luni, 21 septembrie 2020
14 - Expeditia Dor de Dolomiti 2020 (2500km in 34 zile)
Si iata ca ajung si la ultima turnanta. Sunt cam obosit dar satisfactia e mare.
Peisajul este grandios.
Ura, iata-ma in varful pasului! Sunt transpirat, gafai da sunt fericit.
Cam multe actibilduri pe panoul somital!
Aici intalnesc multe masini si motociclisti. Nici un biciclist.
Urmeaza o coborare lunga si periculoasa pana ajung pe valea raului Soca.
De aici panta se domoleste si trec prin sate turistice cu case de vacanta superbe si multe pensiuni si campinguri.
Raul Soca sau Isonzo cum il numesc italienii are o culoare incredibila si este plin de pastravi. Aici e raiul pescarilor, doar ca este interzis sa pescuiesti in acest Parc National.
Ajung in Bovec unde petrec o seara agreabila si socializez cu un ospatar. Ulterior ma campez langa localitate. Intreb un francez care avea o rulota daca pot sa ma campez in acel loc nu departe de o fabrica. Sunt lasat sa montez cortul acolo fara probleme.
Day 15, Bovec - Tarvisio, 11 iulie 2020 (zi istorica, primul roman care face Romania - Italia cu bicicleta incarcata de bagaje pentru a 7 oara).
Ma scol de dimineata, pe la ora 8 pornesc la drum. Pedalez spre Italia spre Alpi Giulie. Vremea se anunta mohorata. Azi s-au anuntat ploi abundente care vor incepe pe la ora 12. Peisajele sunt largi cu multe posibilitati de wild camping.
Pe traseu dau peste niste tapi simpatici.
Drumul urca lejer. Trec prin zone de carst. Vremea s-a mai inseninat putin.
13 - Expeditia Dor de Dolomiti 2020 (2500km in 34 zile)
La nici 1 km de la acest lac incepe catararea. Voi avea si rampe de 14% adica ca pe Transalpina noastra.
Peisajele sunt de top inca de la inceputul catararii.
In prima parte a catararii am si zone de respiro si rulez foarte bine. In plus am parte si de umbra.
E o zi caniculara si din nou am uitat sa-mi cumpar apa. Sufar de sete dar noroc ca dupa cativa km gasesc o cabana unde voi face un popas de hidratare. Aici discut cu un cuplu de ciclisti maturi din Kranj care faceau si ei o tura de cateva zile cu inoptare la hoteluri. Aici voi primi apa gratuit de la cabana.
De pe terasa am o superba priveliste asupra masivului Triglav.
Cand dau sa plec observ un fluture ce s-a depus pe bagajele de la bicicleta.
Dupa ce mai pedalez cam 2km mi se face foame. Am facut imprudenta de nu mi-am cumparat nimic de mancare la marketul din statiune. Noroc ca ajung la o noua cabana.
O portie de cevapcici, 7 mititei si niste orez cu o garnitura modesta ma costa 10EUR. De la un market cu banii astia se poate cumpara mancare pt. o intreaga zi.
De pe terasa cabanei beneficiez de privelisti care fac toti banii. Aici o bere costa 3EUR, deci nu mai imi permit din pacate.
Incep serpentinele periculoase.
Peisajul este tot mai incantator.
Trebuie sa ai ceva forta in gambe sa urci asa rampe cu bicicleta incarcata astfel.
La fiecare serpentina apare cate un indicator.
Drumul are multe portiuni cu piatra cubica.
Ma apropii vertiginos de finalul catararii. Peisajele imi taie repiratia.
Mai putin si voi invinge. Vrsic Pass are 25 de serpentine si este unul dintre cele mai frumoase si dificile trecatori alpine. Rivalizeaza cu Stelvio si Transfagarasanul nostru.
duminică, 20 septembrie 2020
12 - Expeditia Dor de Dolomiti 2020 (2500km in 34 zile)
Dupa cativa km dau peste un loc dragut si bine amenajat unde voi servi micul dejun.
Sunt intr-o superba padure de conifere.
Ca sa ajung aici a trebuit sa trec un pod peste raul Sava. Acest rau izvoraste la cativa zeci km mai sus si va parcurge peste 900km pana la varsarea in Dunare. Realizez ca deja am pedalat mai mult decat intreaga lungime a maretului afluent al Dunarii. Sentimentul pe care-l simt este unul de mandrie si bucurie. Iata ca bicicleta te poate face sanatos si fericit!
Cativa km pedalez pe un drum carosabil. Posibil sa fi pierdut pista ciclabila. Trec prin sate pitoresti.
In curand voi pedala din nou pe o ciclabila de vis. Am parte sa pedalez alaturi de doi soti care stiu sa-si educe copilul in spiritul dragostei de natura si sport.
Peisajele sunt la inaltime. Se vad deja Alpii Iulieni la orizont.
Nu peste multa vreme ajung in statiunea Kranjka Gora, una dintre cele mai tari din Slovenia. Pe aici intalnesc destui turisti si biciclisti dar mult mai putini ca-n alti ani prepandemici.
Vedeta statiunii se pare ca e o masina tip broasca pictata ca o opera de arta.
Pe aici intalnesc multe pensiuni iar infrastructura turistica este la inaltime.
De aici incepe catararea spre cea mai tare trecatoare alpina din Slovenia, Varsic Pass. La 2 km de la iesirea din statiune ajung la Jasna Jezero, un lac splendid de unde incepe catararea spre Varsic Pass.
Aici intalnesc multa lume la plaja si unii chiar fac baie desi apa nu este prea calda.
Recunosc ca de aceasta data nu m-am incumetat sa mai fac baie. Doar am admirat peisajul.
Aici intalnesc si statuia legendarului zlatorog, capriorul alpin denumit ibix.
De asemenea pot admira si o moara de apa veche.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)