56 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari) - EPISODUL 56 (Prin Parcul Natural Dolomiti Friulane - Italia)

Intotdeauna mi-a placut pizza, mai ales in tara de origine, in "bella Italia". Astfel ca si in acest tur am gustat din aproape toate felurile de pizza. La acest local mi-a placut maniera apetisanta in care este prezentata respectiva delicatete culinara.

Noaptea mi-am petrecut-o la sac intr-o locatie inedita, adica chiar in centrul statiunii in fata barului al carui denumire ma caracterizeaza. Am tot asteptat carabinierii ca sa ma explic si sa dau cu subsemnatul dar se pare ca n-am avut noroc de putina adrenalina astfel ca am dormit nestingherit si nederanjat visand la Alpii mei iubiti.

Dimineata am pornit cam devreme sa nu se mai holbeze turistii la mine si sa nu-mi mai arunce monede derizorii in cap cum am patit odata in Austria. A urmat o superba coborare spre Agordo.

Vremea este perfecta si urmeaza sa pedalez spre Belluno.

Trec si printr-o zona spectaculoasa pe langa Canale di Agordo.

Dupa Belluno pedalez pe un drum circulat pana in Longarone de unde am o noua catarare importanta pe un drum secundar. Urc cativa km. buni pana ajung sa am iar o ampla panorama asupra zonei.

Trec si prin mai multe tunele si intru in Parcul Natural Dolomiti Friulane.

In apropiere de localitatea Erto zaresc un lac paradisiac.

Vremea este torida asa ca ma bucur de umbra gasita in cele cateva tunele.

Drumul urca in continuare dar am parte de peisaje attractive.

In curand ajung la un nou pas mai putin cunoscut.

Urmeaza coborarea pana in pitoreasca localitate Cimolais.

Am nevoie sa scot bani de pe card dar din pacate bancomatul din localitate nu functioneaza asa ca voi face putin foame in acest paradis.

Pedalez in continuare printr-o zona cu clima mediteraneana ce seamana foarte mult cu regiunea orasului Kemer de langa Antalya, de la poalele Muntilor Tahtali din Turcia.

Pana la urma ajung in localitatea turistica Barcis unde gasesc bancomat, imi scot bani, mananc bine si apoi merg sa fac o baie in lacul din localitate unde hranesc cu paine niste lebede, rate, pesti si cu carnat un catelus alb ce seamana cu Candy, catelusul lui sora mea Oana, care nu mai poate de dorul meu pe acasa.

Apoi trag si eu o baie in superbul lac. Ulterior merg la un local unde ma imprietenesc cu un turist care-mi face cinste o carafa de vin si stam la povesti.

Noaptea mi-o petrec in mod original dormind la sac pe buza lacului. In timpul noptii pot admira stelele, Caleea Lactee, surprind si niste stele cazatoare iar la un moment dat sunt vizitat de o feline mica, alba si lunga, posibil o nevastuica sau ceva de genul.

Ziua urmatoare am de urcat 16km spre statiunea Piancavallo care este si ea pe lista clubului BIG. Dupa 10 km de urcat ajung si la un tunel unde fac o pauza sa mananc ceva.

In apropierea statiunii pot admira Monte Cavallo cu altitudinea de 2230m. Acesta este ultimul pas in Alpii italieni, dar voi mai avea de pedalat si prin Alpii Dinarici.

Dupa ce am vazut deja cele mai tari statiuni ale Alpilor, Piancavallo nu ma impresioneaza cu nimic, asa ca nici macar nu ma opresc sa fac o poza. Bag rapid coborarea spre Pordenone iar de aici voi pedala rapid pana in Portogruaro unde e cazul sa sarbatoresc cu niste fructe de mare si masline realizarea celor mai inalte pasuri din Austria, Elvetia si Italia. Pofta buna amice!

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!

55 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari) - EPISODUL 55 (Fascinatia Dolomitilor - Italia)

Aici in celebrul pas Pordoi intalnim multi turisti si infrastructura turistica este excelenta.

Semetele stanci ne vegheaza de sus! Pe aici au cunoscut candva momente de glorie marii ciclisti ai lumii. Pe aici a simtit extaz, revelatie si indicibila bucurie si un ciocoflender mioritic - tanarul Pantani Carpaticus, adica eu. Prima data cand am ajuns pe aici, aveam un jaf de bicicleta de fier. Dupa 6 ani am revenit pe o "velomartoaga" mai de "Doamne ajuta". Si totusi daca esti om bogat, daca ai suflet si pasiune pt. acest sport ai putea sa-i donezi lui Carpaticus o bicicleta. Ciao Italia! Ciao amore! Traiasca poezia clipei de vis ce ni-a fost dat! Maestre Fausto, maestre Marco, nu va voi uita niciodata! Turul din 2014 o sa vi-l dedic voua - prieteni dragi ai sufletului meu!

Inainte de a ne desparti sunt invitat de Thomas si de prietenul sau la un sdrudl cu mere si frisca. A fost delicios! La despartire am primit si o modica donatie si am schimbat adresele. Candva ne vom revedea. Ramas bun prieteni bavarezi! Viata e dulce ca un strudl cu frisca atunci cand ai prieteni buni.

Dupa atata emotie pozitiva si pedalat mi s-a facut foame. Initial am vrut sa merg la un restaurant, dar preturile fiind aici prea mari pt. mine am sfarsit a ma instala sub terasa restaurantului hotelului Col di Luna si am mancat ceva mezeluri din traista.

Urmeaza si coborarea in decorul de vis.

Am 9km de coborat spre statiunea Arraba intr-un peisaj fabulous.

Las in urma maretele conglomerate stancoase ale Dolomitilor.

In curand ajung in statiune si e momentul sa fac o pauza.

Socializez cu niste turisti, imi fac provizii de la un minimarket, ma plimb prin statiune, ma mai odihnesc.

Statiunea e destul de dezvoltata si plina de turisti.

Decid sa raman aici peste noapte iar seara ma cinstesc cu o excelenta pizza si niste vin alb.

Noaptea mi-o petrec la sac in spatele unei infrastructure pt. ski.

Ziua urmatoare imi iau ramas bun de la statiune si-mi vad de drum.

Urmeaza o coborare usoara spre Cernadoi.

Trec si pe langa cochete sate de munte.

Pe traseu mai am o usoara catarare spre Selva di Cadore, apoi vine o lunga coborare. La un moment dat ajung la un lac unde fac o pauza sa fac baie.

Urmatorul popas il fac in statiunea Alleghe situate exact la 1000m altitudine.

Aici intalnesc o excelenta infrastructura turistica.

Voi asista aici la o emotionanta mesa in biserica sfantului Blasius. Credinta mea este atat de autentica si multumirea mea adresata Divinitatii pt. tot ce am primit in viata este atat de intensa incat incep sa plang in hohote in vazul tuturor credinciosilor dar si a lui Dumnezeu. Sunt un om sincer si fericit in marea mea solitudine binecuvantata!

Gestul meu religios si profunda mea simtire intrinseca nu ramane nerasplatita de catre sfantul Blasius. Un turist care intra in vorba cu mine imi face o donatie astfel ca seara mi-o petrec la un restaurant unde ma bucur de o delicioasa pizza stropita cu vin alb.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!

54 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari) - EPISODUL 54 (Celebrele Pasuri Sella si Pordoi - Italia)

Nu departe de varful pasului ma intalnesc cu 2 ciclisti nemti. Thomas avea o problema cu bicicleta. Avea roata moale si nu reusea sa-si umfle roata cu pompa sa. Asa ca am fost interpelat de dansii si intrebat daca n-am o pompa. Desigur ca m-am oferit sa-l ajut pe Thomas si i-am umflat roata. Acesta a fost deosebit de incantat si in continuare vom pedala impreuna o bucata de traseu.

Pe traseu ma mai opresc sa imortalizez spectacolul naturii.

Masivul stancos din fata este surprinzator!

Traiesc parca un vis seducator. Multi au zis ca Dolomitii sunt cei mai frumosi munti din lume.

Se pare ca nu s-au inselat. Peisajele intrec orice imaginatie.

Spre norocul meu vremea este incredibila, perfecta pt. poze.

Si iata-ma in celebrul pas Sella revenind dupa 6 ani de ture europene importante!

Aici intalnim o groaza de turisti. Facem o mica pauza pe o banca si mai povestim. In curand va urma coborarea spre Canazei.

In departare se vede zapada de pe ghetarul de sub varful Marmolada(3342m) care este cel mai inalt din Dolomiti.

In prima parte a coborarii avem niste serpentine serioase.

In fata noastra apare un imens colos de piatra.

Zona este un real paradis si pt. alpinisti.

Pe la cota 2000 incepe sa apara si etajul superior al vegetatiei alpine. Zona este mirifica.

Facem pause destul de dese sa fotografiem minunea naturii. Eu si Thomas ne fotografiem reciproc.

Se pare ca pasurile Sella si Pordoi le intrece in spectaculozitate chiar si pe celebrele Stelvio si Gavia. Pozele sunt graitoare si fac cat 1000 de cuvinte.

Tot pe acest traseu intalnesc si cele mai sanatoase margarete.

Pe traseu suntem intrecuti de multi rutieri. Zona este un paradis al ciclistilor.

Dupa ce coboram 5km, o luam la stanga spre pasul Pordoi avand sa urcam inca 6km. Peisajele nu mai sunt chiar atat de spectaculoase ca cele de pe pasul Sella.

Ajunsi din nou la peste 2000m, Thomas imi face o fotografie in timp ce pedalez. Cred ca este singura mea fotografie in care sunt surprins in activitatea mea predilecta din intreg turul meu european din 2013.

Nu mai avem mult pana in celebrul pas Pordoi unde Thomas ma imortalizeaza langa basorelieful care-l reprezinta pe marele campion Fausto Coppi. In urma cu 6 ani cand am ajuns prima data aici in primul meu mare tur european si alpin, am jurat in fata acestui basorelief ca voi face ceva notabil si remarcabil in cicloturismul mondial. In cei aproape 7 ani scursi de atunci am reusit sa mai pedalez peste 100 000km, majoritatea prin muntii Europei, facand sute de pasuri. Se pare ca am mai multe catarari la activ chiar si ca marele meu mentor Marco Pantani desi eu nu am imbratisat ciclismul de performanta ci doar cicloturismul de anduranta. Doamne ajuta!

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!