18 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 18 (Prin Serbia si reintoarcerea mea acasa)

In continuare dupa ce trec de orasul Sabac, trec prin sate pitoresti cu casute traditionale.

Intalnesc trandafiri din belsug, sarbii find iubitori de flori.

Serbia s-a dezvoltat, pe alocuri arata mai bine ca si Romania. Intalnesc si multe panouri publicitare de parca asi fi in Occident.

Dupa localitatea Irig am de urcat cativa km. pana in varful Parcului national Fruska Gora unde ma cinstesc la un local. Pana la urma vine o furtuna si ma imprietenesc cu un doctor betiv si batran care-mi face cinste si care ma cazeaza ulterior in vila sa tocmai in camera cu dansul. Petrec o seara minunata si o nopate de infern pt. ca mosul sforaie ingrozitor si nu ma pot odihni mai deloc. dar asta este viata. Ziua urmatoare imi vad de drum si-n apropiere de Novisad ma opresc la un restaurant unde mananc ceva delicios.

Ajungand in Novisad fac o poza cetatii din Petrovaradin situata pe celalalt mal al batranului fluviu.

De aici ma asteapta un traseu monoton de campie. Pe traseu intalnesc si adevarate covoare de flori.

Pedalez la greu cu vant din spate si dupa cateva ore de pedalat ajung in Romania unde un vames ma intreaba de ce nu utilez masina in astfel de calatorii. Nu am timp sa-i explic omului filozofia mea de viata si-mi vad de drum oprindu-ma in Jimbolia sa fac o poza unui zid desenat unde vad primele cuvinte in limba natala dupa ceva vreme petrecuta printre straini.

Prin centrul orasului pot admira si o superba statuie.

In acest oras am ocazia sa intalnesc un cuplu de francezi care se intorceau dintr-o tura mai lunga de un an de zile. Veneau din Japonia si China. Ne-am oprit la o bere sa mai povestim. Mi-a placut mult de acesti indrazneti tineri.

Vine momentul sa servesc si eu o pizza.

Mai pedalez 2 ore si ajung in Timisoara unde sunt primit foarte bine de un prieten Liviu cu care am facut multe ture in anul 2010. Pt. inceput ma alatur si eu grupului de alergoturieni si alergam cativa km pe langa raul Bega. Sunt bucuros ca mai intalnesc si sportivi. Apoi ramanem la o bere si o poveste pe un vapor restaurant. Aici sunt ajutat si cu o donatie de catre Elod - un bun crestin, pasionat de sport. Salutari prieteni timisoreni!

Liviu ma cinsteste cu o excelenta ciorba de burta si niste beri de calitate!

Apoi mai petrecem pe la alte restaurante cu beri bavareze pana pe la miezul noptii. In continuare sunt condus la o pensiune unde deja Liviu mi-a platit o camera. Aici mai stam la niste beri si niste povesti pana pe la 2AM cand e timpul sa mai si dormim. Ziua urmatore alt prieten Tibi, imi vireaza niste bani in cont sa mai zabovesc inca o noapte la aceasi pensiune si iar chefuiesc cu Liviu! Salutare dragi prieteni si va raman recunoscator!

Si dupa 2 zile excelente e momentul sa o mai tai spre casa. Mai am 120km de pedalat pana acasa, o nimica toata. Ajung in Ineu pe noapte impreuna cu un prieten - o radasca de toata frumusetea!

Si uite asa dupa ce am pedalat mai bine de 4000km in 45 zile prin 11 tari. E momentul de o mica pauza de recuperare inainte de atacarea marilor pasuri alpine, inainte de a ne indeplini visul si a face cele mai inalte pasuri din Italia, Austria si Elvetia (in Franta deja am bifat aceste pasuri in anii trecuti) Traiasca cicloturismul si oamenii care stiu sa se bucure de acest mod de viata!

Pe data de 25 noiembrie am avut surpriza sa primesc o carte postala tocmai din China de la cuplul de francezi: Anais si Romain care fac turul lumii si care i-am intalnit in Munte Negru langa Budva.

Acesta este mesajul transmis. Va sugerez sa intrati pe siteul lor si sa va bucurati sufletele.

In incheierea acestui capitol vreau sa Multumesc din suflet celor care m-au sprijinit sa fac si aceasta aventura.Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ocrotit din nou. Multumesc parintilor Dan si Mariana ca m-au inteles si sustinut mereu. Si acum multumesc prietenilor sustinatori care au fost numerosi si inimosi. Multumesc din suflet lui: Teodor Dobrinescu, Bogdan Cristea, Adina si Zoltán Márton - http://Z0ltan77.com/ , Sergiu Havasi, Liviu Marunceac -http://livstorm.blogspot.ro/, Tibi Muntean, Sorin Liubarschi, Bogdan Banica, Valkai Elod, Florin Leonte, Horia Nitu si tuturor celor care m-au ajutat.In Romania cel mai bine am fost primit la Timisoara, Campina si in capitala. In Balcani cei mai primitori oameni au fost in Serbia, Bosnia si Macedonia. Accesand linkul urmator puteti viziona o emisiune Tv in care-mi povestesc aventurile din penultimul meu mare tur europen si din cariera mea de cicloturist! http://forum.stelici.ro/viewtopic.php?f=51&t=2578

Traiasca veloaventurile mele balcanice!

17 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 17 (Prin Serbia montana)

Intru in Serbia si voi avea de traversat Muntii Tara Zlatibo. Traseul este pitoresc. Pe langa localitatea Mokra Gora intalnesc o superba manastire ortoxa.

Ma aflu intr-o zona turistica interesanta iar drumul incepe sa urce lejer.

Sunt intr-o zona carstica unde mici arbusti parca ies din stanca. Pacat ca vremea este cam inchisa.

In curand ajung intr-un satuc idilic unde-si face aparitia o delicata moschee iar in peretele stancos din fata se profileaza o pestera cu un portal monumental. Voi avea chiar si un tunel de trecut care sper ca va fi luminat.

De aici incepe o urcare de cativa km. in serpentine. Urcand pasul Sargan (952m) intalnesc un cuplu de tineri cicloturisti polonezi cu care discut putin. Aproape de pas, la o manevra ciudata a soferului, o masina derapeaza si se intoarce cu spatele cat pe ce sa ma acroseze si sa ma arunce in prapastie. Scap cu bine din belea si pedalez cativa km. pe ploaie pana ajung in localitatea turistica Kremna unde stau la o bere, apoi ma duc la un hotel sa ma rog de cei care lucrau acolo sa ma lase sa ma pun cu sacul de dormit in spatele hotelului langa o gramada de saci cu carbuni. Initial receptionerul este de acord sa ma lase. Credea ca am bani sa-i dau ciubuc si vorbea o engleza stricata. pana la urma vazand ca nu-i dau nici un ban, ma scoate afara ca pe carpa. Astfel ca mai dau niste ture prin statiune pana ma decid sa ma risc si ma pun cu cortul pe o proprietate privata langa barul unde am savurat o bere. Bani aveam putini pana la primul bancomat pe care nu l-am gasit in zona. In miez de noapte cand ma duc sa-mi fac necesitatile sunt vizitat de un superb arici pe care-l importalizez. Una din indeletnicirile mele predilecte si favorite este fotografierea aricilor in marile mele veloescapade europene.

Scap cu bine, adica nu ma ataca nimeni in timpul noptii iar ziua urmatoare aflu ca-n zona circula o superba mocanita ca pe valea Vaserului de la noi din Maramuresul nostru.

Interesanta macheta locomotivii! Sarbii se pare ca se pricep la turism.

Din Livadica urmeaza pt. mine un nou pas, o noua catarare de cativa km. apoi o coborare spre orasul Bajina Basta unde imi scot niste bani pe card si pot sa ma infrupt cu o pizza delicioasa.

De aici pedalez pe un traseu frumos pe langa raul Drina pana in localitatea Rogacica de unde va incepe o lunga catarare. Dupa doar 2km de efort ma opresc sa admir peisajul. In fata mea vad muntii din Bosnia Hertegovina si meandrele raului Drina.

Urmeaza o catarare de vreo 10km, Vicina Voda, un nou pas BIG spre bucuria mea care are o altitudine de peste 1000m. In varf fac o pauza de hidratare si apoi savurez lunga coborare pana in localitatea Pocuta Gornji unde ma decid sa ma cinstesc. Aici discut si beau cu niste convivi, apoi ma joc cu un catel dragalas.

Ziua urmatoare realizez unde m-am pus cu cortul fiind trezit de galagia facuta de niste copii. Sunt char langa o scoala generala sub un copac, in fata mea profilandu-se niste dealuri domoale. Eu tacticos imi strang catrafusele si ma pregatesc de o noua superba zi sub privirea mirata a copiilor care desigur ca au avut motive de discutii pe tema ciclohoinarului boem.

In sfarsit vremea este perfecta din nou. Pedalez intr-o zona colinara in care am cateva catarari sanatoase de facut.

Pe la pranz ma opresc intr-un sat si stau la discutii cu niste cetateni locali care ma si cinstesc cu o bere. In curand masa se umple de sticle goale. Discutam despre problemele economice ale Serbiei si ale Romaniei dar si despre pasiunea mea de a hoinarii pe 2 roti. Aici berea este foarte ieftina. Deci hai sa traiasca prietenii mei!

Tot aici intalnesc si o interesenta masina a unei fabrici de bere din apropiere.

Mai pedalez cativa km. si pe traseu ma prinde iar o ploaie dar in curand ajung la fabrica de bere de la intrare in orasul Valjevo. Aici pretul berii este veramente incredibil de bun.

La doar 500m distanta ma opresc la un restaurant unde admir niste frumosi platani.

Aici savurez o gustoasa plescavita cu salata asortata iar o bere costa dublu ca la magazinul de prezentare al fabricii din apropiere.

Urmeaza sa-mi continui drumul dupa ce mai pedalez 2 ore sunt nevoit sa fac pauza la un local sa ma adopostesc de o furtuna in localitatea Draginje.

In apropiere descopar un cimitir bine ingrijit.

Dupa ce ploua naprasnic vremea isi revine si iese din nou soarele.

In incheierea acestui capitol vreau sa Multumesc din suflet celor care m-au sprijinit sa fac si aceasta aventura.Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ocrotit din nou. Multumesc parintilor Dan si Mariana ca m-au inteles si sustinut mereu. Si acum multumesc prietenilor sustinatori care au fost numerosi si inimosi. Multumesc din suflet lui: Teodor Dobrinescu, Bogdan Cristea, Adina si Zoltán Márton - http://Z0ltan77.com/ , Sergiu Havasi, Liviu Marunceac -http://livstorm.blogspot.ro/, Tibi Muntean, Sorin Liubarschi, Bogdan Banica, Valkai Elod, Florin Leonte, Horia Nitu si tuturor celor care m-au ajutat.In Romania cel mai bine am fost primit la Timisoara, Campina si in capitala. In Balcani cei mai primitori oameni au fost in Serbia, Bosnia si Macedonia. Accesand linkul urmator puteti viziona o emisiune Tv in care-mi povestesc aventurile din penultimul meu mare tur europen si din cariera mea de cicloturist! http://forum.stelici.ro/viewtopic.php?f=51&t=2578

Traiasca prietenii din Serbia! (oameni de mare omenie)

16 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 16 (Prin Bosnia profunda)

Sunt in Parcul National Sutjeska. Voi avea o zi plina de frumuseti si slava Domnului, nu mai ploua.

Drumul este in usoara coborare. Peisajele sunt incantatoare. Zona este salbatica si trec si prin cateva tuneluri.

Pedalez pe valea raului Slutjeska.

Trec si printr-o frumoasa zona de chei.

Din cand in cand intalnesc si frumoase exemplare de Pinus Nigra cocotate pe versanti abrupti.

Langa statiunea Tjentiste intalnesc un ciudat fenomen geologic pe care nu-l pot explica. Nu am mai intalnit nicaieri in Europa un astfel de loc desprins parca de pe alta planeta.

Imediat incepe din nou sa ploua asa ca opresc la o cabana unde mananc o delicioasa tochitura de vanat cu paste, apoi stau la o bere la povesti cu patronul care imi povesteste cum a vanat el ursi si capre negre in muntii din apropiere.

Pe peretii cabanei sunt agatate tot felul de obiecte domestice demne de un muzeu.

Nu lipsesc nici picturile cu teme montane.

Vremea ramane instabila, deci ma opresc la urmatorul restaurant unde ma imprietenesc cu patronul care ma serveste cu o ciorba, o prajitura si o halba de bere gratuit. Voi reveni pe aici cu siguranta! Salutari dragi prieteni din Bosnia!

Recomand cu caldura aceasta frumosa cabana din Bosnia!

Vremea fiind in continuare cam rece si cu averse de ploaie ma opresc si la urmatorul restaurant Makadam, unde am bucuria sa socializez cu niste montaniarzi polonezi cam cheflii. Aici este de mine. Petrec cu ei toata ziua si pana tarziu in noapte. Sunt cinstit cum se cuvine si le povestesc aventurile. Si desi vream sa dorm cu sacul de dormit intr-o casa parasita din apropiere, pana la urma mi se ofera un pat cald intr-o vila turistica inchiriata de polonezi, asa ca norocul mi-a suras din nou. Ziua urmatoare facem o poza, ii promit lui Vojtek ca-l voi vizita in Polonia anul viitor. Da, datorita acestei intalniri, anul viitor va fi si Polonia pe lista tarilor ce le voi vizita pe 2 roti. Pe curand frate montaniard polonez! Sper ca te-am convins sa te apuci si de cicloturism.

Imi continui si eu calatoria. Urmeaza un traseu frumos in usoara coborare pe o sosea impecabila cu trafic redus. Din orasul Foca soseaua urmeaza cursul raului Drina. Peisajul este asemanator cu Valea Oltului la noi. In satul Osanica fac pauza de masa si de bere si intretimp ma imprietenesc cu niste localnici musulmani care-mi fac cinste niste beri, o paine si un salam. Apoi sunt invitat de unul din ei sa fac pauza o noapte la el. Se ofera sa ma transporte pana la casa lui care in varful unui deal. Eu accept desigur si astfel am parte de o serata pe cinste. Sunt omenit exemplar, ma joc cu copilasii gazdei, ma conversez in engleza cu frumoasa sa sotie care vorbea o engleza impecabila caci lucrase cativa ani in Germania. Mi se ofera delicateturi culinare traditionale si beau rachie de-a lor traditionala impreuna cu musulmanul al batran - tata celui care m-a invitat. Aflu si o trista poveste de viata, cum in timpul razboiului de la inceputul anilor '90 aceasta familie a pierdut cativa membrii. Si totusi mai aveau inca dragoste de aproapele lor, ajutand un velodrumet strain cu atata bucurie. Mi s-a oferit sa dorm in camera unuia din copii sai dupa ce am petrecut o seara agreabila in sanul acestei familii musulmane. Casa lor este situata pe varful dealului din poza urmatoare in localitatea Osanica. Ziua urmatoare respectivul domn m-a transportat din nou cu masina pana in locul de unde ma luase ziua precedenta. Respect pt. musulmanii din Bosnia cu suflet mare!

Si iata-ma pedaland pe valea raului Drina. Inspre Gorazde drumul urca si coboara fiind o zona cu dealuri blande.

Dupa Gorazde traseul este chiar mai spectaculos, iar drumul este in usoara coborare.

La un moment dat opresc la un restaurant sa mananc o ciorba de oaie. De pe terasa am un peisaj interesant. Pot admira o stanca ce iese din rau si o insulita.

In continuare traseul este perfect pt. pedalat. Ajung intr-un loc care seamana mult cu Dunarea noastra la Cazane.

Trec si prin multe tunele.

Pana la Visegrad trec prin vreo 20 de tunele. Aici chiar la intrare in oras putem admira Podul Sokolovic al lui Mehmed Pasa care este pe lista monumentelor Unesco. Fac o poza podului din departare.

Sunt foarte aproape de granita cu Serbia. Pe ultimii bani bosnieci imi iau niste parizer si o traditionala bere Nektar. Masa mi-o impart frateste cu o pisica. La revedere scumpa tara!

In incheierea acestui capitol vreau sa Multumesc din suflet celor care m-au sprijinit sa fac si aceasta aventura.Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ocrotit din nou. Multumesc parintilor Dan si Mariana ca m-au inteles si sustinut mereu. Si acum multumesc prietenilor sustinatori care au fost numerosi si inimosi. Multumesc din suflet lui: Teodor Dobrinescu, Bogdan Cristea, Adina si Zoltán Márton - http://Z0ltan77.com/ , Sergiu Havasi, Liviu Marunceac -http://livstorm.blogspot.ro/, Tibi Muntean, Sorin Liubarschi, Bogdan Banica, Valkai Elod, Florin Leonte, Horia Nitu si tuturor celor care m-au ajutat.In Romania cel mai bine am fost primit la Timisoara, Campina si in capitala. In Balcani cei mai primitori oameni au fost in Serbia, Bosnia si Macedonia. Accesand linkul urmator puteti viziona o emisiune Tv in care-mi povestesc aventurile din penultimul meu mare tur europen si din cariera mea de cicloturist! http://forum.stelici.ro/viewtopic.php?f=51&t=2578