Turul european pe 2 roti 2011 - Partea 9 - Col d'Allos si Col de la Cayolle

Ziua urmatoare am avut o vreme superba ideala de pedalat si de facut poze. Pentru inceput m-am dus la o "boulangerie" de unde mi-am luat o pizza, "une baguette" si o prajitura. Dupa micul dejun am pornit sa fac unul dintre cele mai pitoresti si spectaculoase pasuri din Alpi: Col d'Allos.
Trecand podul peste raul Ubaye in Barcelonnette am facut o poza.


Zona are cu adevarat un potential imens si nu m-am putut abtine sa nu mai fac niste poze in localitate.



Soarele era mult mai puternic ca ziua precedenta si se anunta o zi perfecta. Pana in Col d'Allos aveam de urcat 20km. Trebuia sa urc de la 1100m la 2246m.


De aici incepea catararea. O zona cu adevarat binecuvantata printre cele mai interesante la nivel mondial pentru turism.


La inceput catararea incepe in forta cu panta puternica. Peisajul este spectaculos. Se vede paraul Bachefard afluent al raului Ubaye. Padurea de conifere este superba.


In stanga se face un drum spre statiunea montana Pra-Loup dar eu imi vad de drumul meu si sunt fermecat de peisaje. Panta este ademenitoare iar peisajul din fata ca-n povesti.


Castig repede altitudine, vremea se incalzeste, panorama este tot mai incantatoare.


Pe masura ce urc sunt tot mai fericit si simt ca traiesc clipa cu intensitate. Incep sa fredonez cantecul marelui poet si cantaret Jean Ferrat al carui cantec inchinat muntelui m-a fermecat. Dumnezeu sa te odihneasca maestre, nu te voi uita niciodata! Plangeam de fericire si fredonam "La montagne". Un vis devenea realitate pt. mine.


Dupa cativa km de panta periculoasa, am ajuns la un tronson unde panta era doar de 4 -5% insa in partea stanga era o prapastie adanca. Si drumul a tot serpuit vreo 3-4 km mereu cu haul infricosator in stanga mea.


La cota 1723m era o instalatie de telescaune si o bisericuta cocheta. Zona are un imens potential turistic pus in valoare cum se cuvine.



De aici incepea iar panta medie serioasa de 8 - 9% si aveam o priveliste superba asupra drumului pe unde am venit de langa prapastie.


Acest masiv este acoperit de vegetatie pana in varf, chiar si la 2000m inca pedalam prin zona de conifere. Admirabil aer, minunat peisaj.


Chiar pe ultimii 500m ai catarari observ ca ma intrece un ciclist pe o cursiera bengoasa.


Exact in pas la 2247m intalnesc multa lume cu super biciclete. Era un concurs de downhill. Apoi sunt interpelat de domnul care m-a intrecut pe catarare. Dupa ce afla de unde vin insista sa trec pe la el sa ma cazeze la el in aceasta noapte si sa mai discutam. Sigur ca nu l-am refuzat, mi-a scris adresa sa si cand ajungeam in Barcelonnette urma sa-l caut sa discutam.
Lume multa in Col d'Allos


Apoi am coborat pe acelasi traseu si am mers la adresa data de acest domn. M-am trezit ca ajung la un complex sportiv si aflu ca domnul este directorul acestui complex. Pt. inceput mi-a umflat rotile care erau putin cam desumflate (pompa mea ramase la Comacchio), apoi am mai dat jos din bagaje si am pornit dupa ce am mancat sa fac un nou pas: Col de la Cayolle, o catarare BIG importanta.
In incinta complexului am gasit un arbore cu niste casute pt. pasari foarte interesante.


Aveam 30km de urcat pana in pas pe un traseu deosebit. Dupa localitatea Uvernet Fours am mai pedalat cativa km pana am ajuns la Gorges de la Malune, o zona spectaculoasa de chei.


Vremea era superba iar aceste chei minunate. Intr-un astfel de decor m-am oprit la o scurta balaceala si am facut un popas sa mananc.


Eram pe Valea raului Bachelard, o zona cu adevarat atractiva. Intrasem in Parcul National Mercantour. Putini turisti, putini ciclisti am intalnit in aceea zi, din pacate.



Abia cand am ajuns la localitatea turistica Le Villard d'Abbas am avut vazut din nou varfurile inzapezite in partea dreapta a drumului. Aici m-am oprit sa-mi astampar setea la un izvor.


Putin mai sus dupa catunul Le Longs situat la 1783m, am intrat intr-o zona superba de carst ce seamana oarecum cu cea din col d'Izoard unde a fost si Frank. Eram la limita padurilor de conifere iar stancile tasneau semet dintre arbori de un verde intens.


Eram din nou un cetatean fericit al planetei. Traiasca prietenul Mircea!
Peisajele nu prea mai au nevoie de nici un comentariu. Padurea de zimbru persista pana la 2000m iar pajistea alpina lipseste cu desavarsire.


Pe traseu intalnesc si o cascada interesanta.


Pe masura ce inaintez ma apropii tot mai mult de piscurile inzapezite dar vremea se schimba si cerul se acopera de nori.


Intr-un peisaj deosebit ma asez pe iarba langa un conifer pitic si iau o noua gustare: traditionala conserva de ton cu legume. In fata mea doar stanca. Sunt in comuniune cu natura.


Dupa ce am mancat am facut si o poza micutului copac situat la peste 2000m. Saracutul, cine stie cate dureri si suferinte indura intr-o viata, un biet copac solitar aflat in mijlocul pustietatii la o astfel de altitudine?


Apoi pe ultimii 5km am avut placerea sa pedalez cu un cicloturist german experimentat care se numea Klaus. I-am povestit pe scurt toata aventura mea iar el mi-a spus despre turele facute de el in Alpi. De 25 ani anual facea cate o tura de 10-14zile in acesti munti minunati care ne fac viata mai frumoasa atator visatori si iubitori ai naturii. Cred ca Klaus a facut la pasuri cam cat Frank sau poate cat fratele sau. Cunostea la detaliu Alpii. In varful pasului i-am facut o poza. Apoi el a inceput coborarea spre Nisa de unde trebuia sa ia avionul spre Munchen.


Eram la limita intre Alpii Maritimi si Alpii Provinciei Inalte (intr-o traducere libera). Klaus mi-a facut o poza chiar in pas.


Apoi ne-am despartit si am pedalat tare pe coborare caci era deja ora 19 si eram asteptat in Barcelonnette de acel omenos director de centru sportiv. Pe traseu am intalnit si niste oi care au blocat drumul la un moment dat. Mi-a fost dat sa fac slalom printre oi alpine. How funny it was!