19 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 19 (Aventuri in frumoasa Ungarie)

Nici n-am ajuns bine acasa caci dupa doar cateva zile de odihna am inceput sa mai fac ture locale prin judetul Arad, ceea mai frumoasa fiind una pana la Varfuri. Aici m-am intalnit cu un prieten cicloturist din Deva, cu Horia cu care m-am simtit excelent pana dimineata iar apoi am dormit cu corturile pe dealul Sortoc pe la 500m altitudine. Of frumoasa tara, in curand ma voi indeparta pt. o vreme de frumoasele tale peisaje! Ce dor imi va fi de tine scumpa tara carpatina!

Vai sunt lefter ce ma fac! Dupa ce am pedalat in acest an aproape 2 luni in 2 ture distincte prin Balcani nu mai am un ban in buzunar. Visez totusi la Alpi si ma jur ca voi mai face o tura. Norocul imi surade din nou. Aflu ca un prieten, Tibi Muntean din Munchen mi-a virat o importanta suma in cont. Ura Alpi j'arrive! Si iata ca vine ziua de 29 iunie cand dupa ce am primit o modica donatie de la un om minunat, Sebastian Hritcu din Timisoara, m-am suit pe bicicleta directia Alpii cei mareti, trecand prin Arad unde am fost invitat de catre Sebastian Bulumac sa facem un material pt. televiziunea West Tv despre calatoria subsemnatului. Aici mi s-a luat un interviu. M-am intalnit si cu o incantatoare domnisoara, Dana Mirea care in curand va deveni sotia binefacatorului meu Sebastian care m-a invitat la Arad. Aici am fost primit excelent, Sebastian mi-a dat o frumoasa donatie si o plasa plina de batoane si energizante ecologice pt. ciclism. Va multumesc frumos prieteni dragi. Fara ajutorul vostru nu mai vedeam eu Alpii anul acesta. Apoi pedalez spre Turnu unde voi intra in Ungaria. Prima pauza o fac in prima localitate din Ungaria in Battonya unde opresc sa ma hidratez si intalnesc personaje interesante printre care si cel mai fioros ungur din localitate care-mi permite sa-i fac si o poza ca amintire.

Dupa Mezokovacshaza nimeresc pe mosia miliardarului Tibor Olah. Aici e de mine! Sunt invitat la un festin de zile mari. Mi se da gratuit friptura, dansez cu 2 superbe fete de 16 ani si ma imprietenesc cu patronul care ma cinsteste cu multa generozitate. De baut primesc unicum , votca si bere Stella. Avem si muzicanti si instrumente muzicale, astfel ca traiesc cu mare intensitate. Aici imi permit sa fac doar o fotografie cand am mers la toaleta am pozat niste trofee de vanatoare pe un hol al opulentei pensiuni. Sa traiesti nea Tibi! Stiu ca ti-a placut intalnirea cu Carpaticus!

Ziua urmatoare ma trezesc la vreo 12km distanta din magicul loc pe la ora 12 cand ma rupe soarele, zacand intr-un sant la marginea unui drum. Dau sa ma ridic si simt o durere atroce la genunchiul stang. Vai de capul meu! Mi-am bulit meniscul din prima zi a turei. Valeu Carpaticus, nebunele! Ce ne facem? Vom mai ajunge sa invingem Alpii sau mergem sa ne facem internarea la un spital de nebuni mental?

Voi merge inainte si daca frast capat! Adica voi continua indiferent ce mi se va intampla. Nu-mi pot dezamagi prietenii sustinatori care m-au ajutat si delegat sa ajung pe cele mai inalte pasuri ale Alpilor. Chiar daca in prima seara am gresit, greseala fiind omeneasca asta nu inseamna ca voi ceda. Voi continua cu orice pret, inapoi nu dau nici de va fi sa ma intorc acasa intre patru scanduri. Sa-mi fie invatatura de minte! Ma tarasc cu greu pana la prima localitate Mezokovacshaza unde sunt nevoit sa fac o zi de recuperare la strandul local. Conditile sunt excelente aici iar biletul de intrare coasta doar 8000FT (3EUR). Aici voi zace toata ziua facand balneoterapie si tarandu-ma ca un caraghios estropiat care si-a pierdut carjele.

Calitatea apei este de mare efect pt. genunchiul meu ranit. Dupa ce stau toata ziua la recuperare este cazul sa merg la un restaurant unde comand o excelenta pizza.

Noaptea mi-o petrec in gioarsa mea de cort gaurit langa localitatea cu pricina intr-o padurice. Aproape pana dimineata nu pot dormi de durere, ma chinui, ma lupt, strang din dinti. Cu greu daca am dormit 2 ore in toata noaptea. Si totusi e momentul sa continuam aventura.

Dupa ce avansez cu greu vreo 30km este timpul sa gust o excelenta ciorba de gulas pe langa Oroshaza.

In continuare ma rupe oboseala si ma opresc 2-3 ore la umbra unui arbust ornamental la margine de drum unde apuc de trag un pui de somn. Apoi imi continui tura si voi trece prin orasul Szentes. In curand intru pe o superba pista ciclabila pe langa raul Tisza. Dupa cativa km. ajung la un pod, trec raul si intru in orasul Csongrad unde fac un popas la un local. Noaptea mi-o voi petrece la cort intr-o padure chiar langa acest oras. Spre bucuria mea si datorita oboselii acumulate, reusesc sa dorm mai bine. Desigur ca inca resimt dureri destul de intense la genunchiul stang dar este mai bine oricum.

Dupa ce pedalez cam 2 ore prin pusta opresc in localitatea Kishunfelegyhaza sa savurez un delicios langos cu mujdei, smantana si cascaval. Aici in Ungaria se fac cele mai bune langose.

Noaptea ma prinde intr-un restaurant in localitatea Solt unde gasesc bere excelenta la halba si-mi astampar foamea cu paine cu unsoare si ceapa ce costa doar 120FT (0,5 EUR)/ bucata. Delicios, voi reveni pe aici de buna seama!

Urmeaza sa dorm cu sacul de dormit in aceasta localitate langa un lac nu departe de soseaua ce merge spre Balaton. Am parte de un cer instelat iar genunchiul meu o duce mai bine.

In scurta vreme voi ajunge la podul de peste Dunare, intrand intr-un nou judet si oras.

Superb acest oras care ma leaga de prima mea expeditie europeana si alpina din anul 2007 cand am trecut tot pe aici in drumul meu spre Alpii Francezi.

De data aceasta merg sa vizitez si cetatea in incinta careia se afla un excelent restaurant aflat intr-o maiestuoasa cladire.

Apoi mi se face foame si-mi iau de la un supermarket niste bunatati autohtone.

In continuare urmeaza un traseu de podis unde intalnesc si multe culturi de floarea soarelui.

In localitatea Deg fac popas la o carciuma unde zaresc o bicicleta de pe vremea strabunicului, agatata de perete. Suntem in Ungaria profunda ("the gem of Europe" - cum o numeau globetrotterii Jodie si Tom in calatoria lor din Anglia pana in Noua Zeelanda).

Mai pedalez cativa km si intr-un sat aproape de Balaton pot admira o biserica cu o arhitectura interesanta.

Ajung in curand si la marele "lighean panonic". Pedalez cativa km pe langa el trecand prin frumoasa localitate Balatonvilagos. Apoi ma opresc intr-o statiune la intrare in Siofok. Aici ma voi simti bine la o poveste si berica alaturi de multi turisti straini. Un localnic mai in varsta de origine germana doreste sa ma cazeze la el. Dupa o obositoare discutie, bagand de seama ca domnul este putin cam poponar prefer sa-l refuz desi desigur ca mi-a promis multe daca mergeam cu el. Seara am mai asistat la un concert si am mai savurat o pizza. Pana la urma ma "cazez" cu sacul dupa un boschete, langa un local parasit care s-a numit "La Dolce Vita".

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!

Traiasca boemii velovagabonzi si cei care ii sustin!

18 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 18 (Prin Serbia si reintoarcerea mea acasa)

In continuare dupa ce trec de orasul Sabac, trec prin sate pitoresti cu casute traditionale.

Intalnesc trandafiri din belsug, sarbii find iubitori de flori.

Serbia s-a dezvoltat, pe alocuri arata mai bine ca si Romania. Intalnesc si multe panouri publicitare de parca asi fi in Occident.

Dupa localitatea Irig am de urcat cativa km. pana in varful Parcului national Fruska Gora unde ma cinstesc la un local. Pana la urma vine o furtuna si ma imprietenesc cu un doctor betiv si batran care-mi face cinste si care ma cazeaza ulterior in vila sa tocmai in camera cu dansul. Petrec o seara minunata si o nopate de infern pt. ca mosul sforaie ingrozitor si nu ma pot odihni mai deloc. dar asta este viata. Ziua urmatoare imi vad de drum si-n apropiere de Novisad ma opresc la un restaurant unde mananc ceva delicios.

Ajungand in Novisad fac o poza cetatii din Petrovaradin situata pe celalalt mal al batranului fluviu.

De aici ma asteapta un traseu monoton de campie. Pe traseu intalnesc si adevarate covoare de flori.

Pedalez la greu cu vant din spate si dupa cateva ore de pedalat ajung in Romania unde un vames ma intreaba de ce nu utilez masina in astfel de calatorii. Nu am timp sa-i explic omului filozofia mea de viata si-mi vad de drum oprindu-ma in Jimbolia sa fac o poza unui zid desenat unde vad primele cuvinte in limba natala dupa ceva vreme petrecuta printre straini.

Prin centrul orasului pot admira si o superba statuie.

In acest oras am ocazia sa intalnesc un cuplu de francezi care se intorceau dintr-o tura mai lunga de un an de zile. Veneau din Japonia si China. Ne-am oprit la o bere sa mai povestim. Mi-a placut mult de acesti indrazneti tineri.

Vine momentul sa servesc si eu o pizza.

Mai pedalez 2 ore si ajung in Timisoara unde sunt primit foarte bine de un prieten Liviu cu care am facut multe ture in anul 2010. Pt. inceput ma alatur si eu grupului de alergoturieni si alergam cativa km pe langa raul Bega. Sunt bucuros ca mai intalnesc si sportivi. Apoi ramanem la o bere si o poveste pe un vapor restaurant. Aici sunt ajutat si cu o donatie de catre Elod - un bun crestin, pasionat de sport. Salutari prieteni timisoreni!

Liviu ma cinsteste cu o excelenta ciorba de burta si niste beri de calitate!

Apoi mai petrecem pe la alte restaurante cu beri bavareze pana pe la miezul noptii. In continuare sunt condus la o pensiune unde deja Liviu mi-a platit o camera. Aici mai stam la niste beri si niste povesti pana pe la 2AM cand e timpul sa mai si dormim. Ziua urmatore alt prieten Tibi, imi vireaza niste bani in cont sa mai zabovesc inca o noapte la aceasi pensiune si iar chefuiesc cu Liviu! Salutare dragi prieteni si va raman recunoscator!

Si dupa 2 zile excelente e momentul sa o mai tai spre casa. Mai am 120km de pedalat pana acasa, o nimica toata. Ajung in Ineu pe noapte impreuna cu un prieten - o radasca de toata frumusetea!

Si uite asa dupa ce am pedalat mai bine de 4000km in 45 zile prin 11 tari. E momentul de o mica pauza de recuperare inainte de atacarea marilor pasuri alpine, inainte de a ne indeplini visul si a face cele mai inalte pasuri din Italia, Austria si Elvetia (in Franta deja am bifat aceste pasuri in anii trecuti) Traiasca cicloturismul si oamenii care stiu sa se bucure de acest mod de viata!

Pe data de 25 noiembrie am avut surpriza sa primesc o carte postala tocmai din China de la cuplul de francezi: Anais si Romain care fac turul lumii si care i-am intalnit in Munte Negru langa Budva.

Acesta este mesajul transmis. Va sugerez sa intrati pe siteul lor si sa va bucurati sufletele.

In incheierea acestui capitol vreau sa Multumesc din suflet celor care m-au sprijinit sa fac si aceasta aventura.Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ocrotit din nou. Multumesc parintilor Dan si Mariana ca m-au inteles si sustinut mereu. Si acum multumesc prietenilor sustinatori care au fost numerosi si inimosi. Multumesc din suflet lui: Teodor Dobrinescu, Bogdan Cristea, Adina si Zoltán Márton - http://Z0ltan77.com/ , Sergiu Havasi, Liviu Marunceac -http://livstorm.blogspot.ro/, Tibi Muntean, Sorin Liubarschi, Bogdan Banica, Valkai Elod, Florin Leonte, Horia Nitu si tuturor celor care m-au ajutat.In Romania cel mai bine am fost primit la Timisoara, Campina si in capitala. In Balcani cei mai primitori oameni au fost in Serbia, Bosnia si Macedonia. Accesand linkul urmator puteti viziona o emisiune Tv in care-mi povestesc aventurile din penultimul meu mare tur europen si din cariera mea de cicloturist! http://forum.stelici.ro/viewtopic.php?f=51&t=2578

Traiasca veloaventurile mele balcanice!

17 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 17 (Prin Serbia montana)

Intru in Serbia si voi avea de traversat Muntii Tara Zlatibo. Traseul este pitoresc. Pe langa localitatea Mokra Gora intalnesc o superba manastire ortoxa.

Ma aflu intr-o zona turistica interesanta iar drumul incepe sa urce lejer.

Sunt intr-o zona carstica unde mici arbusti parca ies din stanca. Pacat ca vremea este cam inchisa.

In curand ajung intr-un satuc idilic unde-si face aparitia o delicata moschee iar in peretele stancos din fata se profileaza o pestera cu un portal monumental. Voi avea chiar si un tunel de trecut care sper ca va fi luminat.

De aici incepe o urcare de cativa km. in serpentine. Urcand pasul Sargan (952m) intalnesc un cuplu de tineri cicloturisti polonezi cu care discut putin. Aproape de pas, la o manevra ciudata a soferului, o masina derapeaza si se intoarce cu spatele cat pe ce sa ma acroseze si sa ma arunce in prapastie. Scap cu bine din belea si pedalez cativa km. pe ploaie pana ajung in localitatea turistica Kremna unde stau la o bere, apoi ma duc la un hotel sa ma rog de cei care lucrau acolo sa ma lase sa ma pun cu sacul de dormit in spatele hotelului langa o gramada de saci cu carbuni. Initial receptionerul este de acord sa ma lase. Credea ca am bani sa-i dau ciubuc si vorbea o engleza stricata. pana la urma vazand ca nu-i dau nici un ban, ma scoate afara ca pe carpa. Astfel ca mai dau niste ture prin statiune pana ma decid sa ma risc si ma pun cu cortul pe o proprietate privata langa barul unde am savurat o bere. Bani aveam putini pana la primul bancomat pe care nu l-am gasit in zona. In miez de noapte cand ma duc sa-mi fac necesitatile sunt vizitat de un superb arici pe care-l importalizez. Una din indeletnicirile mele predilecte si favorite este fotografierea aricilor in marile mele veloescapade europene.

Scap cu bine, adica nu ma ataca nimeni in timpul noptii iar ziua urmatoare aflu ca-n zona circula o superba mocanita ca pe valea Vaserului de la noi din Maramuresul nostru.

Interesanta macheta locomotivii! Sarbii se pare ca se pricep la turism.

Din Livadica urmeaza pt. mine un nou pas, o noua catarare de cativa km. apoi o coborare spre orasul Bajina Basta unde imi scot niste bani pe card si pot sa ma infrupt cu o pizza delicioasa.

De aici pedalez pe un traseu frumos pe langa raul Drina pana in localitatea Rogacica de unde va incepe o lunga catarare. Dupa doar 2km de efort ma opresc sa admir peisajul. In fata mea vad muntii din Bosnia Hertegovina si meandrele raului Drina.

Urmeaza o catarare de vreo 10km, Vicina Voda, un nou pas BIG spre bucuria mea care are o altitudine de peste 1000m. In varf fac o pauza de hidratare si apoi savurez lunga coborare pana in localitatea Pocuta Gornji unde ma decid sa ma cinstesc. Aici discut si beau cu niste convivi, apoi ma joc cu un catel dragalas.

Ziua urmatoare realizez unde m-am pus cu cortul fiind trezit de galagia facuta de niste copii. Sunt char langa o scoala generala sub un copac, in fata mea profilandu-se niste dealuri domoale. Eu tacticos imi strang catrafusele si ma pregatesc de o noua superba zi sub privirea mirata a copiilor care desigur ca au avut motive de discutii pe tema ciclohoinarului boem.

In sfarsit vremea este perfecta din nou. Pedalez intr-o zona colinara in care am cateva catarari sanatoase de facut.

Pe la pranz ma opresc intr-un sat si stau la discutii cu niste cetateni locali care ma si cinstesc cu o bere. In curand masa se umple de sticle goale. Discutam despre problemele economice ale Serbiei si ale Romaniei dar si despre pasiunea mea de a hoinarii pe 2 roti. Aici berea este foarte ieftina. Deci hai sa traiasca prietenii mei!

Tot aici intalnesc si o interesenta masina a unei fabrici de bere din apropiere.

Mai pedalez cativa km. si pe traseu ma prinde iar o ploaie dar in curand ajung la fabrica de bere de la intrare in orasul Valjevo. Aici pretul berii este veramente incredibil de bun.

La doar 500m distanta ma opresc la un restaurant unde admir niste frumosi platani.

Aici savurez o gustoasa plescavita cu salata asortata iar o bere costa dublu ca la magazinul de prezentare al fabricii din apropiere.

Urmeaza sa-mi continui drumul dupa ce mai pedalez 2 ore sunt nevoit sa fac pauza la un local sa ma adopostesc de o furtuna in localitatea Draginje.

In apropiere descopar un cimitir bine ingrijit.

Dupa ce ploua naprasnic vremea isi revine si iese din nou soarele.

In incheierea acestui capitol vreau sa Multumesc din suflet celor care m-au sprijinit sa fac si aceasta aventura.Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ocrotit din nou. Multumesc parintilor Dan si Mariana ca m-au inteles si sustinut mereu. Si acum multumesc prietenilor sustinatori care au fost numerosi si inimosi. Multumesc din suflet lui: Teodor Dobrinescu, Bogdan Cristea, Adina si Zoltán Márton - http://Z0ltan77.com/ , Sergiu Havasi, Liviu Marunceac -http://livstorm.blogspot.ro/, Tibi Muntean, Sorin Liubarschi, Bogdan Banica, Valkai Elod, Florin Leonte, Horia Nitu si tuturor celor care m-au ajutat.In Romania cel mai bine am fost primit la Timisoara, Campina si in capitala. In Balcani cei mai primitori oameni au fost in Serbia, Bosnia si Macedonia. Accesand linkul urmator puteti viziona o emisiune Tv in care-mi povestesc aventurile din penultimul meu mare tur europen si din cariera mea de cicloturist! http://forum.stelici.ro/viewtopic.php?f=51&t=2578