Langa localitatea Ljutomer incepea zona pitoreasca cu dealuri, padure si catarari. O reala placere, vremea fiind foarte placuta, astfel ca am oprit la prima bere in Slovenia la un local primitor situat langa o padure. Berea Lasko in special ceea la halba e preferata mea din respectiva tara. singurul impediment pretul aproape ca s-a dublat fata de Ungaria, berea costand intre 1,7 - 2Euro in general in Slovenia fata de doar 1 - 1,3 euro din Ungaria.
In continuare am avut un traseu pitoresc cu multa padure pana la Ormoz, de unde am luata pe un drum national cu trafic destul de intens. Ne-am mai oprit la o pizzerie, apoi ne-am continuat drumul trecand prin localitati pitoresti.
Cam dupa inca o ora de pedalat am ajuns in orasul Ptuj, o bijuterie medievala a Sloveniei, cel mai vechi oras atestat al tarii, care ne-a placut foarte mult. Cladiri vechi, biserici medievale, o superba cetate in varful unui deal, 4 poduri traversand marele rau Drava precum si un Aqua Parc de 4 stele sunt principalele atractii ale acestui oras care seamana cu Sighisoara noastra.
Impresionati de frumusetea acestui oras ne hotaram sa ramanem aici peste noapte si dupa ce vizitam centrul istoric mergem sa cautam un camping. Era un singur camping care avea strand termal si era de 4 stele iar pretul era de doar 34 euro pt un cort si 2 persoane (cel mai scump camping din viata mea). Ne hotaram sa mai incercam sa gasim o pensiune si la doar 500 m mai jos de camping gasim o pensiune rustica unde negociam cu proprietarul care ne da o camera dubla ce avea 4 paturi si tot confortul necesar la pretul de doar 32 euro pt. amandoi. Desigur ca acceptam bucurosi. Dupa ce ne introducem bicicletele in garaj mergem sa facem aprovizionarea: de-ale gurii si multe beri Lasko. Era momentul sa sarbatorim mai ales ca de la terasa camerei noastre aveam o panorama superba asupra burgului medieval.
Si uite asa: Traiasca calatoria noastra pe 2 roti! Traiasca Mircea! Traiasca Carpaticus! Traiasca berea Lasko! Traiasca burgul Ptuj si patronul acestei pensiuni! Traiasca libertatea si cicloturismul! Fiesta a inceput si s-a derulat pana la o neortodoxa ora matinala.
Asa arata camera pensiunii unde am stat in Ptuj, pensiunea v-o recomand calduras, e la 500 m inainte de Aqua Park.
In pretul cazarii am avut inclus si un copios mic dejun care l-am servit intr-o bucatarie extravaganta, tip muzeu.
Ziua urmatoare, o zi perfecta pt. biciclit, spre bucuria mea, am ajuns intr-o zona cu ceva catarari interesante. Am pedalat pe un drum secundar cu un trafic redus.
Am trecut si prin multe sate traditionale cu biserici superbe.
Spre Ptujka Gora am avut bucuria sa intalnim un deal, o catarare de 1,5km cu panta de pana in 10% pe care am facut-o in 5 minute, stabilind un record personal. Pana a venit si Mircea am avut timp sa beau si o bere si sa fac poze la niste flori superbe.
Chiar in varful dealului era o manastire unde a fost ajutat Vladimir Vandriciuc, tanarul care a facut Romania - Italia in 2009 cu resurse financiare extrem de limitate. Apoi a urmat o zona tot mai placuta cu multe catarari si coborari, dar si cu localitati pitoresti. Am intrat in Alpii Dinarici.
Pe masura ce inaintam traseul devenea tot mai pitoresc si cu tot mai multe catarari spre bucuria mea si exasperarea lui Mircea care inca nu dadea semne ca-si intra in forma.
Pe unele catarari Mircea urca pe jos iar eu il asteptam in varful dealului. Facem multe pauze mici si dese dar si opriri la localuri interesante. Atmosfera de cicloturism pe mandrul plai slovean este incantatoare.
Trecem si prin orasul Celje care se remarca prin cladiri interesante dar si o cetate bine conservata pe o colina. Aici la un moment dat la o manevra gresita admirand niste cladiri sunt pe punctul de a ma izbi de Mircea. Noroc ca am franat brusc dar Mircea se enerveaza urat.
Din Celje am urcat pe un traseu pitoresc pe langa un rau, am trecut si prin statiunea Lasko unde se face berea nr. 1 a Sloveniei inca din 1825, bere care am savurat-o intens pe tot parcursul minunatei tarisoare. Apoi dupa ce am inchis si noi o carciuma in binecunoscuta maniera a colegului si prietenului nostru Gibonu de pe forumul ciclism.ro,(pe care tin sa-l salut) ne-am cazat la un hotel de 3 stele "Aqua Roma" unde cazarea a fost de 62 euro pt. 2 persoane, dar conditiile au fost excelente. Am mancat bine la restaurant apoi am comandat 10 beri la noi in camera unde am stat pe terasa la povesti si la chefuit.
Mi-a placut enorm si muzica traditionala sloveana ce o auzeam la un post TV. A fost o seara de vis.
De pe balconul camerei noastre aveam o priveliste minunata de care am profitat in dimineata urmatoare.
Apoi a urmat un mic dejun copios care era inclus in pretul cazarii.
Micul dejun, felul 1
Micul dejun, felul 2
Spre bucuria mea a urmat o noua catarare, am avut de urcat vreo 8 km pana sa urmeze coborarea spre Zagorje.
Peisaj frumos in drum spre Hrastnik
Dupa ce am coborat cativa km am ajuns la valea raului Sava, si de aici mai aveam vreo 60km de pedalt pe langa rau pana in capitala tarii.
Peisajele erau de vis, dar aveam o usoara urcare, pedalam in sensul invers de varsare al raului.
La un moment dat ajungem si la cel mai inalt furnal din Slovenia care era pe langa rau.
Apoi ne-a prins o torentiala si ne-am adapostit la bufetul unei pastravarii unde la o berica am discutat cu proprietarul despre cum e viata in Slovenia. Am aflat ca in general nivelul de viata la ei este de 2 ori mai ridicat ca-n Ungaria si de 3 ori mai ridicat ca-n Romania raportat la salariul mediu. Mircea s-a descurcat cu rusa lui de balta caci stimabilul slovean nu stia decat ruseste. A fost foarte nostim felul in care un roman si un slovean s-au inteles binisor in limba marelui Tolstoi care a trait exact cat bunicul meu, avocatul Moga Ioan.
Apoi a iesit soarele si ne-am continuat tura pe langa frumosul rau Sava.
Dupa inca o ora de pedalat am intrat in Ljubljana unde ne-am oprit la o frumoasa pizzeria care m-a impresionat prin gradina interioara.
Flori superbe la o pizzerie in Ljubljana
Aici ospatarul ne-a explicat unde este campingul. Pe la ora 20 ajungem la campingul de 4 stele Laguna unde hotaram sa stam 2 nopti sa ne refacem fortele tinand cont ca si pretul era relativ modest de 18 euro pt 2 persoane si cortul nostru pe noapte.
cortul nostru la campingul Laguna
Petrecem o seara agreabila cu mancare si vin rosu bun apoi ne punem la somn. Ziua urmatoare intalnim 2 cicloturisti cam de talia mea cand eram mai tanar, care faceau un tur din Franta si pana in Grecia, erau 2 francezi. Cu cel cu plete, Clement care era din Savoia, din Annecy m-am si imprietenit.
eu, Clement si prietenul sau la campingul Laguna
Cu ei ne-am dus sa vizitam centrul istoric care mi-a placut foarte mult. Nu mai avea grandoarea si magnificenta Budapestei dar avea o atmosfera superba, splendide cladiri, fete frumoase, multi turisti straini, multe terase.
prin centrul Ljubljanei
Dupa aceea am stat cu francezi la o bere la o terasa din centru. Au avut mare noroc ca ne-au intalnit, Mircea le-a permis sa stea gratuit o saptamana la casuta lui de langa Budapesta, ei avand drum pe acolo mai ales caci Clement avea prietena in capitala Ungariei. Eu le-am recomandat ce traseu sa faca in Romania si i-am trimis o noapte sa doarma in vila mea. Apoi m-am dus sa vizitez cateva cladiri interesante, un muzeu unde am vazut multe tablouri si statui.
intr-un muzeu din Ljubljana
Apoi descoperind ca este o catarare spre o cetate medievala l-am lasat pe Mircea pe o banca sa ma astepte, el nefiind adeptul cycloclimbing-ului iar eu m-am grabit sa o urc in timp cat mai bun. In 5 minute eram sus dupa cateva serpentine iar prievelistea asupra orasului era minunata:
vedere spre Ljubljana de la cetatea din varful dealului
Cetatea era interesanta dar nimic spectaculos, am stat doar cateva minute sa o admir pe din afara ca nu vream sa-l fac pe Mircea sa astepte prea mult.
Apoi am continuat sa vizitam Ljubljana pana am ajuns la cel mai nebunatic si fantomatic local din oras, localul unde se intalnesc drogatii, non-conformistii, punkistii si hipiotii la ceas de noapte la mari petreceri orgiace in miros halucinant de marihuana si consumand mari cantitati de alcool tare. Intr-una din figurinele dracoase si draconice de pe local s-a regasit si bunul meu prieten Mircea.
Localul hipiotilor dementi si veseli
Cei 2 francezi de care tocmai a trebuit sa ne despartim ne-au povestit de acest local unde cu o seara in urma se imbatase si Clement de si-a taiat cauciucul la bicicleta in drum spre camping. Am stat si noi sa bem o bere pe terasa acestui local, de fapt pe un fel de gradena imputita. Preturile erau foarte bune doar 2 EUR berea Union sa poata consuma tot drogatul rebel si sarman berica.
La localul cu pricina
In continuare ne-am indreptat spre camping mai vizitand putin din oras. Ljubljana are si cladiri noi interesante.
Un mic zgarienori
Dupa ce ne-am cumparat cele trebuincioase unei zile placute la cort ne-am retras sa ne petrecem si a fost din nou o seara minunata cu muzica buna si tot tacamul nelipsind nici vinisorul rosu.
Ziua urmatoare, surpriza mare: o ploaie mocaneasca nasoala si nori amenintatori. Si am asteptat, si am asteptat de toata ziua nu ne-am putut scula din cort, apoi spre seara am fugit sa cumpar cele necesare si am mai ramas inca o noapte in acelasi camping, sa crap de ciuda, nu alta.Eu vream sa plecam, dar Mircea era boss-ul, el era cu punga groasa, mereu a trebuit sa-l ascult ca asa se cade.
Si in sfarsit a venit ziua cand am putut continua turul. Am avut de pedalat 34 km pe un drum destul de circulat trecand prin localitati vechi si renumite cum ar fi: Brezovica, Vrhnika si Logatec. In localitatea Kalce ne-am oprit la un local sa ne mai dregem nitel. Apoi a urmat cea mai tare catarare din Slovenia: traversarea Muntilor Dinarici. Pana in localitatea Col care in franceza inseamna pas montan am avut de urcat 9 km in serpentine.
Greu test pt. Mircea care pedala din ce in ce mai bine. M-am bucurat ca facea progrese vizibile amintindu-si de tineretea in care pedalase ca un zmeu.
Mircea pe catararea spre Col
Pe aceasta catarare am avut si 2 tronsoane de cate 15% spre marele meu deliciu.
Cand mai aveam doar 2 km de urcat, am trecut printr-o experienta mai traumatizanta. M-am trezit ca fac o usoara criza hipoglicemica, in ziua respectiva pedalasem cam tare pe catarari si nu mancasem destul si nici nu m-am hidratat cum trebuie. Astfel ca dupa ce l-am asteptat 20 min pe Mircea (prin munti mereu mergeam mai tare si din cand in cand ma intorceam dupa Mircea sau il asteptam). Cand a aparut, i-am cerut mancarea care era in bagajul lui, iar el furios ca nu mai am rabdare 2km nestiind ca sunt un om plin de surprize si supus anumitor crize organice dar si metafizice, a scos caserolele cu mancare si a aruncat cu ele in mine strigandu-mi: "Na si manca trogloditule cu tot neamul tau!". M-a izbit drept in piept cu ele dar eu aflat in stare de soc si de extrema mirare mi-am pastrat totusi cumpatul si am inceput sa ingurgitez ca un lup infometat. In 3 min am prins puteri iar in 6 minute deja il ajungeam pe Mircea care se mai calmase.
Mai cateva sute de metrii si ajungeam la pensiunea Posta in varful pasului unde pentru inceput am stat la o bere sa ne calmam si sa uitam ilarul incident.
Pensiunea Posta
Apoi am decis sa ramanem aici peste noapte, era o pensiune cu un muzeu, amplasata intr-un loc istoric. In urma cu 2000 de ani romanii aveau aici un bastion si pe aici trecea un drum roman important. Pretul camerei era de 44EUR dar pt 2 persoane.
Se vedeau si ramasite din zidurile romane dar cel mai mult mi-a placut o masa din lemn taiata intr-o forma deosebita.
Apoi Mircea m-a pedepsit in seara respectiva neavand dreptul decat la 2 beri Lasko, o reala durere mentala pt. mine caci seara in turele mele sunt obisnuit sa consum mai mult, pt. ca nu-i asa, vorba marelui Shakespeare: "One can live but once!"
Ziua urmatoare am pedalat printr-o zona de vis. In prima parte a traseului am trecut prin niste sate de munte.
Apoi am avut o splendida coborare iar peisajele erau minunate.
In satul Col am descoperit un castel ruinat pe care l-am pozat.
A urmat vreo 8 km de coborare cu serpentine. Apoi am facut popas in oraselul Ajdovscina si am constat ca am intrat in climatul mediteranean, era mult mai cald iar vegetatia s-a schimbat simtitor.
langa Ajdovscina
Am trecut pe langa multe vii si multe flori dar cel mai mult mi-au placut niste trandafiri.
Dedicatie speciala pt. toate biciclistele ce ma citesc:
Langa localitatea Sempas trecem peste autostrada, drumurile in Slovenia sunt excelente.
Si in curand vedem primul palmier din tur, semn clar ca ne apropiem de Adriatica.
La doar 2 km de granita cu Italia intalnim 2 ciclisti care faceau un antrenament.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu