luni, 28 mai 2012
Turul Europei 2012 - o monumentala aventura pe 2 roti!
Expeditie pe 2 roti in Alpi 2009 (3600km in 40 zile) - partea 1
Am intrat putin in Slovenia, apoi o panta de 17% m-a anuntat ca-n Austria o sa ma lupt cu cele mai dificile pante din Europa si poate chiar din lume. Aici raman impresionat de frumusetea caselor.
Langa localitatea Bad Gleichenberg m-am intalnit cu un corpolent ciclist austriac dar bine antrenat cu care am avut cateva pante de 15% la care s-a descurcat foarte bine tipul. L-am impresionat cu tura mea. Ne oprim intr-un sat si savuram un spritz la o discutie.
Ador satele din Austria! Intr-unul din ele vad o pictura cu Sfanta Margareta.
Apoi au urmat nenumarate pante de pana la 20% pe drumuri secundare, am evitat orasul Graz sa scap de trafic si iata-ma in sfarsit la poalele Alpilor Austriei pentru a doua oara in viata mea. In 2007 am mai avut o astfel de expeditie de traversare a Alpilor in care am reusit 42 pasuri alpine in 4500km.
A inceput ploaia si dupa orasul Koflack am fost invitat la un chef la ziua unui motociclist unde am petrecut de minune. Ziua urmatoare am facut pe ploaie primul pas omologat de clubul BIG in tur, pasul Gaberl(1551m). Se urca la greu.
Dupa ce urc vreo 2 ore ajung in varf unde ma opresc la o cabana sa mananc ceva. Aici cumpar cea mai scumpa prajitura din tot turul care costa cat o sticla de vin de Jidvei. dupa ce scap de ploaie pornesc la drum si ma bucur de un peisaj pitoresc cu cateva serpentine.
Apoi cobor si ma opresc la o sarbatoare campeneasca intr-un sat de la poalele muntilor unde am parte de o petrecere de exceptie, dansez cu superbe fete, sunt racolat de o baba bogata dar alcoolica care ma duce la ea acasa si-mi da o vila intreaga in primire. Iata-ma asadar traind ca un pasha si relaxandu-ma la greu. Ziua urmatoare ma despart cu lacrimi in ochi de baba si-i promit ca voi reveni. In orasul Judenburg unde sunt impresionat de un turn medieval ce avea peste 80m, aici imi pune mama prin Western Union 100euro sa pot continua tura.
Frumoase cladiri gasesc aici.
Aici intalnesc un negru din Ghana care ma incurajeaza sa-mi caut de lucru prin vest caci eu fiind alb voi avea mai multe sanse ca el. Pornesc mai departe si pedalez in zona de sud a muntilor Rottenmanner Tauern. Mai fac o catarare spre Frauenburg, apoi am o coborare spre Schoder.
De aici urmeaza o superba catarare BIG: Solk Pass(1790m). Am de facut 13 km de serpentine cu panta de pana la 15%.
In varful pasului intalnesc mult grohotis si o capela unde merg sa ma inchin, multumind Divinitatii ca am ajuns din nou in mult indragitii mei Alpi.
Bicicleta mea Kona Sutra merge excelent, sunt fericit ca am facut un nou BIG. Chiar in pas gasesc si o portiune cu zapada.
Urmeaza o coborare in serpentine spre localitatea turistica St Nikolai situata in Parcul Natural Solktaler. Aici fac o bine meritata pauza de masa. Niste cascaval si sunca merg foarte bine.
Cobor apoi si intru in drumul E651 si pedalez pe langa raul Enns, dar in curand gasesc un drum secundar iar din localitatea Schaldming, incepe o frumoasa catarare spre un nou BIG: Hochwursen Hutte(1852m).
Catararea este dura cu serpentine stranse si pe alocuri drumul are portiuni cu petris.
Dupa cativa km de serpentine ajung la un superb punct de belvedere aflat deasupra unei moderne infrastructuri turistice.
Sunt de urcat in jur de 12km. Este una din catararile dificile din Alpi si frecventata de catre ciclisti pasionati. In zona finala panta este diabolica.
Dupa aproape 2 ore de pedalat, socotind si scurtele pauze, iata-ma atacand ultima panta spre cabana Hochwursen.
Aici fac popas la terasa cabanei si ma cinstesc ca am realizat un nou BIG dificil. In curand vine Ian, un ciclist din Cehia cu care stau la povesti si la o bere.
Ma simt foarte bine aici si gust chiar si snapps-ul care se dovedeste de buna calitate dar e cam scump. Pana la urma am facut aici o consumatie de 20 EUR pe o ciorba si ceva bautura. Recomand aceasta superba cabana din Alpii Austriei.
De aici trebuie sa cobor pe acelasi traseu si urmez valea raului Enns avand in dreapta mea munti cu varfuri de pana la 3000m acoperite de nori.
Langa oraselul Radstadt intalnesc una dintre cele mai seducatoare piste ciclabile din viata mea.
Cu siguranta austriecii au cultura bicicletei spre deosebire de alte popoare. Zaresc si o bicicleta din lemn si niste baloti de paie cu "prezervativ". Ce pofta am sa pedalez in astfel de locatii!
In Bischofshofen trec podul peste raul Saalach.
Dupa inca cativa km ajungand in Muhlbach, o iau la dreapta spre Arthur Haus, un nou BIG dificil ce are in jur de 1500m si panta de pana la 15%.
Traseul este de vis pt. cataratori si sunt depasit si de cativa rutieri.
joi, 24 mai 2012
miercuri, 23 mai 2012
Tura superba in M. Zarandului cu prieteni din Timisoara (20mai 2012) - Partea 2
Ne pretam la aceasta indeletnicire pret de cateva minute bune timp in care mai discutam.
Apoi ajungem la intersectia a 2 drumeaguri extrem de proaste. Noi il alegem pe cel care ni se pare ca arata mai bine. Avem iar o panta infernala.
Avem de impins de nu-i adevarat.
Nu ne lasam invinsi de teribila panta ci luptam in continuare.
Cand ajungem in varf constatam ca drumul se infunda, iar am gresit traseul, dar macar putem admira o panorama superba.
Iar ne vedem nevoiti sa coboram pe alt drumeag pe o panta impresionanta.
Ajungem la drumul cel bun de unde iar trebuie sa impingem bicicletele inca aproximativ 1km.
Nu departe de varful dealului zarim si o roata de tractor.
Pana la urma iata-ne pe drumul de culme in varful dealului. Putem rasufla usurati.
De aici putem pedala in sfarsit.
In continuare pedalam pe culmea dealului. In departare putem vedea o casa din Vasoaia, deci suntem pe drumul cel bun.
Pe dealul din dreapta observam niste pete maro, probabil ceva ingrasamant natural.
In partea stanga se vad in zare M. Codru Moma.
Ne facem o poza de grup ca amintire.
Apoi ne continuam traseul pe culmea de nivel.
Traseul este ideal pt. MTB. Ne simtim excelent.
In curand ajungem la prima casa din Vasoaia unde intalnim un porc ce se scalda intr-o baltoaca.
Aici este multa liniste si avem un adevarat paradis rural. Vasoaia este un sat risipit pe un platou in M Zarandului. Acum au mai ramas doar cateva case si o biserica.
Dealurile din jur au aproximativ 500m altitudine.
La o alta gospodarie taraneasca suntem asaltati de mai multi purcei.
n curand trebuie sa ne despartim. Timisorenii trebuie sa continue traseul peste dealuri spre lipova iar eu trebuie sa cobor spre Chisindia. La despartire Nelu si Liviu fac o mica cheta sa am si eu niste bani de drum. Va multumesc mult prieteni si va raman recunoscator! Sa ne revedem sanatosi dragii mei: Liviu, Nelu, Cami si George!
Cobor cativa km pana in Chisindia.
De aici o iau spre Buteni unde fac pauza de hidratare. Aici ma prinde o furtuna iar apoi apare un curcubeu pe cer.
Dupa ce vremea isi revine pedalez cei 27km pana acasa in doar o ora. A fost o tura pe cinste. Sunt fericit ca sunt cicloturist!
marți, 22 mai 2012
Tura superba in M Zarandului cu prieteni din Timisoara (20 Mai 2012) - prima parte
Pe 20 mai am facut o noua tura prin judetul Arad care merita relatata detaliat.
Traseul a fost: Ineu - Taut - barajul lacului Taut - Minisu de Sus - Vasoaia - Chisindia - Buteni - Barsa - Bocsig - Ineu (80km)
Pana la barajul de la Taut am pedalat 26 km intr-o ora. Spre surprinderea mea in Taut am intalnit un biciclist din Ineu care facea o tura in Mt Zarandului. Era tata lui Claudiu Oprea, pasionat tanar ciclist din Ineu cu care sper sa pedalez in viitor.
In doar 5min. a aparut George, un ciclist din Timisoara iar apoi in scurt timp a venit Liviu, un amic de-al meu din Timisoara, printre cei mai tari cicloturisti din Banat. Ne-am bucurat sa ne intalnim si am poposit la carciuma lui Gioni, preferata mea din aceasta zona. In scurt timp au venit si Nelu si Camelia, tot din Timisoara.
Toti timisorenii traversasera M Zarandului pe rute diferite pana aici.
Este momentul sa stam la taclale la o bere.
Trebuie sa recunosc ca-n aceasta tura bugetul expeditiei mele a fost de 0RON, reusisem cu greu sa-mi pun putini euro deoparte pt. tura europeana ce se apropie. Dar nu stiu cum se face ca n-o duc rau gratie providentei si prietenilor din Timisoara.
Pt. inceput ma cinsteste Liviu cu 2 beri. Apoi imi pun in cap clopul de show si veselie si imediat reusesc sa mai produc niste bani de 2 berule, de data aceasta fiind ajutat de Nelu.
Trebuie sa consum repede berea caci prietenii se grabesc sa plecam in aventura.
De aici pedalam pe un drum judetean neasfaltat spre Minisu de Sus. In prima parte pedalam pe langa lacul Taut.
Acest lac este cel mai mare din judetul Arad si suntem intr-o zona de mare potential turistic.
Amicul meu Liviu este un bun cunoscator al acestei zone iar George este cam pe la inceput in d-ale cicloturismului.
Lacul ni se dezvaluie in toata splendoarea sa.
Primii 3km pedalam pe langa lac intr-un decor admirabil. Este o zi destul de calduroasa.
Drumul desi neasfaltat este destul de bun, in stanga avem padure iar in dreapta intinsa intindere de apa.
Dupa ce lasam lacul in dreapta noastra mai pedalm inca 2km pana intram in localitatea Minisu de Sus unde suntem uimiti de casele vechi ce le intalnim.
Acest sat este populat de oameni varstnici iar casele par sa dainuie aici de cand lumea.
Ne oprim sa facem multe poze ca nu in fiecare zi vezi asa un sat arhetipal. Timisorenii sunt incantati de ceea ce vad.
Arhitectura rurala are un farmec aparte in acest loc. Intalnim si case cu o fatada moderna dar care si-au pastrat farmecul de altadata.
Satul este asezat de-a lungul unui parau si are o singura strada. La un moment dat ajungem la o biserica din a carei turla se aud cantece de slava adresate lui Dumnezeu. Ramanem interzisi la aceasta faza si nu e nici o gluma, acesta este adevarul, puteti sa-i intrebati si pe amicii din Timisoara. E drept ca eram si-n sfanta zi de duminica.
Satul este asezat de-a lungul unui parau si are o singura strada. La un moment dat ajungem la o biserica din a carei turla se aud cantece de slava adresate lui Dumnezeu. Ramanem interzisi la aceasta faza si nu e nici o gluma, acesta este adevarul, puteti sa-i intrebati si pe amicii din Timisoara. E drept ca eram si-n sfanta zi de duminica.
La iesire din sat trebuie sa traversam un mic parau.
Acest traseu este foarte slab utilizat, probabil doar cei de la Directia Silvica il folosesc si rar niste turisti rataciti. Ajungem in curand intr-un loc unde drumul dispare acoperit de iarba.
Zona este salbatica, excelenta pt. drumetie.
Curand intram in padure, avem o catarare pe un drum forestier.
Liviu si Cami, dotati fiind cu GPS isi dau seama ca am gresit drumul si ne intoarcem la drumul cel bun.
Drumul este practicabil doar pt. masini de teren si tractoare dar si cu MTB-ul e OK.
Drumul este intretaiat de multe parauri.
Intram din nou in padure. Avem o usoara dar constanta catarare.
In curand ajungem la o panta unde trebuie sa impingem bicicletele.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)