Dubla traversare a muntilor zarandului in 3 X 2010

Pe 3 octombrie dimineata pornim pe la ora 9 pe o vreme excelenta, cer senin si soare. Facem primul popas la doar 2 km la Tebea, panteon sfant al neamului romanesc, locul unde-si doarme somnul cel de veci marele crai al motilor Avram Iancu alaturi de alti eroi de frunte cum ar fi: Simion Groza si Ioan Buteanu. Aici pastram un moment de reculegere si facem poze, mandrii ca suntem romani si ca am avut astfel de inaintasi.





Apoi facem o pauza sa bem un capuccino si Liviu mananca niste ciocolati. In continuare incepem sa pedalam si trecem prin localitatea Baia de Cris unde a murit Avram Iancu la 10 septembrie 1872. La bifurcatia drumului spre Vata de Jos unde trebuia sa ne despartim, ma hotaresc sa-mi prelungesc si eu turul si cu inca 2 traversari a Muntilor Zarandului astfel ca merg cu Liviu, iar Liviu imi da bonus o baie la complexul balnear de la Vata de Jos, unde 30 min de baie intr-un bazin cu apa termala costa 15RON de persoana, dar conditiile sunt excelente. Pacat ca trebuie sa impartim micul bazin si cu o cucoana care vorbeste cu un angajat doar despre morti si raniti, stricandu-mi ziua, eu care am venit acolo sa ma relaxez. Apoi mergem la un restaurant si eu mananc o pizza iar Liviu o ciorba de pui a la grec. Si iata-ne din nou pe biciclete.



Trecem printr-o zona tot mai pitoreasca, trecem prin satul Vata de Sus, apoi se termina drumul modernizat si intram pe un drum forestier. Satul Cazanesti ne uimeste cu biserica de lemn monument istoric, iar la cativa km mai incolo incepe un drum anevoios cu multe serpentine dar ideal pt MTB. Pedalam cativa km pana ajungem in zona de culme iar dupa cativa km intram in judetul Arad. Prima casa din judetul Arad m-a surprins mult fiind o casuta taraneasca autentica dar vopsita in exterior cu tot felul de desene interesante si citate in Latina. O casa de poveste intr-un décor admirabil.




Cativa km coboram pe un drum execrabil plin de bolovani pana ajungem in satul Obarsia unde observam multe case pictate cu personaje din desenele animate. In continuare trecem prin sate traditionale unde intalnim si biserici de lemn. Dupa vreo 20 km intram in drumul European E68. Aici facem pauza sa mancam la un restaurant niste virsli si sa bem o bere. Apoi constatand ca e cam tarziu si mai avem fiecare aproximativ 90 km pana acasa, plecam si pedalam intr-un ritm alert. Liviu tine trena si baga tare. Astfel ca 14 km pana la Savarsin trec foarte repede. Aici trebuie san e despartim, Liviu o ia spre Faget iar eu continui pe European pana la Barzava.

Pedalez puternic cei 24 km pana la Barzava caci sunt in criza de timp. Ajung la Barzava pe la ora 18:30, deci mai am doar o ora de pedalat pe zi si am de trecut muntii Zarandului din nou pe un forestier pe care nu l-am mai facut de multi ani. De aici incepe o catarare puternica cu pante de pana la 15-18% pe drum prost cu pietris. In varful dealului intr-un loc superb unde se vedea Valea Muresului si comuna Barzava ma trezesc cu o turma de oi si sar 2 caini ciobanesti pe mine. Le arunc o felie de paine pe care mi-am pus-o in buzunarul de la spate in prealabil in caz de primejdie. Astfel ca scap de caini fara probleme. Continui drumul, trec pe langa o stana unde ma mai latra alt caine si intru in padure, panta e abrupta, ideala pt antrenament iar soarele apune in departarte.

Se face tot mai intuneric mai ales ca intru intr-o padure deasa. La un moment dat ma trezesc ca sare o dihanie zburatoare din stanga si trece la cativa metri deasupra mea: era o bufnita imensa care s-a asezat in varful unui ciot de copac la vreo 10 metri de mine, astfel c-am putut-o admira in toata splendoare sa. Traseul este foarte salbatic si pe masura ce se lasa seara devine tot mai inspaimantator. Mai cobor o panta pana in apropiere de un salas, apoi urc la greu din nou, si in curand ma speriii din nou, de data asta un motociclist apare dupa o curba, fara faruri si silentios, astfel ca sunt la un pas de a fi calcat de acest motor ce m-a bagat in groaza. Apoi urmeaza o coborare prin padure de cativa km. Ultimii 12 km pana la Taut ii fac pe noapte, pe langa paduri infricosate pline de mistreti si lupi. Adrenalina mea creste astfel ca nici macar nu-mi iau inca o haina pe mine, desi eram imbracat cu o singura vesta de ciclist si era tot mai frig , degetele de la maini incepeau sa-mi inghete.




Cu chiu cu vai ajung totusi la Taut unde ma duc la un bar si iau un snacks si beau cateva beri Ursus de bucurie ca am invins toate dificultatile si ca am ajuns teafar aprope de casa.

Aici am placerea sa intalnesc un domn pe la 60 de ani , mare montaniard si bun cunoscator al tarii noastre si mai ales al muntilor Carpati, astfel ca ma parte de o seara agreabila discutand despre aventurile noastre in munti.

Apoi pedalez ultimii 25 km pe noapte fara luna admirand fericit stelele. Ajung acasa pe la ora 1: 30 AM rupt de oboseala si de fascinatie dupa o noua tura de vis.

In incheiere vreau sa-i multumesc din nou lui Liviu care este initiatorul acestei ture autumnale din Apuseni.

Liviule- confrate intru pasiune ai fost din nou la inaltime! Sa traiesti si sa ne revedem sanatosi la urmatoarea tura!

Madalina Manole - un inger pe care nu-l voi uita toata viata

Traversarea Apusenilor 2 X 2010

Ziua urmatoare pornim la ora 9. Este cam frig, temperature de cateva grade. Ne oprim la Baita la un magazine sa luam ceva pt. micul dejun caci din pacate la ora asta la singurul restaurant nu gasim nimic de mancare. Apoi incepem sa urcam, de la iesire din localitate incep serpentinele. care au 13,5 km de ascensiune cu panta de pana la 11% pana ajungem in zona de drum de culme care tine 2,5 km pana la statiunea de ski de la Vartop situata la 1140m. Zona este in plina dezvoltare, in fiecare an apare o noua pensiune, restaurant sau ce sa mai vorbim de casele de vacanta.





Pe aceasta catarare ne-am mai incalzit desi temperature tindea spre 0 grade mai ales in varful pasului unde santem nevoiti sa mai luam un rand de haine inaintea coborari. Ma bucurat mult faptul ca Liviu e din ce in ce mai bun pe catarare, a facut un mare progress anul acesta, realizand deja nu mai putin de 19 ture. Foarte ambitios baiat, mai rar asa ceva. Astfel ca nu a trebuit sa astept prea mult dupa el pe aceasta catarare dificila pe care am facut-o in regim termic de iarna.





Pacat ca era cam inorat afara astfel ca pozele noastre n-au iesit prea bine, dar bine totusi ca n-a plouat macar. Dupa 1,5km de coborare in care ne ingheata mainile, trecem intre timp si pe langa izvoarele Ariesului si intram in imparatia coniferelor vesnic verzi, ajungem la pensiunea Vraja Muntelui (una dintre cele mai luxoase, scumpe dar si atragatoare din muntii Apuseni). Aici Liviu comanda 5 mici si cartofi prajiti iar eu o ciorba de burta si bem cate 2 beri Ursus (mersi Liviu de cinstire, nota de plata a fost 50 RON iar Liviu m-a cinstit cu berea).





Aici ne incalzim iar apoi pe cai, urmeaza o coborare superba pe panta de 7% pana in centrul comunei Arieseni. Pe traseu intalnim multe pensiuni, drumul este impecabil, paraul tot mai puternic si mai inspumat in dreapta drumului, padurea deasa de conifere, ideal pt cicloturism. In continuare trecem prin comuna Garda de Jos, chiar la intrare in aceasta localitate ne intampina o stanca imensa langa Valea Ariesului.





In centrul comunei ne bucuram de prezenta unei biserici de lemn monument istoric din 1786, deci contemporana cu Horea, Closca si Crisan. Tot de aici porneste drumul spre pestera unde se afla ghetarul situate la cea mai joasa altitudine din lume. Va invit, sa-l vizitati pana nu se topeste. Mai aveti vreo 100 ani la dispozitie. Apoi in continuare trecand printr-o zona cu peisaje de vis, am ajuns in comuna Scarisoara, cea mai lunga de pe intreaga vale a Ariesului. Aici la intrare este o colonie de tigani, dar foarte pasnici, niste copilasi ne fac cu mana cu mult entuziasm. Pana spre Albac, traversam poate cel mai pitoresc tronson de pe intreaga vale. Raul e tot mai larg, apa limpede, zona de chei impunatoare pe stanga si raul tot mai semet si energic, pe dreapta.





Pana la Campeni, mai trecem prin comuna Vadu Motilor si mai urcam o panta de 7% ce are un 1 km lungime. Aici ne oprim sa mai mancam la restaurantul Popasul Iancului: de data asta Liviu manaca o ciorba iar eu mititei si stingem cu bere. Pana la Abrud trecem prin localitatea unde s-a nascut Closca, pe partea stanga a drumului putem vedea si casuta de lemn complet refacuta a marelui martir de la 1785.

De la Abrud mai avem inca 41 km pana in Brad. Pe traseu exact intre judetele Alba si Hunedoara ajungem la pasul Buces-Vulcan (715m altitudine) Aici se afla un masiv calcaros ideal pt. alpinism si tot de aici avem 8 km de serpentine pana in localitatea Buces. In apropiere de Mihaileni, avem neplacerea sa intalnim 3 tigani in mijlocul drumului, unul dintre ei era beat si a urlat dupa noi si a aruncat cu o sticla de bere goala dupa Liviu, sticla spargandu-se de sosea la cativa metri in spatele lui Liviu.





Eu am accelerat tare de spaima iar Liviu enervate era cat pe ce sa se intoarca sa le administreze o bataie turbulentilor indivizi. Inainte de localitatea Zdrapti mai facem pauza de o bere la o pensiune sa ne mai calmam, iar nu departe de acest local, ne intalnim cu cea mai abrupta panta din intreaga noastra tura, o catarare brusca ce cred ca atinge 20% cel putin. Ne mai oprim in Criscior sa facem poza la o biserica veche si intram apoi in Brad chiar cand se lasa seara. Aici ne oprim sa cinam la un local aproape de gara unde steam eu ca sunt virsli excelenti la prêt foarte bun 3RON perechea. Liviu isi da recordul servind 6 perechi iar eu ma satur cu doar 5 perechi record si pt mine care sunt mai slabanog si nu pot manca mult de obicei, dar dupa o zi atat de incarcata pe un asa frig in care am traversat Apusenii. Mai bem sic ate 2 beri: eu Hategana ca doar suntem in judetul Hunedoara iar Liviu ramane fidel berii Ursus. Apoi mergem sin e cazam la pensiunea Mario care costa 80RON, dar Liviu negociaza la 70RON. De aici mai luam la pachet pt servitul pe terasa si in camera 3 beri de caciula: eu Stella Artois iar Liviu, tot Ursus.
Dupa o bere pe terasa, am facut dus si ne-am pus in pat. In aceasta seara am ras copios ca Liviu avea o aplicatie foarte misto pe super telefonul sau mobil: o pisica nostima care repeta cuvintele sau zgomotele facute de noi. Super seara pe la ora 1AM ne-am culcat ca maine aveam o zi grea de pedalat.

Cantec de toamna - Bogdan Curta

Traversarea Muntilor Codru Moma 1 X 2010

Pe 30 septembrie seara, m-a anuntat Liviu pe mess sa-mi fac bagajele ca ziua urmatoare la ora 10 AM va fi la mine sa pornim intr-o noua aventura pe 2 roti in Muntii Apuseni. Vestea am primit-o cu mult entuziasm mai ales ca avusesem o saptamana obositoare cu multe traduceri.

Pe 1 octombrie la ora 10 Liviu e la mine (dupa ce pedalase inca 40 km de la Santana) si dupa o cafea si o mica gustare, timp in care mai discutam despre traseul turei, iata-ne din nou pe dromaderii nostrii de fier, pregatiti sa cucerim pasuri importante in Apuseni.
Desi era cam racoare, vreo 12 grade Celsius cand am pornit noi pe la ora 11, eu eram imbracat in echipament de ciclism de vara, refuzand sa cred ca toamna a venit si ca aceasta superba vara in care m-am dedicat doar turelor transilvane, a trecut in uitare.

Am pedalat pe ruta: Ineu - Bocsig - Barsa- Sebis. Aici la doar 25 km de casa facem un popas la un restaurant cu o panorama superba asupra unui lac plin de pesti. Aici luam o ciorba ardeleneasca si o bere. Eu imi iau haine lungi si inlocuiesc casca cu o caciula caci vremea este tot mai racoroasa pe masura ce ne apropiem de munti. Apoi mai avem de pedalat 17 km pana ajungem in statiunea de interes national Moneasa. Traseul pana aici este destul de pitoresc, trecem prin sate traditionale iar circulatia rutiera este redusa.

In localitatea Dezna, pe un deal putem observa niste ruine ale unei cetati medievale. Inainte de a ajunge in statiune preferam sa ne oprim in localitatea Moneasa la un ABC sa bem o bere la o masa rustica unde erau doar 2 scaune. Aici avem o discutie agreabila cu un mos si cu o baba care vindea la magazin. Mosul se plange de jalnica conditie a pensionarilor romani si ca-n aceasta iarna vor pieri multi dintre cei in varsta, datorita traiului precar, iar baba cu multa generozitate imi ofera un pui de pisica pt. cand ma voi reintoarce. Sunt nevoit sa refuz pisica caci am acasa un iepure, pe Pufy care se sperie de pisici. In cele din urma pozez pisica babei si pe stapana sa.

Pornim apoi la drum, la iesire din statiune se termina asfaltul si incepe un drum forestier de traversare a Muntiilor Codru Moma, destul de prost intretinut, cu mult pietris si multe balti, ba chiar avem si o portiune nasoala de noroaie unde suntem nevoiti sa mergem pe langa bicicleta caci ni se blocheaza rotiile in noroi. Traseul este foarte pitoresc si salbatic, multa padure, multe rape, cativa km de catarare pe drum bolovanos. Intalnim si flora interesanta: multe ferigi, muschi dar si ciuperci si flori. Am norocul sa intalnesc intr-un loc mai multe ciuperci rosii cu pete albe, ciuperci extrem de otravitoare pe care le imortalizez in poze.

Coborarea de cativa km o facem in viteza, traseul este ideal pt. MTB dar merge si cu trekking, eu descurcandu-ma foarte bine cu Kona Sutra mea. Pe coborare reusim sa intrecem un camion si o masina, dovada ca bicicleta este cel mai bun mijloc de transport pe astfel de drumuri cu exceptia ATV-urilor si a motocicletelor Enduro.

Apoi trecem printr-un catun deosebit, Ursesti (era prima localitate din judetul Bihor), in curand ajungem la asfalt si dupa cativa km cu peisaje superbe pe valea Sustiului ajungem la terasa Bastion la intrare in localitatea Sustiu. Aici sunt client fidel si sunt bine primit de fiecare data. Patronul localului este un om de mare treaba care m-a ajutat de mai multe ori. De data aceasta un prieten al patronului, se ofera sa ne cinsteasca cu 2 beri. Aici facem si pauza de masa: eu mananc o conserva de fasole cu costita incalzita la un cuptor cu microunde iar Liviu mananca o conserva de porc si niste alune.

Vremea este din ce in ce mai rece, astfel ca mai luam un rand de haine pe noi inainte de a pleca. Dupa 2 km ajungem la drumul european E79, aici avem de pedalat doar 4 km pana la intersectia spre Campeni. Mai pedalam pana la Nucet, pe traseu ne prinde noaptea si intram in Parcul Natural Apuseni. Aici la Nucet mai mancam niste mici si bem o bere, apoi luam bere la pachet si mergem sa ne cazam la Motel Alpin unde la doar 50 RON gasim camere in conditii destul de bune (singurul inconvenient: nu mergea TV-ul, tocmai se lucra la introducerea Televiziunii prin cablu). Important este ca avem apa calda si putem face dus, dupa o zi de pedalat pe frig. Dupa ce facem dus, ascultam muzica si bem bere pana adormim fericiti la poalele muntiilor Bihorului.