22 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 22 (Primul pas in Alpi si intrarea in Carinthia)

Incep sa apara si cochete case de vacanta si gospodarii alpine.

Dupa inca cativa km. de catarare ajung in satul montan Trahutten.

Aici infrastructura turistica este destul de dezvoltata.

In curand intalnesc doua superbe si colorate paiate.

Mi se face foame si ma asez la margine de drum sa savurez ce mai am prin bagaje.

Apoi mai urc cativa km. pana ajung intr-un sat pitoresc.

Aici pot vizita o expozitie de bolovani.

De asemenea intalnesc si o flora bogata in zona.

In continuare iar urmeaza catarare intr-un decor natural foarte placut, fiind flancat de paduri de conifere si flori alpine.

Panta este usoara iar eu sunt nerabdator sa ajung in pas.

In curand aveam sa bifez primul pas BIG din Alpi Austriei si intram in frumoasa si pitoreasca regiune Carinthia.

Urmeaza o lunga coborare spre St. Gertraud, de unde mai am 4 km. pana in orasul Wolfsberg unde fac pauza sa ma culturalizez nitel. Atmosfera este de burg medieval.

Aici dupa ce ma satur de plimbat, voi manca bine, voi bea ceva si apoi voi dormi boschetareste sub primul pod intalnit in burg. Trebuie sa ma odihnesc bine pt. ca maine va urma una dintre cele mai grele catarari pe asfalt din Europa.

Ziua urmatoare, bine odihnit, pornesc spre statiunea Koralpe. Drumul este considerat intre primele 5 din Europa pe drum asfaltat ca dificultate, avand multi km. cu panta medie de 15% si portiuni cu panta de 25%. Va fi cea mai grea catarare din intreg anul 2013 pt. mine. Pana in localitatea ST. Stefan imi fac incalzirea pe plat. Aici fac o pauza la un supermarket unde ma aprovizionez. In parcarea supermarketului zaresc o cocheta masina.

Urmeaza chinul. Am de luptat cativa km. cu pante teribile pana in satul montan St. Ulrich unde panta se mai domoleste pe o distanta de aproape 1km. Aici doar pot sa-mi mai trag sufletul si mai fac o poza.

Urmeaza cel mai greu tronson al catararii. Panta este infernala si drumul pare ca nu se mai termina. La un moment dat cad lat de oboseala la margine de drum si consum un sandvis si o prajitura sa-mi revin.

Dupa inca cativa km. de chin ajung la intrarea in statiune.

De aici voi mai avea 1,5 km cu o panta teribila pana la destinatie. Incep sa apara niste peisaje superbe. Pe partea stanga observ un sir de cabane superbe.

Ultimul tronson al catararii este nemilos de asemenea.

Cu chiu cu vai ajung si in varf unde ma asteapta o statiune de fitze care pare parasita. Sa fi ajuns criza si pe aici? Si totusi sunt fericit ca am invins teribilul Koralpe cu bicicleta incarcata de bagaje. Mai mult ca sigur ca e o premiera romaneasca cum a fost si cu Kitzbuhlerhorn si cu Nebelhorn in urma cu 4 ani.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!