16 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 16 (Prin Bosnia profunda)

Sunt in Parcul National Sutjeska. Voi avea o zi plina de frumuseti si slava Domnului, nu mai ploua.

Drumul este in usoara coborare. Peisajele sunt incantatoare. Zona este salbatica si trec si prin cateva tuneluri.

Pedalez pe valea raului Slutjeska.

Trec si printr-o frumoasa zona de chei.

Din cand in cand intalnesc si frumoase exemplare de Pinus Nigra cocotate pe versanti abrupti.

Langa statiunea Tjentiste intalnesc un ciudat fenomen geologic pe care nu-l pot explica. Nu am mai intalnit nicaieri in Europa un astfel de loc desprins parca de pe alta planeta.

Imediat incepe din nou sa ploua asa ca opresc la o cabana unde mananc o delicioasa tochitura de vanat cu paste, apoi stau la o bere la povesti cu patronul care imi povesteste cum a vanat el ursi si capre negre in muntii din apropiere.

Pe peretii cabanei sunt agatate tot felul de obiecte domestice demne de un muzeu.

Nu lipsesc nici picturile cu teme montane.

Vremea ramane instabila, deci ma opresc la urmatorul restaurant unde ma imprietenesc cu patronul care ma serveste cu o ciorba, o prajitura si o halba de bere gratuit. Voi reveni pe aici cu siguranta! Salutari dragi prieteni din Bosnia!

Recomand cu caldura aceasta frumosa cabana din Bosnia!

Vremea fiind in continuare cam rece si cu averse de ploaie ma opresc si la urmatorul restaurant Makadam, unde am bucuria sa socializez cu niste montaniarzi polonezi cam cheflii. Aici este de mine. Petrec cu ei toata ziua si pana tarziu in noapte. Sunt cinstit cum se cuvine si le povestesc aventurile. Si desi vream sa dorm cu sacul de dormit intr-o casa parasita din apropiere, pana la urma mi se ofera un pat cald intr-o vila turistica inchiriata de polonezi, asa ca norocul mi-a suras din nou. Ziua urmatoare facem o poza, ii promit lui Vojtek ca-l voi vizita in Polonia anul viitor. Da, datorita acestei intalniri, anul viitor va fi si Polonia pe lista tarilor ce le voi vizita pe 2 roti. Pe curand frate montaniard polonez! Sper ca te-am convins sa te apuci si de cicloturism.

Imi continui si eu calatoria. Urmeaza un traseu frumos in usoara coborare pe o sosea impecabila cu trafic redus. Din orasul Foca soseaua urmeaza cursul raului Drina. Peisajul este asemanator cu Valea Oltului la noi. In satul Osanica fac pauza de masa si de bere si intretimp ma imprietenesc cu niste localnici musulmani care-mi fac cinste niste beri, o paine si un salam. Apoi sunt invitat de unul din ei sa fac pauza o noapte la el. Se ofera sa ma transporte pana la casa lui care in varful unui deal. Eu accept desigur si astfel am parte de o serata pe cinste. Sunt omenit exemplar, ma joc cu copilasii gazdei, ma conversez in engleza cu frumoasa sa sotie care vorbea o engleza impecabila caci lucrase cativa ani in Germania. Mi se ofera delicateturi culinare traditionale si beau rachie de-a lor traditionala impreuna cu musulmanul al batran - tata celui care m-a invitat. Aflu si o trista poveste de viata, cum in timpul razboiului de la inceputul anilor '90 aceasta familie a pierdut cativa membrii. Si totusi mai aveau inca dragoste de aproapele lor, ajutand un velodrumet strain cu atata bucurie. Mi s-a oferit sa dorm in camera unuia din copii sai dupa ce am petrecut o seara agreabila in sanul acestei familii musulmane. Casa lor este situata pe varful dealului din poza urmatoare in localitatea Osanica. Ziua urmatoare respectivul domn m-a transportat din nou cu masina pana in locul de unde ma luase ziua precedenta. Respect pt. musulmanii din Bosnia cu suflet mare!

Si iata-ma pedaland pe valea raului Drina. Inspre Gorazde drumul urca si coboara fiind o zona cu dealuri blande.

Dupa Gorazde traseul este chiar mai spectaculos, iar drumul este in usoara coborare.

La un moment dat opresc la un restaurant sa mananc o ciorba de oaie. De pe terasa am un peisaj interesant. Pot admira o stanca ce iese din rau si o insulita.

In continuare traseul este perfect pt. pedalat. Ajung intr-un loc care seamana mult cu Dunarea noastra la Cazane.

Trec si prin multe tunele.

Pana la Visegrad trec prin vreo 20 de tunele. Aici chiar la intrare in oras putem admira Podul Sokolovic al lui Mehmed Pasa care este pe lista monumentelor Unesco. Fac o poza podului din departare.

Sunt foarte aproape de granita cu Serbia. Pe ultimii bani bosnieci imi iau niste parizer si o traditionala bere Nektar. Masa mi-o impart frateste cu o pisica. La revedere scumpa tara!

In incheierea acestui capitol vreau sa Multumesc din suflet celor care m-au sprijinit sa fac si aceasta aventura.Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ocrotit din nou. Multumesc parintilor Dan si Mariana ca m-au inteles si sustinut mereu. Si acum multumesc prietenilor sustinatori care au fost numerosi si inimosi. Multumesc din suflet lui: Teodor Dobrinescu, Bogdan Cristea, Adina si Zoltán Márton - http://Z0ltan77.com/ , Sergiu Havasi, Liviu Marunceac -http://livstorm.blogspot.ro/, Tibi Muntean, Sorin Liubarschi, Bogdan Banica, Valkai Elod, Florin Leonte, Horia Nitu si tuturor celor care m-au ajutat.In Romania cel mai bine am fost primit la Timisoara, Campina si in capitala. In Balcani cei mai primitori oameni au fost in Serbia, Bosnia si Macedonia. Accesand linkul urmator puteti viziona o emisiune Tv in care-mi povestesc aventurile din penultimul meu mare tur europen si din cariera mea de cicloturist! http://forum.stelici.ro/viewtopic.php?f=51&t=2578