vineri, 10 ianuarie 2014
luni, 6 ianuarie 2014
duminică, 5 ianuarie 2014
24 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 24 (Frumoasa Carinthia - Ossiacher See)
In fata zidurilor incunjuratoare ale manastirii pot observa si un clopot gigantic din Evul Mediu.
Inainte de a parasi localitatea mai admir un pitic de lemn frumos colorat.
Pedalez intr-o zona montana pe valea raului Gurk. Dupa vreo 20 km incepe o ploaie torentiala care ma uda bine.
Spre norocul meu dupa doar cateva minute ajung la un tunel unde ma voi adaposti pana trece ploaia.
Apoi pedalez pana in Feldkirchen unde imi cumpar o salata cu 2,8EUR de la un supermarket. Va fi prima si ultima salata din tur pt. ca in momentul cand am inceput sa o mananc m-am trezit ca expira in ziua in curs. Deci gustul ei a fost destul de denaturat si greoi astfel ca jumatate din ea am aruncat-o la gunoi. Proasta achizitie, dar omul invata din greseli.
De aici mai am putin de pedalat pana la Ossiacher See: un lac turisticizat dotat si cu o excelenta pista ciclabila. E momentul sa mai iau o pauza.
Gasesc un loc perfect de popas unde ma aprovizionez cu apa proaspata.
Continui traseul. Pedalez printr-o zona de vis.
Se pare ca vara vin o groaza de turisti in aceasta zona. Infrastructura este perfecta.
In curand ajung si-n localitatea turistica Ossiach unde cobor la lac sa admir ambarcatiunile.
Dupa ce pleaca vaporul cu turistii imi permit luxul sa fac o baie in zona desi sunt indicatoare "Baden Verboten" - care in germana mea de balta inseamna ca scaldatul ar fi interzis. Hey bine, regulamentul nu se aplica si-n cazul lui Carpaticus. Asa ca trag o super baie alaturi de multi pesti si niste rate salbatice.
Apoi ma apuc sa hranesc fericitele rate cu niste prajiturele.
Vine momentul sa ma relaxez la o bere si admir un fel de falus din lemn.
Seara se apropie asa ca ma vad nevoit sa-mi caut un loc de dormit. Merg la cea mai mare cladire din zona, un palat care a fost transformat in hotel. Intreb pe niste chelneri daca ma pot lasa sa ma pun undeva cu sacul de dormit o noapte si binenteles ca sunt scos afara. Nu ma voi da batut.
Norocul nu ma paraseste, la doar 200m de acest loc nefast am parte de o mare surpriza pozitiva. Ajung la un restaurant de lux unde sunt inteles de seful bucatarilor care spune ca voi dormi pe terasa localului dar dupa acesta se va inchide adica dupa miezul noptii. Intre timp mi se ofera o cina selecta, cea mai tare din tot turul. Nici nu mai stiu ce delicatese mi s-au dat dar putem admira poza si sa ghicim.
Dupa ce mananc bine, mi se da si o carafa de vin alb si socializez cu niste convivi povestindu-le despre aventura mea. Primesc si o modica donatie de la un preot si sunt sfatuit de catre o doamna sa emigrez sa scap din ghetoul care se numeste Romania datorita coruptilor care ne conduc de 25 de ani. Apoi dorm excelent. Noapte buna Carpaticus!
Vine si dimineata si admir din nou lacul de pe terasa restaurantului.
Imi continui tura pe o pista ciclabila impecabila. Ma doare sufletul ca Romania cu al sau urias potential turistic nu va beneficia de astfel de piste poate niciodata datorita "minunatilor" conducatori.
Trec si pe langa gradini splendide, adevarate oaze de liniste si pace.
Mi se face foame si ma rasfat cu cascaval si salam dintre cele mai fine si gustoase. Traiasca din nou bunii mei prieteni sustinatori!
In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!
vineri, 3 ianuarie 2014
23 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 23 (Superba Carinthia)
Coborarea a fost foarte periculoasa si plina de adrenalina si din cauza sabotilor mei cam uzati. Totusi am reusit sa ajung cu bine in Wolfsberg unde am fost nevoit sa-mi cumpar si un cauciuc nou pe spate ce m-a costat 19EUR. Azi va fi o zi in care imi voi repara bicicleta. Mi-am schimbat cauciucul si sabotii iar apoi am dormit in acelasi loc sub acelasi pod. A fost minunat. Noaptea m-au vizitat si niste rate salbatice si am putut face baie in rau fara porobleme. Ador asfel de "cazari" si le prefer chiar si hotelurilor scumpe.
Ziua urmatoare am luat-o spre Bad Weisenbach urmand sa traversez muntii Saualpe.
Urmeaza un nou pas BIG destul de dificil avand si rampe de peste 15%.
Peisajele sunt destul de generoase pe masura ce inaintez.
Pe traseu ajung si la o capela unde rostesc un Pater Noster multumind Cerului ca am ajuns din nou in Alpi si rugandu-ma si pentru prietenii mei sustinatori fara de care nu reauseam sa fac acest tur.
Apoi imediat ma trezesc ca rugaciunea mea are efect pozitiv. Intalesc un cuplu de cicloturisti austrieci cam de varsta parintilor mei cu care conversez si pedalez in drum spre pas. Inclinatia rampei este mare in continuare.
Pe traseu ne prinde si ploaia astfel ca-mi pun un prosop in cap. Aproape de pas intalnim o multime de oameni veseli. Era un mic party ad-hoc al unui grup de vanatori. Sunt si eu invitat sa particip si primesc 2 beri la halba. Intre timp mai povestesc cu vanatorii si unul din ei imi da si o modica donatie. Hai sa traiti dragi vanatori seniori!
Apoi mi se face foame si scot din traista cascaval si salam de calitate, mancarea mea preferata in Alpi. Pofta buna!
In continuare savurez din nou peisajul interesant.
Pe traseu ma bucur si de adevarate covoare cu flori alpine.
Chiar inainte de pas aud un strigat ce vine dinspre o vila. Mai sa fie! Era tocmai domnul cu care am pedalat. Sunt invitat in casa. Sunt poftit la masa, mi se da o portie de spaghete si o bere. Povestim multe, iar la plecare primesc o geaca, o pereche de adidasi (ai mei erau rupti la talpa dreapta) si o modica donatie. Sa traiti cinstiti austrieci! Apoi imi continui tura si ajung la pasul BIG satisfacut.
Urmeaza o lunga coborare si ajungand in localitatea Mosel scap si de zona montana pt. o scurta perioada. Voi pedala printr-o depresiune intramontana unde intalnesc multe culturi cerealiere.
Inspre Althofen am parte de o pista ciclabila perfecta.
Trec si pe langa localitati turistice idilice cocotate in varf de deal.
In curand ajung pe valea raului Gurk si mai fac o pauza in orasul Strasburg unde zaresc o frumoasa cetate cocotata in varful dealului.
Aici intalnesc un alt cuplu de ciclisti cu care pedalez 10km pana in urmatoarea localitate Gurk. In acesti 10km povestim destule suficient cat sa ma imprietenesc cu ei. Ei erau proprietari de pensiune si fiind invitat sa petrec o noapte in pensiunea lor, desigur ca nu am putut decat sa accept cu bucurie. Ajunsi in Gurk pot admira o superba manastire.
Aici descopar o localitate turistica pitoreasca unde ma voi simti excelent. Vizitez putin centrul burgului.
Apoi sunt invitat la masa de catre distinsul cuplu. Sunt omenit cu mezeluri si branzeturi fine stropite cu bere si absint. Apoi mi se ofera o camera unde ma voi odihni minunat. Noapte buna! Multumesc prieteni! Sa ne revedem cu bine!
Ziua urmatoare imi iau ramas bun de la binefacatorii mei si merg sa vizitez manastirea.
Se pare ca este una dintre cele mai importante din intreg spatiul catolic. Este o cladire monumentala intr-adevar.
In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!
miercuri, 1 ianuarie 2014
22 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 22 (Primul pas in Alpi si intrarea in Carinthia)
Incep sa apara si cochete case de vacanta si gospodarii alpine.
Dupa inca cativa km. de catarare ajung in satul montan Trahutten.
Aici infrastructura turistica este destul de dezvoltata.
In curand intalnesc doua superbe si colorate paiate.
Mi se face foame si ma asez la margine de drum sa savurez ce mai am prin bagaje.
Apoi mai urc cativa km. pana ajung intr-un sat pitoresc.
Aici pot vizita o expozitie de bolovani.
De asemenea intalnesc si o flora bogata in zona.
In continuare iar urmeaza catarare intr-un decor natural foarte placut, fiind flancat de paduri de conifere si flori alpine.
Panta este usoara iar eu sunt nerabdator sa ajung in pas.
In curand aveam sa bifez primul pas BIG din Alpi Austriei si intram in frumoasa si pitoreasca regiune Carinthia.
Urmeaza o lunga coborare spre St. Gertraud, de unde mai am 4 km. pana in orasul Wolfsberg unde fac pauza sa ma culturalizez nitel. Atmosfera este de burg medieval.
Aici dupa ce ma satur de plimbat, voi manca bine, voi bea ceva si apoi voi dormi boschetareste sub primul pod intalnit in burg. Trebuie sa ma odihnesc bine pt. ca maine va urma una dintre cele mai grele catarari pe asfalt din Europa.
Ziua urmatoare, bine odihnit, pornesc spre statiunea Koralpe. Drumul este considerat intre primele 5 din Europa pe drum asfaltat ca dificultate, avand multi km. cu panta medie de 15% si portiuni cu panta de 25%. Va fi cea mai grea catarare din intreg anul 2013 pt. mine. Pana in localitatea ST. Stefan imi fac incalzirea pe plat. Aici fac o pauza la un supermarket unde ma aprovizionez. In parcarea supermarketului zaresc o cocheta masina.
Urmeaza chinul. Am de luptat cativa km. cu pante teribile pana in satul montan St. Ulrich unde panta se mai domoleste pe o distanta de aproape 1km. Aici doar pot sa-mi mai trag sufletul si mai fac o poza.
Urmeaza cel mai greu tronson al catararii. Panta este infernala si drumul pare ca nu se mai termina. La un moment dat cad lat de oboseala la margine de drum si consum un sandvis si o prajitura sa-mi revin.
Dupa inca cativa km. de chin ajung la intrarea in statiune.
De aici voi mai avea 1,5 km cu o panta teribila pana la destinatie. Incep sa apara niste peisaje superbe. Pe partea stanga observ un sir de cabane superbe.
Ultimul tronson al catararii este nemilos de asemenea.
Cu chiu cu vai ajung si in varf unde ma asteapta o statiune de fitze care pare parasita. Sa fi ajuns criza si pe aici? Si totusi sunt fericit ca am invins teribilul Koralpe cu bicicleta incarcata de bagaje. Mai mult ca sigur ca e o premiera romaneasca cum a fost si cu Kitzbuhlerhorn si cu Nebelhorn in urma cu 4 ani.
In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)