2 - VeloTurul Europei 2012 (9000km in 123 zile prin 17 tari)

Dupa ce se opreste ploaia o iau spre Pozega. Drumul este de buna calitate urmand cursul unui rausor. In localitatea Brestovac ma prinde iar ploaia, sunt nevoit sa intru intr-un bar iar aici am norocul sa intalnesc un arhitect care ma va primi o noapte in casa sa de vacanta unde-mi va da o camera si vom sta la povestit multe.

Imi continui tura si intru in zona colinara Pozeska Gora.

Pe masura ce ma apropii de Bosnia intalnesc tot mai multe cladiri care poarta nevindecata cicatrice a razboiului din urma cu 10 ani.

Dupa Nova Gradiska si Okucani intru in drumul E661 si traversez autostrada A3. Croatia are ceva infrastructura, nu gluma iar starea drumurilor este de buna calitate.

Mai am 13km pana in Novi Varos iar apoi inca 6 km pana in Bosnia si intrand in orasul Bosanska Gradiska fac o poza primei biserici intalnite.

Cu mare nerabdare gust si prima bere traditionala bosniaca care se va dovedi printre cele mai bune din toata Europa.

Ma apuca foamea si caut ceva traditional de mancare. La un moment dat un titlu interesant imi atrage atentia.

Aici voi gasi "cevap" - mancarea lor traditionala care este foarte gustoasa la un pret de doar 4EUR.

Ma prinde noaptea, mai pedalez putin pana in localitatea Vrbaske unde am parte sa-l intalnesc pe Goran, un tanar bosniac care ma primeste la el acasa, ma lasa sa dorm intr-o incapere, imi da de mancare niste slanina cu ochiuri de ou si ceapa, iar la plecare imi face cadou un sac de dormit vechi a carui fermoar este nefunctional. Iata-ma asadar salvat si adevaratele pasuri montane vor incepe chiar din ziua urmatoare.

Dupa ce-mi iau ramas bun de la salvatorul meu Goran cu mii de multumiri pornesc la drum. Trec prin localitatile Donji Podradci si Gornji Podgradci. De aici drumul incepe sa urce cu o panta nu prea dificila si se intra in Parcul National Kozara.

Aceasta zona a Europei este destul de salbatica si are un potential cinegitic si turistic destul de ridicat. Drumurile sunt cam proaste, in zona finala a pasului am cativa km. de macadam.

Dupa cam 15km de catarare ajung in sfarsit la statiunea Mrakovica la peste 1000m altitudine. Aici ma opresc la un restaurant sa mai infulec o portie de "veseli cevap". Zaresc si o buturuga cu niste flori in culorile tricolorului nostru.

Urmeaza o lunga coborare pana in localitatea Kozarac unde vad o moschee de toata frumusetea.

Tot aici gasesc si un cimitir musulman cu monumente funerare originale.

Incepe o zona cu o puternica comunitate musulmana si sunt uimit de multimea si de diversitatea moscheelor. Toate aceste impunatoare edificii sunt dotate cu cel putin un minaret filiform care se indreapta spre inaltimi catre Alah.

Dupa orasul Prijedor, ajung sa pedalez pe valea raului Sana care este curat precum numele sau de origine latina.

Putin mai incolo intalnesc o noua moschee interesanta.

Zona este foarte atractiva pt. cicloturism. Dealuri domoale impadurite strabatute de acest rau splendid.

Dupa orasul Novi Grad intalnesc o alta splendoare a naturii: raul Una care este raul cu apele cele mai pure din tot turul meu european. Sunt pur si simplu uluit de aceasta culoare intensa a apei acestui minunat rau. De asemenea pot observa pesti imensi jucanduse in undele sale cristaline.

Ajung si-n orasul Bosanska Krupa unde zaresc o frumoasa cetate medievala pe un deal.

Vremea este perfecta pt. a vizita orasul si cetatea si a ma putea bucura de viata. Alah este cu mine!

Traseul spre orasul Bihac este o reala incantare. Sosea excelenta, trafic redus, decor natural admirabil.

Sunt un norocos sa am parte de asa peisaje.

La un moment dat fac si o scurta baie in acest super rau. Apa este foarte rece.

Langa localitatea Brekovica gasesc un camping si reusesc sa ma imprietenesc cu niste bosnieci care ma invita la un adevarat festin, ne simtim bine si apoi imi si platesc taxa de campare. Sa traiasca bosniecii!

Locul meu de campare este exact langa rau, asa am dorit eu. Ce frumos a fost!

Continui itinerariu si intalnesc o localitate ce poarta numele unei amice inginer chimist din capitala dar si a unei renumite ape minerale din Croatia. Peisajul este minunat la fel ca frumoasa Costela. Scumpa mea Costela iti dedic aceasta poza si inca te astept sa facem turul Romaniei pe 2 roti cum ne planuiam odata!

La iesire din Bosnia mai fac o ultima poza unui panou publicitar reprezentand o voluptoasa duduie. In departare se vad muntii Piljesevica. Of Bosnia ce dor imi va fi de tine frumoasa si manoasa tara!

In Croatia am parte de o catarare sustinuta de cativa km. si apoi intru in faimosul Parc National Plitvicka Jezera.

Pe traseu ma intalnesc cu un cicloturist neamt mai in etate care refuza sa-mi spuna daca intrarea la celebrul complex lagunar este costisitoare sau nu. Probabil ca s-a speriat putin de mine. Zicea ca nu stie engleza, dar nu pot sa cred o asemenea declaratie. Ajuns in fata casei de bilete, mi se inmoaie picioarele vazand costurile exagerate, un bilet costand peste 30EUR. Ma las pagubas si fac o poza unui panou publicitar.

Prin acest parc misuna o gramada de turisti de toate nationalitatile, acest loc este un magnet turistic si infrastructura este excelenta. De asemenea se gasesc pe aici si niste hoteluri si resturante. Totul este aranjat ca la carte. Se pare ca croatii stiu sa profite de pe urma turismului.

In continuare am de facut un pas spre Vrelo unde gasesc o cruce veche care imi atrage atentia.

Urmeaza o noua catarare care-mi ofera o buna panorama spre muntii Piljesevica.

Apoi mai am de facut inca un pas de 798m spre localitatea Otocac. De aici urmeaza un lung traseu de culme pana intru intr-un alt Parc National. Se simte deja clima mediteraneana.

Mai putin si ajung la pasul Vratnik care este pe lista BIG.

In aceasta zona sunt multe trasee marcate de ciclism.

Urmeaza o coborare de cativa km. printr-o zona carstica.

Marea Adriatica ma intampina in curand cu paradisul sau floral si apa sa imbietoare de un albastru intens.

Gasesc si maci galbeni superbi.

In departare zaresc o insula carstica.

Sunt in oraselul turistic Senj de unde ma aprovizionez de la un supermarket. Apoi pornesc sa fac splendida Coasta Dalmatica. O iau spre nord. Toata coasta e alcatuita din urcusuri si coborasuri, adica pe placul meu.

In imediata apropiere a orasului Senj ajung intr-un punct strategic de pe harta lumii.

Pana aici am pedalat deja 1000km. Tinta mea este macar sa-mi dobor recordul de anul trecut, deci mai imi ramane de pedalat macar un 4001km. Voi reusi eu oare sa acopar distanta de la Bucuresti pana la Polul Nord pe 2 roti? Aceasta intrebare ma macina, dar sunt ambitios si Dumnezeu cu mila! Voi lupta! Voi invinge! Voi deveni si eu erou ca badita Anton Duma.

Deocamdata o tai spre nord spre orasul Rijeka. Dupa doar cativa km. gasesc un cires cu fructe galbene si-mi astampar setea. Sunt si smochini in zona dar vai fructele lor inca nu s-au copt!

Sunt intr-o zona paradisiaca, un adevarat regal pt. cicloturism. Practic e combinatia intre munte si mare, am mult soare, flora si fauna mediteraneana, trafic destul de ok, sosea perfecta. Ce-mi mai pot dori?

Traseul este asemanator cu cel din Sithonia, Anatolia sau Liguria. O adevarata splendoare!

Mai pedalez cam o ora pana cand inainte de orasul Novi Vinodolski gasesc o plaja pe placul meu si fac o pauza de baie. Tarmul este stancos si prezinta si niste alveole.

In apropiere este un magazin asa ca-mi iau si niste bere rece si raman sa savurez clipa. Apa este destul de rece dar locul unde ma aflu este de toata frumusetea.

Dupa 2 ore de plaja si baie, vremea se schimba brusc, nori negri acopera cerul si ma surprinde o furtuna. Dar am alveola mea unde sa ma adapostesc.

Intemperia nu tine mult si astfel pot sa continui. Ma opresc in localitatea Bakarac unde voi ramane sa dorm intr-o statie de autobuz. Aici intalnesc din pacate doar tineri zeflemitori iar o fata blonda de moravuri usoare isi rade de mine si ma ia peste picior.