Deva se poate mandri si cu un AquaLand la standarde internationale.
Din nou merg la atelierul lui Martin unde il intalnesc si pe fiul sau, un baietel minunat educat in spiritul sportului pe 2 roti.
Este o zi importanta pt. mine, ziua cand fac rost de bicicleta visurilor mele, ajutat enorm de Martin, un om de milioane caruia ii voi fi recunoscator toata viata.
Iata-ma posesorul unui superb treking Radon, noul meu "armasar" metalic care sper sa ma duca cat mai departe.
E momentul sa sarbatoresc si incep sa beau niste beri. Mai trebuie doar sa astept sa-mi puna Martin si portbagaj pe bike si il tot astept pe amicul Horia care este plecat la munte.
Ma imprietenesc si cu un pescar de treaba care ma sponsorizeaza cu o suma modica echivalentul a 2 mici. Martin imi face cinste 2 mici deliciosi. Apoi mai stau cu pescarul de vorba la o bere.
Spre marea mea incantare observ ca mai sunt si bicicliste prin Deva. La un moment dat vin 2 fete ce aveau probleme cu bicicletele lor.
Vazand ca Horia nu mai apare intr-un tarziu imi iau ramas bun de la Martin si pornesc la drum. Pe traseu inspre Brad inainte de pasul Valisoara trec pe langa mai multe miristi incendiate. Ma mir cum de nu se transforma si padurea in scrum.
Cand ajung in Brad e deja seara si iar se lasa un frig napraznic. Ma opresc la aceasi renumita pizzerie unde continui sa sarbatoresc.
Aici intalnesc oameni de buna calitate si fac cunostinta cu un dragalas catelas ce seamana cu Candy al meu.
Splendid si foarte jucaus e mititelul!
Stau aici pana se inchide localul in compania unor tineri de treba. Apoi mai pedalez pana la cabana "Nu ma uita" de langa Baia de Cris. Aici e deschis non-stop si ma leaga multe amintiri de acest local. Bugetul meu este tot mai diminuat asa ca nu-mi permit decat o ciorba de vacuta care-mi astampara foamea.
Stau toata noaptea in local caci e prea frig sa-mi pun cortul si mi-e frica sa nu se fure bicicleta. Cand dau zorile ma pun si eu la somn in sacul de dormit tinand bicicleta cu mana mea stanga.
Locul meu de odihna este la vreo 50m de cabana langa o padure.
Deasupra mea vad doar ramuri ale unor falnici arbori si rar cate o pasarica incepe sa-mi canta sa-mi fie somnul dulce.
Ma trezesc pe la ora 13 si fac o plimbare prin padure.
Ma bucur sa intalnesc arbori seculari pe aici.
In departare se profileaza extremitatea sudica a MT. Bihorului.
La plecare doamna patroana a cabanei imi face semn sa ma apropi si-mi da sponsorizare un platou plin de bunatati din partea casei. Mai sa fie cat noroc si bucurie pt. Carpaticus!
Apoi pornesc incantat si pe traseu am parte iar de peisaje interesante.
Chiar inainte de intrarea in judetul Arad fac pauza de masa si mananc cu pofta cascaval si carnat primit de la generoasa doamna.
Si iata ca ajung si-n judetul Arad. Mai am 85km de pedalat pana acasa.
Si totusi va marturisesc ca judetul Hunedoara este mult mai tare ca si judetul nostru atat la importanta si valoarea obiectivelor turistice, istorice si culturale dar si la calitatea oamenilor. Nu voi uita niciodata acest minunat judet si oamenii sai de aur si abia astept sa ma reintorc in mijlocul vostru dragi prieteni hunedoreni.
Catararea dealului Sortoc imi certifica ca intr-adevar am in sfarsit o bicicleta buna. Sa traiesti Martin prietene!
Dupa Gurahont la Almas la 38km de casa soarele apune peste dealuri.
Aproximativ o ora pedalez pe noapte, noroc ca am far pe spate.
Pe la ora 21 ajung si eu acasa dupa o tura memorabila si astfel mi-am inceput excelent anul cicloturistic 2012!
