Pantani Carpaticus - sunt un om cu o mare pofta de a descoperi viata si lumea din saua bicicletei. Am calatorit enorm in ultimii 20 de ani traind o viata intensa plina de aventura si adrenalina! Viata mea inseamna calatoria pe 2 roti, descoperirea naturii, intalnirea cu semenii si continua perfectionare a mea prin intermediul experientelor acumulate si a emotiilor traite! Pedalo ergo sum! Pedalez deci exist! Traiasca cicloturismul!
Totalul afișărilor de pagină
duminică, 4 noiembrie 2012
23 - VeloTurul Europei 2012 (9000km in 123 zile prin 17 tari)- partea 23 (Prin splendida Savoie - taram binecuvantat)
Urmeaza catararea spre un nou pas, pe traseu fiind atacat de un caine violent de la o ferma, traseul fiind foarte salbatic si cu circulatie redusa.
Si din nou iau toate pasurile la rand.
Urmeaza coborarea spre oraselul La Roche sur Foron unde dorm in mijlocul orasului intr-un cort mare de armata. Ziua urmatoare am o catarare superba si mai fac un pas.
Cobor apoi spre lacul Annecy unde ma prinde o furtuna. Imi protejez boarfele si ma arunc in lac in timp ce trazneste. Da cu grindina, vijelia creste in intensitate iar eu imi continui balaceala urland ca un nebun in fata stihiilor deslantuite. E o nebunie! Nu ma nimeresc ghiulelele de foc, spre marea mea bucurie.
Apoi vizitez din nou centrul istoric al minunatului oras din Savoia.
Repede purced a ajunge in Seynod unde am o cunostiinta, un fost prieten de familie pe care in urma cu 11 ani l-am gazduit la mine la Ineu cand impreuna cu un grup de cicloturisti au parcurs traseul Seynod - Ineu care sunt orase infratite.
Iata-ma ajuns pt. a 3-a oara la Seynod pe 2 roti, performanta cu care ma pot mandri pe buna dreptate.
Intreb intr-un parc unde niste batranei joaca un joc cu bile metalice.
Unul dintre ei sare sa ma ajute, si spune sa-l urmez, el urcand la volanul masinii sale. Urcam cam 2 km pe o panta nasoala de scoate sufletul din mine ca sa aflam ca am ajuns la alt Henry Mouton.
Coboram inapoi si ajungem la destinatie. Aici apare si domnul Henry, un batran pe la optzeci de ani, nu ma recunoaste,
Spune ca sufera de o boala grava care i-a rapit memoria etc. Isi aduce aminte totusi de tanarul Moga, adica de mine cand eram mai tanar, dar nu e interesat de aventura mea, nu ma invita in casa, etc astfel ca dezamagit ii urez un Adieu! si-mi vad de drum.
La cativa km. ajung la Vieugy unde aveam un alt prieten, un om bogat si influent, viceprimar, profesor, scriitor, ciclist. Sun la vila lor un care am fost atat de bine primit in 2007 si de data asta ce credeti ca voi poti?
Iese nevasta sa Michelle, spune ca Rene nu e acasa, ma invita sa beau ceva dar vazand ca nu sunt bine primit, refuz si-mi vad de drum.
Mare dezamagire pe mine din nou.
Merg la carciuma din sat unde ma intalnesc cu carciumarul si cativa clienti pe care-i stiu de anul trecut si de asemenea ma intalnesc cu o betiva simpatica cu care din nou petrec clipe agreabile la un vinisor cumparat de la zgarcitul carciumar.
Apoi merg sa-l caut pe Remy, un tanar prieten care are o casa de vacanta in Vieugy.
Il intalnesc doar pe bunicul sau, un om foarte simpatic care se apuca sa-mi povesteasca viata sa, cum ca a fost ciclist de performanta in tinerete, in urma cu 60 - 70 ani si ca l-a cunoscut personal si pe Fausto Coppi.
Ma serveste cu un vin, cu capsuni si cu rosii din gradina proprie si ma lasa sa ma instalez cu cortul in curtea sa el trebuind sa plece la Bourg St. Maurice unde domiciliaza.
Ziua urmatoare ma asteapta un traseu colinar in drum spre un alt mare lac. Am de urcat si un pas dificil in ciuda altitudinii nu prea inalte.
Ajung si la lacul Bourget unde dupa ce am o catarare panoramica, cobor si la manastirea Hautecombe. Aici fac si o baie in lac si ma simt excelent.
In localitatea St. Pierre de Cutille ma imprietenesc cu cine trebuie si sunt lasat sa dorm intr-o rulota intr-un camping dupa ce petrec o seara agreabila alaturi de niste tineri.
Mi se ofera chiar si o pizza gratuit.
Ziua urmatoare am peisaje deosebite si am mult de urcat pe langa lac pe un drum cu circulatie auto foarte redusa dar plina de ciclisti.
Din nou am parte de un alt pas interesant.
Urmeaza coborarea spre Chambery de unde abordez o noua catarare spre pasul Granier.
Pe coborare ma prinde o ploaie astfel ca in localitatea Entremont-le-Vieux ma vad nevoit sa ma adapostez in centru sub niste scari ale unei scoli. Intru si la restaurant si beau o carafa de vin. Aici intalnesc cel mai pervers si zgarcit si zeflemitor bucatar din intreaga Europa. Ma abordeaza, ma descoase, adica ma oboseste cu intrebarile suspicioase, apoi isi rade de sarmana mea situatie, cum ca n-am bani nici de camping si ma imbie cu doar 50g de paine goala pe care nu o refuz ca nu e frumos sa refuzi o mana intinsa. Am fost asadar destul de umilit de acest insensibil si self-sufficient bucatar din aceasta mica localitate montana. Noaptea mi-o petrec dormind cu sacul de dormit sub acea scara de beton la nici 5 metri de sosea. O noapte de adevarat "homeless" roman. Turistii treceau pe langa mine si susoteau: "Uitati, voila un boschetaire!" Iar eu eram mandru de natia mea. Politia nu a fost anuntata, deci somnul meu a fost linistit si indulcit de o sticla de vinisor rose. Cand s-a facut de ziua am sters-o sa scap de ochiadele mirate ale cetatenilor francezi satui dar curiosi.
Urmeaza o frumoasa catarare din nou.
Cobor in St. Pierre de Chartreuse si ma opresc sa sarbatoresc in centru unde era un mic targ si muzica buna. Savurez clipa sorbind o sticla de vin rosu.
Apoi din nou vine o dificila catare in serpentine.
Aici fac o pauza de hidratare langa restaurantul din apropiere si admir peisajul.
Las frumosul Massif de la Chartreuse in urma si cobor spre Grenoble pe un traseu panoramic. In curand vad marele oras in departare.
Vizitez putin orasul traverat de raul Isere, ma opresc sa mananc un kebab si-mi vad de drum spre sud. Urasc marile centre urbane cu marele lor vacarm si forfot cotidian asa ca repede traversez orasul care este situat intr-o zona geografica favorabila.
Noaptea mi-o petrec langa o padure pe langa localitatea Vizille. Ziua urmatoare ma asteapta un traseu de exceptie. Pt. inceput pedalez pe langa raul Romanche.
Intru pe D1091, un drum destul de circulat de traversare a Alpilor Occidentali care este una dintre principale artere rutiere dintre Franta si Italia, drum de care-si aduce aminte si veritabilul cicloturist important Stefan Hodi. In Franta ciclistii si cicloturistii se bucura de un deosebit respect. Biciclistii si automobilistii impart soseaua fara disensiuni si in buna armonie.
Trec si prin cheile raului Romanche, catararea este lejera la inceput si dupa vreo 30km ma opresc in statiunea Le Bourg d'Oisans unde imi fac provizii la un supermarket si unde stand la o bericica langa supermarket ma imprietenesc cu un motociclist german care-mi face cinste niste beri oferindu-mi o modica donatie cu bucurie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Tu chiar ești nesimțit. Cică zgârcitul cârciumar. Adică tu te milogești de alții să îți plătească vacanța, că știm doar că toate „donațiile” și „cinstirile” sunt rezultatul unor cereri și milogiri. Iar când cineva nu vrea să plătească din banii lui vacanța altora, îl faci zgârcit șamd. Păi tu cu ce dracu l-ai ajutat pe el în viața ta sau pe câți oamenii ai ajutat tu și de la câți ai primit ajutor?! Proporția e de 1 la 100 sau 1 la 1000? Chiar că ești nesimțit.
RăspundețiȘtergereDe unde stii ca vacantele mele sunt rezultatul milogirilor mele? Acuzatia este destul de nasoala. Dar nu ma mai mir de nimic. Daca ar fi adevarat inseamna ca sunt cam abil si ca m-am descurcat binisor in viata.
Ștergerebre,claudiu,iar dai cu batu in balta,mai bine nu scriai faza cu milogeala,taceai si filosof ramineai.normal ca toate vacantele tale au fost facute din mila altora,abil nu esti tu,ca doar te cunoaste o gramada de lume,labil mai bine zis,si dependent de bautura.
RăspundețiȘtergere