. Am dormit chiar langa raul Lotru si a fost OK.
Ziua urmatoare am facut pasul Groapa Seaca(1599m). Pe acest traseu mai este doar vreo 2km neasfaltati, restul drumul e excelent, dar pe coborarea spre Petrosani, drumul e deplorabil pana la cabana Mija. M-am bucurat totusi ca s-a facut si un nou schit in apropiere de pas. Schitul Jiet care nu era pe vremea cand eram student.
De la Petrosani am pornit spre Hateg si am avut de urcat pasul Merisor (758m). Din locul de unde incepeau serpentinele si pana in varf mi-a luat doar 5min, aproape ca mi-am dat recordul stabilit in Slovenia de la Ptujka Goriza(daca bine-mi aduc aminte, atunci cand m-am luat la intrecere cu prietenul si binefacatorul meu Mircea).
Urmatoarea pauza am facut-o la Hanul Bolesti de care ma leaga amintiri deosebite. Aici am luat o ciorba de burta si am fost lasat sa fac o baie gratuit in piscina complexului turistic.
De la Hateg am luat-o spre Calan iar aici la un strand cu apa termala am fost lasat sa fac baie gratis si un domn generos mi-a facut cinste o masa imbelsugata: 3 mici, cartofi pai si salata de varza. Aici m-am intalnit cu un bun prieten al meu, cu Horia care a venit sa pedalam impreuna spre Deva.
Apoi am plecat in oras sa ne cinstim, am ajuns si pe la un club de Karaoke unde am si cantat vreo 2 melodii bucurandu-ma de aplauze si succes.
M-a cazat la el, avand un spatios apartament ultracentral.
Ziua urmatoare am facut cu el o tura pana la Sacaramb, o catarare magnifica de vreo 9km de la Certeje. Aici se pare ca au fost imense zacaminte de aur exploatate din plin pe vremea Imperiului Habsburgic.
Ne-am distrat de minune, a fost superb iar la intoarcere intr-un sat am intalnit niste adolescente frumoase cu care am avut o discutie agreabila, iar Horia in generozitatea sa le-a oferit cate un suc. Apoi ne-a facut o reusita poza.
Ne-a prins noaptea pe traseu si am mers la Deva la Horia sa ne culcam.
Ziua urmatoare Horia m-a dus la un atelier de biciclete un patronul, domnul Martin a fost foarte entuziasmat sa ma intalneasca si sa ma cunoasca. Ne-am imprietenit, mi-a facut cinste, mi-a facut reglajele la bicicleta gratuit si la plecare mi-a dat si o modica sponsorizare intr-un moment cand aveam foarte putini bani in buzunar.
De aici am facut rost de baterii si pot sa va ofer din nou poze.
Multumesc mult lui Horia si lui Martin, oameni de super caracter din Deva!
Tot aici la terasa unde ne-am cinstit, de langa bike shop-ul lui Martin, am avut bucuria sa intalnesc alti 2 temerari cicloturisti, care sa ma scuze le-am cam uitat numele, caci am memoria scurta. Stiu ca baiatul din dreapta din poza urmatoare, pe nume Alin sau Andrei, a facut o tura naucitoare de 423km intr-o singura zi. Are deci un record personal de invidiat. Eu personal, "hodorog batran", cu 15 ani de cicloturism in spate nu am o asemenea performanta. Sa traiti baieti si tineti-o tot asa! Mi-a crescut inima vazandu-va, cunoscandu-va!
Apoi Horia si cicloturistul cu recordul fabulos m-au insotit vreo 10 km pana in localitatea Soimus unde am mers la un strand sa facem o baie si sa bem o bere. Chiar inainte de Soimus este un mare pod peste Mures.
In cele din urma a trebuit sa ne despartim. Ii multumesc mult acestui minunat prieten Horia cu care am facut ture memorabile si care m-a ajutat neconditionat in repetate randuri. Sa traiesti prieten drag, te astept la Paulis sa ne mai dregem cu un vinisor in cinstea prieteniei noastre!
Dupa ce am mai stat la un bar discutand cu niste batrani cumsecade, m-am pus la somn langa acest sat cam in decorul ce se poate vedea din poza urmatoare.
Pe la ora 5AM m-a vizitat o vulpe. Eu dormeam in sacul de dormit ca n-am mai avut chef sa-mi pun cortul. M-am trezit si am vazut vulpea langa mine. M-am bucurat mult si i-am aprins lumina de la lanterna drept in ochi. Bestia a inlemnit vreo 5 secunde apoi a taiat-o la sanatoasa.
Am continuat sa dorm pana pe la ora 9 apoi am pornit spre Brad dar pe un traseu mai interesant si mai pitoresc. Din localitatea Bejan am luat-o spre Baita sa mai am parte de ceva catarari si de peisaje superbe.
La Chiscadaga unde este o imensa fabrica de ciment, am oprit sa mananc ceva. Apoi am intrat intr-o zona superba. Langa localitatea Craciunesti am facut poze la niste flori frumoase.
Iata-ma pedaland printr-o zona cu sate traditionale deosebite si peisaje minunate.
Suntem in Muntii Metaliferi, o zona periferica a Muntilor Apuseni iar cateva sate de aici sunt de-a dreptul idilice. Ce poate fi mai frumos decat sa pedalezi fara griji intr-o astfel de zona pe un drum necirculat?
Aproape de Baita mai trec printr-un catun de o mare frumusete. Astfel de localitati nici nu mai conteaza ce nume au, conteaza ca inca exista aievea si nu sunt doar basme. Le-am uitat numele lor si nu ma mai uit pe harta sau googlearth sa vad cum se numesc. Conteaza ca le-am pastrat o vie amintire in sufletul si-n inima mea.
Aceasta este tara mea si neamul meu cel romanesc
Acolo eu sa mor asi vrea, acolo vreau eu sa traiesc!
Dar inainte oameni buni haideti sa pedalam, haideti sa visam la frumos si sa intalnim starea de beatitudine! Pe 2 roti va asigur ca se poate!
In drum spre Baita, frumusetea peisajelor imi produc o stare de mare fericire launtrica si incep sa cant. Binecuvantata sa fie aceasta tara!
Ajung si la Baita unde imi cumpar niste baterii noi si niste ciocolata. Aici gasesc o comuna prospera si falnica putin diferita de satele idilice prin care am trecut. Fac o pauza de masa in centru si savurez momentul.
