19 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 19 (Aventuri in frumoasa Ungarie)

Nici n-am ajuns bine acasa caci dupa doar cateva zile de odihna am inceput sa mai fac ture locale prin judetul Arad, ceea mai frumoasa fiind una pana la Varfuri. Aici m-am intalnit cu un prieten cicloturist din Deva, cu Horia cu care m-am simtit excelent pana dimineata iar apoi am dormit cu corturile pe dealul Sortoc pe la 500m altitudine. Of frumoasa tara, in curand ma voi indeparta pt. o vreme de frumoasele tale peisaje! Ce dor imi va fi de tine scumpa tara carpatina!

Vai sunt lefter ce ma fac! Dupa ce am pedalat in acest an aproape 2 luni in 2 ture distincte prin Balcani nu mai am un ban in buzunar. Visez totusi la Alpi si ma jur ca voi mai face o tura. Norocul imi surade din nou. Aflu ca un prieten, Tibi Muntean din Munchen mi-a virat o importanta suma in cont. Ura Alpi j'arrive! Si iata ca vine ziua de 29 iunie cand dupa ce am primit o modica donatie de la un om minunat, Sebastian Hritcu din Timisoara, m-am suit pe bicicleta directia Alpii cei mareti, trecand prin Arad unde am fost invitat de catre Sebastian Bulumac sa facem un material pt. televiziunea West Tv despre calatoria subsemnatului. Aici mi s-a luat un interviu. M-am intalnit si cu o incantatoare domnisoara, Dana Mirea care in curand va deveni sotia binefacatorului meu Sebastian care m-a invitat la Arad. Aici am fost primit excelent, Sebastian mi-a dat o frumoasa donatie si o plasa plina de batoane si energizante ecologice pt. ciclism. Va multumesc frumos prieteni dragi. Fara ajutorul vostru nu mai vedeam eu Alpii anul acesta. Apoi pedalez spre Turnu unde voi intra in Ungaria. Prima pauza o fac in prima localitate din Ungaria in Battonya unde opresc sa ma hidratez si intalnesc personaje interesante printre care si cel mai fioros ungur din localitate care-mi permite sa-i fac si o poza ca amintire.

Dupa Mezokovacshaza nimeresc pe mosia miliardarului Tibor Olah. Aici e de mine! Sunt invitat la un festin de zile mari. Mi se da gratuit friptura, dansez cu 2 superbe fete de 16 ani si ma imprietenesc cu patronul care ma cinsteste cu multa generozitate. De baut primesc unicum , votca si bere Stella. Avem si muzicanti si instrumente muzicale, astfel ca traiesc cu mare intensitate. Aici imi permit sa fac doar o fotografie cand am mers la toaleta am pozat niste trofee de vanatoare pe un hol al opulentei pensiuni. Sa traiesti nea Tibi! Stiu ca ti-a placut intalnirea cu Carpaticus!

Ziua urmatoare ma trezesc la vreo 12km distanta din magicul loc pe la ora 12 cand ma rupe soarele, zacand intr-un sant la marginea unui drum. Dau sa ma ridic si simt o durere atroce la genunchiul stang. Vai de capul meu! Mi-am bulit meniscul din prima zi a turei. Valeu Carpaticus, nebunele! Ce ne facem? Vom mai ajunge sa invingem Alpii sau mergem sa ne facem internarea la un spital de nebuni mental?

Voi merge inainte si daca frast capat! Adica voi continua indiferent ce mi se va intampla. Nu-mi pot dezamagi prietenii sustinatori care m-au ajutat si delegat sa ajung pe cele mai inalte pasuri ale Alpilor. Chiar daca in prima seara am gresit, greseala fiind omeneasca asta nu inseamna ca voi ceda. Voi continua cu orice pret, inapoi nu dau nici de va fi sa ma intorc acasa intre patru scanduri. Sa-mi fie invatatura de minte! Ma tarasc cu greu pana la prima localitate Mezokovacshaza unde sunt nevoit sa fac o zi de recuperare la strandul local. Conditile sunt excelente aici iar biletul de intrare coasta doar 8000FT (3EUR). Aici voi zace toata ziua facand balneoterapie si tarandu-ma ca un caraghios estropiat care si-a pierdut carjele.

Calitatea apei este de mare efect pt. genunchiul meu ranit. Dupa ce stau toata ziua la recuperare este cazul sa merg la un restaurant unde comand o excelenta pizza.

Noaptea mi-o petrec in gioarsa mea de cort gaurit langa localitatea cu pricina intr-o padurice. Aproape pana dimineata nu pot dormi de durere, ma chinui, ma lupt, strang din dinti. Cu greu daca am dormit 2 ore in toata noaptea. Si totusi e momentul sa continuam aventura.

Dupa ce avansez cu greu vreo 30km este timpul sa gust o excelenta ciorba de gulas pe langa Oroshaza.

In continuare ma rupe oboseala si ma opresc 2-3 ore la umbra unui arbust ornamental la margine de drum unde apuc de trag un pui de somn. Apoi imi continui tura si voi trece prin orasul Szentes. In curand intru pe o superba pista ciclabila pe langa raul Tisza. Dupa cativa km. ajung la un pod, trec raul si intru in orasul Csongrad unde fac un popas la un local. Noaptea mi-o voi petrece la cort intr-o padure chiar langa acest oras. Spre bucuria mea si datorita oboselii acumulate, reusesc sa dorm mai bine. Desigur ca inca resimt dureri destul de intense la genunchiul stang dar este mai bine oricum.

Dupa ce pedalez cam 2 ore prin pusta opresc in localitatea Kishunfelegyhaza sa savurez un delicios langos cu mujdei, smantana si cascaval. Aici in Ungaria se fac cele mai bune langose.

Noaptea ma prinde intr-un restaurant in localitatea Solt unde gasesc bere excelenta la halba si-mi astampar foamea cu paine cu unsoare si ceapa ce costa doar 120FT (0,5 EUR)/ bucata. Delicios, voi reveni pe aici de buna seama!

Urmeaza sa dorm cu sacul de dormit in aceasta localitate langa un lac nu departe de soseaua ce merge spre Balaton. Am parte de un cer instelat iar genunchiul meu o duce mai bine.

In scurta vreme voi ajunge la podul de peste Dunare, intrand intr-un nou judet si oras.

Superb acest oras care ma leaga de prima mea expeditie europeana si alpina din anul 2007 cand am trecut tot pe aici in drumul meu spre Alpii Francezi.

De data aceasta merg sa vizitez si cetatea in incinta careia se afla un excelent restaurant aflat intr-o maiestuoasa cladire.

Apoi mi se face foame si-mi iau de la un supermarket niste bunatati autohtone.

In continuare urmeaza un traseu de podis unde intalnesc si multe culturi de floarea soarelui.

In localitatea Deg fac popas la o carciuma unde zaresc o bicicleta de pe vremea strabunicului, agatata de perete. Suntem in Ungaria profunda ("the gem of Europe" - cum o numeau globetrotterii Jodie si Tom in calatoria lor din Anglia pana in Noua Zeelanda).

Mai pedalez cativa km si intr-un sat aproape de Balaton pot admira o biserica cu o arhitectura interesanta.

Ajung in curand si la marele "lighean panonic". Pedalez cativa km pe langa el trecand prin frumoasa localitate Balatonvilagos. Apoi ma opresc intr-o statiune la intrare in Siofok. Aici ma voi simti bine la o poveste si berica alaturi de multi turisti straini. Un localnic mai in varsta de origine germana doreste sa ma cazeze la el. Dupa o obositoare discutie, bagand de seama ca domnul este putin cam poponar prefer sa-l refuz desi desigur ca mi-a promis multe daca mergeam cu el. Seara am mai asistat la un concert si am mai savurat o pizza. Pana la urma ma "cazez" cu sacul dupa un boschete, langa un local parasit care s-a numit "La Dolce Vita".

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!