21 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 21 (Slovenia si intrarea in Austria)

Intru in Slovenia pe la Dolga Vas. Aici voi pedala pe ruta: Dolga Vas - Mostje - Dobrovnik - Bogojina - Moravske Toplice - Murska Sobota - Tisina - Radenci - Gornja Radgona. Voi pedala pe un traseu relaxant cu un trafic redus. Observ ca Slovenia este "bike friendly".

Sunt din nou placut impresionat de infrastructura din Slovenia.

In Moravske Toplice se afla un important spa. Aici gasesc si o ciclomomaie si un urs din fan. E momentul sa fac o pauza de masa.

Peste drum de Mercador se inalta o monumentala biserica.

Dupa inca o ora de pedalat ajung la granita cu Austria. Vama s-a desfintat si practic un mic parau desparte Occidentul de Orient. Intre noi fie vorba, Slovenia s-a occidentalizat mult in ultimii 10 ani incat arata aproaape ca Austria. Iar nici Ungaria nu e departe de Slovenia din punct de vedere al dezvoltarii. Romania in schimb a ramas mult in urma alaturi de Bulgaria.

Intru in SteierMark unde pedalez doar 100m. Deja azi am pedalat in 3 tari total diferite. E posibil sa fie o premiera pt. mine.

Astfel ma decid sa ma intorc in Slovenia. Acum aflu si cum se numeste paraul ce desparte cele 2 tari.

La doar 100m gasesc un restaurant. Aici aflu si denumirea celor 5 spa-uri din zona.

Si vine momentul sa sarbatoresc istoricul moment. Carpaticus a ajuns in Occident pe "dromaderul de sarma" pt. a nu stiu cata oara. Ma inplant intr-o savuroasa pizza cu fructe de mare si dau pe gat o carafa de vin alb. Distractia ma costa doar 17 EUR. Pofta buna!

Hei si dupa ce ospatam bine, e cazul sa tragem si un pui de somn. Oare unde sa fie? Brusc ma luminez la minte si decid sa mai stabilesc o premiera. Iata asadar ca voi face "ghost camping" haiduceste pe frontiera intre Occident si Orient. Ma pun doar la sac sa scap de o eventuala mustrare a domnilor "polizei" si ce sa vedeti cand dormeam mai bine visand la fete frumoase si o damigeana de bere de Munchen, se face ca sunt trezit brusc din somn de o torentiala insotita de trasnete si tunete. Valeu e 3AM si deja toate boarfele mele sunt ude. Pana la 6 AM tin de foita lui Florin care mi-a salvat din nou viata sa nu ma inunde puhoiul si ma rog la toti sfintii sa nu ma trasneasca. Iata ca se face ziua, stiihiile deslantuite ale naturii se potolesc si vine momentul sa evaluez pagubele si situatia. Toate boarfele mele sunt ude leoarca dar bine ca suntem viu si teafar. Doamne multamu-ti!

Si hai Carpaticus sa purcedem la drum! Prin Austria voi pedala pe ruta: Halbenrain - Mureck - Leibnitz - Deutschlandberg - Wolfsberg - St. Veit an der Glan - Ossiach - Afritz am see - Bad Kleinkirckheim - Reichenau - Innerkrems - Kremsbrucke - Gmund - Millstatt - Spittal an der Drau - Obervellach - Winklern - Heiligenblut - Zell am see - Saalfelden - St. Johann in Tirol - Ellmau - Oberndorf - Jenbach - Schwaz - Innsbruck - Steinach am Brenner - Brenner see. In primul sat ma opresc la un monument votiv sa-mi trag sufletul, sa ma inchin si sa multumesc Demiurgului ca sunt inca teafar si intreg la trup si poate si la minte.

Dupa inca o ora de pedalat ajung in Mureck unde fac pauza sa vizitez o frumoasa biserica.

Urmatoarea pauza o fac in oraselul Leibnitz unde pot admira cladiri superbe dintre care se remarca primaria.

Aici fac pauza de masa si sevesc un kebab care se va dovedi cel mai mic din intreg turul dar a fost delicios la doar 3,5EUR.

De aici va urma un drum secundar mai putin circulat in usoara ascensiune ce trece prin multe paduri dar si sate cochete. Pe la pranz iese soarele si fac o pauza intr-un sat sa-mi usc hainele si echipamentul. In timp ce boarfele se usuca eu trag un pui de somn la umbra unui stejar.

Dupa 2 ore pot sa plec in conditii mult mai bune. Dupa ce mai urc cativa km ajung in orasul Deutschlandsberg. Astazi e duminica, deci sunt nevoit sa-mi cumpar ceva pt. cina de la o benzinarie. Sunt nervos si stresat si din pacate m-am apucat si de fumat, astfel ca un sanvis, o bere si-un pachet de tigari ma costa nu mai putin de 15,30EUR, o suma destul de mare pt. bugetul meu. Ajung la concluzia ca mai bine luam o pizza si o bere la resturant decat sa beau ca un boschet langa o benzinarie la acelasi pret piparat. Deci mult mai bine e in Balcani unde mananci si bei ieftin si bun.

Apoi ma pun la somn cu sacul la iesire din oras. Am noroc ca nu mai ploua in aceasta noapte si dorm bine.

Dimineata ma trezesc bucuros si micul dejun e asigurat de niste fragute delicioase care le gasesc in numar mare chiar langa locul de cazare.

Pe janta bicicletei mele norocoase observ cu satisfactie un melc alpin pe care-l imortalizez fara zabava.

Astazi e o zi mare. Incep catararile alpine. Am ajuns in sfarsit in mult visatii Alpi. E o zi torida iar dupa cativa km. de catarare peisajul devine tot mai frumos iar eu incep sa ma simt in elementul meu.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!

Claude Debussy - Reverie

20 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 20 (Superbul Balaton)

Va urma o zi in care ma voi simti bine pe Riviera Ungariei. La primul loc de baie fara taxe ma si arunc sa ma racoresc in marele lac.

La Siofok pedalez vreo 2km exact pe langa lac.

Lacul este imens, temperatura apei este in jur de 25 grade deci perfecta. Din cand in cand zaresc reginele incontestabile ale intinsului spatiu lacustru.

In zona Siofox intalnesc multa lume la plaja. Atmosfera este de vacanta.

Destul de des trag si eu cate o baie in astfel de locuri. Vremea este destul de calda deci am motiv sa ma racoresc frecvent.

Partea sudica a Balatonului este cea mai dezvoltata. Infrastructura este impresionanta. Adesea trec si pe langa somptuoase vile de vacanta.

Cand ma izbeste foamea cumpar niste cascaval si salam traditional unguresc.

Apoi iar gasesc un loc sa ma arunc in lac.

La portul din Balatonfoldvar admir multe ambarcatiuni cochete.

Norocosi posesorii acestor bijuterii dar recunosc ca nu asi da turul meu european facut pe 2 roti pe un tur al Mediteranei facut in barca.

Si nu-i asa o zi perfecta trebuie sa se termine in acelasi trend. In apropiere de Fonyod gasesc o carciumioara solitara si o plaja libera. Aici ma decid ca voi petrece si-mi voi pune cortul gratuit pe malul lacului. Pt. inceput comand niste bere Stella si un vin alb fin.

In curand savurez un superb apus de soare. Cata placere imi ofera natura si ce bine imi curge vinisorul pe gatlej!

Si in timp ce gustam si eu din vinisor ma trezesc ca vin niste tineri veseli, intram in discutie si in curand sunt invitat de seful lor la un chef de zile mari. Ma imprietenesc cu Gyula M., un tanar dandy si instarit din Budapesta care avea vila la Balaton. Petrecem minunat, mancam gulas la ciaun si bem cocktail de whisky, rom si cola. Cateva fetite ne presteaza un dans lasciv si provocator. Traim intens. Ce viata mi-a fost dat! Ole, Sfinte Sisoie, iti multumesc! Tarziu ma trag si eu in poza cu dansatoarele si cu Gyula, sufletul petrecerii! Salutare fratioare! Sa stii ca si la anul o sa-ti trag o vizita!

Tarziu in noapte ne culcam dupa ce cadem rapusi de "bastarca spirtoasa", cam dupa vreo 3 sticle de alcool amestecat cu cola. Dimineata ne trezim cam pe la pranz. Toti suntem mahmuri, mai ales eu. Domnisoara dansatoare ma serveste cu cea mai buna omleta din tur, ceva delicios si bine aromat. Sarut mana pt. masa scumpo!

Dupa masa, imi iau la revedere de la Gyula si prietenii sai si dau si eu sa pedalez cativa km. sa-mi mai revin din mahmureala. In scurt timp ma opresc sa trag o baie si sa interactionez cu niste rate salbatice.

Mai fac o pauza la Fonyod unde mai admir niste barci selecte.

In curand parasec Balatonul si ma indrept spre Slovenia pe un traseu plin de paduri si cu multe catarari scurte. La un moment dat trebuie sa fac o pauza de 2 ore la umbra unui copac sa-mi mai revin dupa cheful din ajun. Seara ma prinde in localitatea Zalaapati unde ma cinstesc cu o excelenta pizza si bere Dreher.

In acest local se asculta rock iar pe pereti sunt postere care-mi aduc aminte de rebela perioada din adolescenta si studentia mea cand eram tot cicloaventurier.

Pe la miezul noptii e cazul sa ma retrag si eu la somn. Ies din localitate si ma pun boschetareste cu sacul de dormit in spatele unei cladiri pe langa raul Zalaa. Dupa 2 ore de somn ma trezesc ingrozit fiind ciupit de o hoarda de furnici care mi-au intrat peste tot si ma piscau in dementa. Urlu, fac urat si-mi mut culcusul cu vreo 3 metrii mai jos si dupa ce adorm din nou, ma trezesc ca sunt trezit brusc de o ploicica. Noroc ca sunt echipat bine si foita amicului meu parapantist Florin din Dolomiti avea sa-mi ofere asistenta necesara ca sa supravietuiesc intemperiei si chiar sa pot dormi nitel. Dimineata vine si sunt interpelat de 2 romi negriciosi, putini cam curioasi dar care ma lasa sa plec fara sa-mi provoace nici o stricaciune. Hei, ce aventuri am avut eu asadar pe langa raul Zalaa!

Am de pedalat printr-o zona de podis, cu cateva catarari. Dupa vreo 50km ajung in oraselul Lenti unde observ un interesant personaj de desene animate acoperit de flori. De aici mai am doar 8km pana la vama cu Slovenia.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!

Traiasca prietenii mei din Ungaria! - dedicatie pt. prietenul Mircea

19 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 19 (Aventuri in frumoasa Ungarie)

Nici n-am ajuns bine acasa caci dupa doar cateva zile de odihna am inceput sa mai fac ture locale prin judetul Arad, ceea mai frumoasa fiind una pana la Varfuri. Aici m-am intalnit cu un prieten cicloturist din Deva, cu Horia cu care m-am simtit excelent pana dimineata iar apoi am dormit cu corturile pe dealul Sortoc pe la 500m altitudine. Of frumoasa tara, in curand ma voi indeparta pt. o vreme de frumoasele tale peisaje! Ce dor imi va fi de tine scumpa tara carpatina!

Vai sunt lefter ce ma fac! Dupa ce am pedalat in acest an aproape 2 luni in 2 ture distincte prin Balcani nu mai am un ban in buzunar. Visez totusi la Alpi si ma jur ca voi mai face o tura. Norocul imi surade din nou. Aflu ca un prieten, Tibi Muntean din Munchen mi-a virat o importanta suma in cont. Ura Alpi j'arrive! Si iata ca vine ziua de 29 iunie cand dupa ce am primit o modica donatie de la un om minunat, Sebastian Hritcu din Timisoara, m-am suit pe bicicleta directia Alpii cei mareti, trecand prin Arad unde am fost invitat de catre Sebastian Bulumac sa facem un material pt. televiziunea West Tv despre calatoria subsemnatului. Aici mi s-a luat un interviu. M-am intalnit si cu o incantatoare domnisoara, Dana Mirea care in curand va deveni sotia binefacatorului meu Sebastian care m-a invitat la Arad. Aici am fost primit excelent, Sebastian mi-a dat o frumoasa donatie si o plasa plina de batoane si energizante ecologice pt. ciclism. Va multumesc frumos prieteni dragi. Fara ajutorul vostru nu mai vedeam eu Alpii anul acesta. Apoi pedalez spre Turnu unde voi intra in Ungaria. Prima pauza o fac in prima localitate din Ungaria in Battonya unde opresc sa ma hidratez si intalnesc personaje interesante printre care si cel mai fioros ungur din localitate care-mi permite sa-i fac si o poza ca amintire.

Dupa Mezokovacshaza nimeresc pe mosia miliardarului Tibor Olah. Aici e de mine! Sunt invitat la un festin de zile mari. Mi se da gratuit friptura, dansez cu 2 superbe fete de 16 ani si ma imprietenesc cu patronul care ma cinsteste cu multa generozitate. De baut primesc unicum , votca si bere Stella. Avem si muzicanti si instrumente muzicale, astfel ca traiesc cu mare intensitate. Aici imi permit sa fac doar o fotografie cand am mers la toaleta am pozat niste trofee de vanatoare pe un hol al opulentei pensiuni. Sa traiesti nea Tibi! Stiu ca ti-a placut intalnirea cu Carpaticus!

Ziua urmatoare ma trezesc la vreo 12km distanta din magicul loc pe la ora 12 cand ma rupe soarele, zacand intr-un sant la marginea unui drum. Dau sa ma ridic si simt o durere atroce la genunchiul stang. Vai de capul meu! Mi-am bulit meniscul din prima zi a turei. Valeu Carpaticus, nebunele! Ce ne facem? Vom mai ajunge sa invingem Alpii sau mergem sa ne facem internarea la un spital de nebuni mental?

Voi merge inainte si daca frast capat! Adica voi continua indiferent ce mi se va intampla. Nu-mi pot dezamagi prietenii sustinatori care m-au ajutat si delegat sa ajung pe cele mai inalte pasuri ale Alpilor. Chiar daca in prima seara am gresit, greseala fiind omeneasca asta nu inseamna ca voi ceda. Voi continua cu orice pret, inapoi nu dau nici de va fi sa ma intorc acasa intre patru scanduri. Sa-mi fie invatatura de minte! Ma tarasc cu greu pana la prima localitate Mezokovacshaza unde sunt nevoit sa fac o zi de recuperare la strandul local. Conditile sunt excelente aici iar biletul de intrare coasta doar 8000FT (3EUR). Aici voi zace toata ziua facand balneoterapie si tarandu-ma ca un caraghios estropiat care si-a pierdut carjele.

Calitatea apei este de mare efect pt. genunchiul meu ranit. Dupa ce stau toata ziua la recuperare este cazul sa merg la un restaurant unde comand o excelenta pizza.

Noaptea mi-o petrec in gioarsa mea de cort gaurit langa localitatea cu pricina intr-o padurice. Aproape pana dimineata nu pot dormi de durere, ma chinui, ma lupt, strang din dinti. Cu greu daca am dormit 2 ore in toata noaptea. Si totusi e momentul sa continuam aventura.

Dupa ce avansez cu greu vreo 30km este timpul sa gust o excelenta ciorba de gulas pe langa Oroshaza.

In continuare ma rupe oboseala si ma opresc 2-3 ore la umbra unui arbust ornamental la margine de drum unde apuc de trag un pui de somn. Apoi imi continui tura si voi trece prin orasul Szentes. In curand intru pe o superba pista ciclabila pe langa raul Tisza. Dupa cativa km. ajung la un pod, trec raul si intru in orasul Csongrad unde fac un popas la un local. Noaptea mi-o voi petrece la cort intr-o padure chiar langa acest oras. Spre bucuria mea si datorita oboselii acumulate, reusesc sa dorm mai bine. Desigur ca inca resimt dureri destul de intense la genunchiul stang dar este mai bine oricum.

Dupa ce pedalez cam 2 ore prin pusta opresc in localitatea Kishunfelegyhaza sa savurez un delicios langos cu mujdei, smantana si cascaval. Aici in Ungaria se fac cele mai bune langose.

Noaptea ma prinde intr-un restaurant in localitatea Solt unde gasesc bere excelenta la halba si-mi astampar foamea cu paine cu unsoare si ceapa ce costa doar 120FT (0,5 EUR)/ bucata. Delicios, voi reveni pe aici de buna seama!

Urmeaza sa dorm cu sacul de dormit in aceasta localitate langa un lac nu departe de soseaua ce merge spre Balaton. Am parte de un cer instelat iar genunchiul meu o duce mai bine.

In scurta vreme voi ajunge la podul de peste Dunare, intrand intr-un nou judet si oras.

Superb acest oras care ma leaga de prima mea expeditie europeana si alpina din anul 2007 cand am trecut tot pe aici in drumul meu spre Alpii Francezi.

De data aceasta merg sa vizitez si cetatea in incinta careia se afla un excelent restaurant aflat intr-o maiestuoasa cladire.

Apoi mi se face foame si-mi iau de la un supermarket niste bunatati autohtone.

In continuare urmeaza un traseu de podis unde intalnesc si multe culturi de floarea soarelui.

In localitatea Deg fac popas la o carciuma unde zaresc o bicicleta de pe vremea strabunicului, agatata de perete. Suntem in Ungaria profunda ("the gem of Europe" - cum o numeau globetrotterii Jodie si Tom in calatoria lor din Anglia pana in Noua Zeelanda).

Mai pedalez cativa km si intr-un sat aproape de Balaton pot admira o biserica cu o arhitectura interesanta.

Ajung in curand si la marele "lighean panonic". Pedalez cativa km pe langa el trecand prin frumoasa localitate Balatonvilagos. Apoi ma opresc intr-o statiune la intrare in Siofok. Aici ma voi simti bine la o poveste si berica alaturi de multi turisti straini. Un localnic mai in varsta de origine germana doreste sa ma cazeze la el. Dupa o obositoare discutie, bagand de seama ca domnul este putin cam poponar prefer sa-l refuz desi desigur ca mi-a promis multe daca mergeam cu el. Seara am mai asistat la un concert si am mai savurat o pizza. Pana la urma ma "cazez" cu sacul dupa un boschete, langa un local parasit care s-a numit "La Dolce Vita".

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!