Turul European pe 2 roti 2011 - Partea 8 - Col de la Bonnette ( Alpii Francezi))

Pe data de 10 iunie dupa ce m-am saturat de atata mare si soare am decis sa ma indrept spre maretii Alpi.
Initial vream sa merg spre Marsilia dar pe la Antibes brusc mi s-a pus pata sa ma intorc spre Nisa si sa urc cel mai mare pas al Europei in aceasi zi. Practic e cea mai mare diferenta de nivel ce se poate urca la un singur pas intr-o singura zi de pe intreg continentul european. De la Nisa (0m pana la Cime de la Bonette 2802m). prietenul meu Gabor Gyorgyi a reusit sa urce de la Nisa la Cime de la Bonette cu bicicleta incarcata in mai putin de 10 ore. Vream sa-i dau recordul insa conditile in care am pornit erau de neimaginat.
Primii 15 km spre munte au fost un cosmar, traficul era ca pe autostrada iar bicicleta era interzisa. M-am tot rugat sa nu mor calcat de tir si pana la urma visul mi s-a implinit.
Drumul unde era eu sa dau coltul:


Apoi aproape de localitatea Carros imediat ce am intrat in zona montana traficul s-a mai domolit si am putut si eu sa rasuflu usurat.
Intram in munte. Ne asteaptau pasurile:


Peisajul devenea tot mai frumos pe masura ce inaintam. Pedalam pe drumul N6202.


Vremea era cam racoroasa la 200 m altitudine aveam doar 16 grade. Era soare cu dinti. Ma gandeam cu groaza ce voi face pe la 2800m fara pantaloni lungi si fara pelerina de ploaie, neavand nici manusi sau caciula.


In prima parte a traseului am pedalat pe langa raul Var. Dupa localitatea Plan-du-Var am intrat in Defileul Chaudan. aici am avut parte de peisaje superbe.
In Defileul Chaudan:


Putin mai sus era si mai frumos si mai salbatic:


Din pacate aveam o rana la laba piciorului stang si niste bataturi insuportabile astfel ca a trebuit sa dau adidasul jos la acel picior si sa purced la o premiera hazlie: realizarea celui mai inalt pas in Alpi cu incaltaminte diferita la picioare. La piciorul stang aveam o banala sanda de plaja iar la dreptul aveam un adidas de dama, darul aceluiasi salvator al meu: Doris din Pisa.
Cu astia facem Cime de la Bonette:


Dupa ce am iesit din defileu peisajul si-a mai schimbat infatisarea putin:


Putin mai incolo de locul unde s-a terminat zona de chei, era o bifurcatie de drumuri iar raul Tinee se varsa in raul Var. Eu am luat-o la dreapta pe drumul judetean care mergea pe langa raul Tinee. De aici traficul s-a rarit considerabil iar peisajul era tot mai frumos. Aveam o usoara dar constanta catarare. Am mai pedalat vreo 25 km pana am ajuns in localitatea St. Saveur sur Tinee. Castigasem doar 500m altitudine fata de Nisa.
Aici am facut o pauza de masa. Am mancat o conserva de salata de ton cu tot felul de delicatese iar desertul o prajitura excelenta ca si cele din Turcia care mi-am cumparat-o la patiseria din sat.
Imagine din St. Saveur sur Tinee:


Din aceasta localitate am ramas stupefiat sa observ o superba pista ciclabila care mergea pe langa raul Tinne. Franta are o infrastructura de invidiat. Drumul urca tot mai pronuntat si totusi pista ciclabila era o o adevarata binecuvantare. O astfel de pista in zona montana nu am mai intalnit decat intr-un singur loc in Alpii Austriei
Pista ciclabila intre St Saveur sur Tinee si St Etienne de Tinee:


Am mai avut inca 28 km de urcat pana in localitatea statiune montana: St Etienne de Tinee unde am vazut niste cladiri vechi deosebite.
Casa veche din St Etienne de Tinee:


Biserica din localitate m-a fascinat de asemenea. Ceasul bisericii functiona. Eram la cota 1144m si mai aveam de urcat 1650 diferenta de nivel si era deja destul de tarziu. Voi reusi oare sa trec pasul Bonette in timp util, fara echipamentul necesar? Acest lucru aveam sa-l aflu in curand.
Biserica din St Etienne de Tinee:


Dupa ce am vizitat statiunea mi-am facut o cruce crestineasca, am scuipat in san, am inghitit in sec si am purces a pedala. Hai Carpaticus, ca ne asteapta zapezile perene de pe inaltele piscuri. Oh, yes!
Mai aveam 26km de urcat pana in pas, dar catararea adevarata abia de aici incepea. Am intrat in Parcul National Mercantour: un adevarat paradis montan. Aici am gasit cele mai frumoase flori alpine.


M-am tot oprit sa admir aceste delicate mesagere ale frumosului terestru.


In drumul meu am intalnit si multe cascade.


Eram fericit si din nou am mai admirat niste flori care le voi dedica fetelor care iubesc viata si cicloturismul.


Mai pedalez putin si intalnesc o noua cascada:


Inca ma aflu in zona subalpina, unde vegetatia este abundenta si astfel profit sa fac multe poze la diverse plante.


Dupa ce mai urc cativa km, pe la cota 1600 intalnesc un catun despre care am aflat ca a fost inundat de cateva ori in trecut. Aspra trebuie sa fie viata oamenilor de aici.


Pe masura ce urcam peisajul era tot mai salbatic.


Drumul este excelent fara trafic si am parte de vreme buna desi e cam rece.


Dupa cota 1800 vegetatia incepe sa dispara si vad tot mai bine varfurile acoperite de zapada.


Pe la cota 1900 intalnesc un catun parasit.


In curand am parte de grohotis si stanca.


Bornele kilometrice erau impecabile. Aratau din km in km altitudinea si chiar cate grade are panta.


Aceasta sosea alpina este una dintre cele mai frumoase din Europa.


In departare se vedea ultimul catun intalnit in cale unde am intalnit o cabana deschisa dar n-am putut opri ca eram in criza de timp.


Ma tot miram cum de au facut drumul acesta asa de inalt la nivelul varfurilor din apropiere.


Peisajele la inaltime mi-au placut enorm. Sunt pe la cota 2500m.


Din pacate cand mai aveam doar 3 km pana in varf vremea s-a schimbat brusc. Norii au inceput sa impanzeasca cerul si s-a lasat un frig patrunzator. Deocamdata era inca bine ca eram incalzit.
In departare se vede varful Cime de la Bonnette:


and mai aveam doar 2 km a inceput sa cada lapovita, am inceput sa tremur si sa inghet. Ingrozit am mai pedalat inca 1km apoi surpriza mare, ultimii 900m erau complet inzapeziti. Noroc mare am totusi ca mai era un drum la dreapta care cobora spre Jausiers. De aici aveam practic 28 km de coborare accentuata pana in urmatoarea localitate. Trebuia sa cobor aproximativ 1700m diferenta de nivel.
Pana in acest memorabil moment si unic loc pe care l-am asteptat toata viata pedalasem de la Nisa 110km + 30 km ce am pedalat dimineata pana la Antibes si inapoi. Deci 110km de urcare + 30 km plat. Ora era 19:20. Parasisem Nisa la ora 10 dupa ce pedalasem pe coasta 1h 30. Deci in 9h: 20 min reusisem sa fac cea mai mare diferenta de nivel din Europa: de la Marea Mediterana pana pe cel mai inalt pas modernizat al Europei. Astfel ca i-am dat recordul amicului Gabor. Eram foarte fericit. A urmat coborarea care a fost cumplita.
Locul de unde trebuie sa cobor: Col de la Bonnette (2715m)


Pe coborare era sa inghet. Noroc cu geaca lui Doris care m-a salvat. Degetele mi-au cam inghetat si mi-a fost frig la picioare caci pantaloni mei lungi de ciclism i-am lasat la San Giuseppe de Comacchio. Nu as fi crezut vreodata ca o sa ajung atat de departe.
Sincer mi-am depasit si visele. Cand am plecat din Comacchio cu 20 euro in drum spre Ferrara trimis sa merg la Casa de Ajutor Social sa-mi caut de lucru, atunci visam, sa ajung la Roma. Dar cel mai mult iubesc muntii si iata-ma pe Cime de la Bonnette la 3 saptamani dupa ce plecasem din Comacchio.
Dupa ce m-am copt, fript si exfoliat pe coasta acum inghetam prin Alpi.
Primii 10km de coborare au fost cumpliti, apoi incepea sa se mai incalzeasca si am ajuns cu bine in Jausiers unde a trebuit sa ma mai dezbrac de haine.
Langa Jausiers:


Apoi am luat-o pe Valea Ubaye spre Barcelonnette hotarat ca ziua urmatoare sa mai fac 2 BIG-uri pe care nu le-as fi putut rata nici mort.

Pe la ora 21 am ajuns si eu in Barcelonnette, o superba localitate turistica de unde pornesc multe trasee montane pitoresti. Pedalasem 180km cu peste 3000m diferenta de nivel, cea mai grea zi din tot turul. La intrare in localitate era un parc unde am vazut statuia unui important nobil, stapanul de odinioara al acestor tinuturi.


Apoi am plecat in oras sa-l vizitez. Mi-a placut mult atmosfera: multi turisti, stradute medievale, cladiri vechi, totul era OK.
Prin Barcelonnette:


ar apoi am cautat o carciuma ca era cazul sa ma mai si cinstesc dupa asa o zi plina. Am gasit o taverna cu terasa unde am gustat 1 l de vin alb la carafa ce m-a costat 10EUR. Am mai stat la discutii cu niste tineri. Am mai povestit cu un canadian. Si l-am sunat pe maestrul Stefan Hodi sa-i comunic pe unde mai sunt. Acesta s-a mirat tare caci stia ca sunt la Nisa si nu-i venea sa creada ca-ntr-o singura zi am ajuns in mijlocul Alpilor francezi.
Pe la miezul noptii am plecat si m-am pus cu sacul de dormit sub niste molizi in acel parc in apropierea acelei statui.
Locul unde am dormit in Barcelonnette:

Charles et Katia Aznavour - Je voyage

Je Voyage

Vezi mai multe video din muzica

Turul European pe 2 roti 2011 - Partea 7 - Riviera de Ponente, Cote d'Azur

Aici am ocazia sa vad un vapor de calatori imens, probabil un transatlantic de lux ce facea croaziere.


Orasul m-a impresionat prin multitudinea monumentelor si a cladirilor vechi. Am vazut si niste turnuri medievale interesante, ce semanau cu cele din Bologna.


Intr-o catedrala mi-a placut enorm o cruce de marmura de Carrara.


Dupa ce am vizitat orasul vreo 2-3 ore mi s-a facut foame si am cumparat un kebab delicios la 4 EUR.
Apoi am pedalat in continuare cativa km pana pe plaja de la Vado Ligure unde am decis sa raman sa fac o baie si sa beau o bere. Apoi am decis sa raman peste noapte pe plaja.
Aici am avut parte de o noua intalnire interesanta cu un tip ciudat: Ricardo care era un 'homeless' italian. S-a prezentat imbracat in niste haine vechi ce aveau desene animate pe ele, haine de copil, in spate avea un rucsac uzat. Apoi dupa ce am facut cunostinta s-a apucat sa-mi povesteasca viata lui, cum a ajuns el pe drumuri si cum face sa supravietuiasca. Sincer mi-a fost frica ca o sa-mi fure bicicleta si aparatul foto dar Ricardo a fost foarte bland. A scos din rucsac niste salam, niste prajituri, o conserva de peste si a impartit mancarea cu mine. Spunea ca mancarea a cersit-o de la un om.
Apoi dupa ce am mancat m-am dus sa cumpar 2 beri mari Moretti si una i-am dat-o lui. Ne-am imprietenit, ma tot intreba daca nu vreau sa merg cu el sa facem rost de bani, sa comitem un mic furt ceva. Eu l-am tot refuzat. Apoi s-a tot rugat de mine sa vin cu el sa ma duca intr-un loc sa dormim sub un acoperis, dar eu i-am explicat cu vehementa ca voi dormi in sacul de dormit pe plaja sub cerul liber.
Pana la urma si cu greu am scapat de el. S-a dus in treaba lui. Eu mi-am mai luat o bere apoi m-am culcat.
Plaja de la Vado Ligure unde l-am intalnit pe Ricardo:


A doua zi pe la ora 7 m-am trezit ca Ricardo imi da scularea. Nu-i venea sa creada ca totusi am dormit pe plaja. Apoi a scos niste prajituri si un litru de lapte si m-a servit si pe mine. Bun baiat. Ne-am despartit in relatii amiabile.
Spre Spotorno peisajul era de vis: multa stanca indreapta si multi pescarusi. Eram pe soseaua Aurelia 1, cea mai lunga din Italia.


Din pacate cerul era cam noros iar cand am ajuns in oraselul medieval Noli, a inceput sa ploua mocaneste. M-am oprit aici sa vizitez orasul si sa astept sa treaca ploaia.
Superba localitate cu stradute ca pe la Sighisoara noastra:


Din pacate ploaia nu dadea semne sa inceteze asa ca dupa 2 ore de vizitat, am mers la un magazin mi-am luat niste bere si am inceput sa beau, stand pe o banca de piatra pe o strada medievala acoperita. Aici am descoperit ca marele navigator Cristofor Columb a trecut si el prin Noli inainte de a pleca spre Indii si spre glorie. O placa memoriala atesta acest fapt.


La un moment dat au trecut pe langa mine 2 batrane olandeze care m-au intrebat de unde vin si unde merg cand m-au vazut cu bicicleta. Dupa ce le-am spus povestea pe scurt mi-au dat 10 EUR si au zis sa-mi cumpar ceva de mancare. Banii mi-au fost de ajuns pt. 5 bucati de focaccia, o delicatete.
Dupa inca 2 ore de asteptari, a mai trecut ploaia si am pornit mai departe.
In localiatea Finale Ligure am mai tras o baie iar apoi in localitatea Loano am decis sa inoptez langa un club cu muzica veche. Acolo am stat afara pe o banca langa un parc unde era o locomotiva. Muzica se auzea tare, dar era club select si n-aveam haine adecvate si nici nu-mi permiteam sa fac consumatie in astfele de local. Asadar am stat la niste bere ce aveam la pachet si am ascultat muzica buna pana tarziu in noapte. Am mai avut o discutie interesanta cu o doamna pe la 50 ani mirata si ea de turul meu. La un moment dat pe banca alaturata s-a asezat si un pitic care vorbea cu un travestit. A fost interesant. Lume multa, lume pestrita pe Coasta Ligurica. Printre ei am trait clipe minunate si eu.
Tarziu dupa ora 2 m-am pus cu sacul de dormit , dupa o banca, dupa locomotiva, langa un boschete. Iata de ce merit si apealtivul de Boschetus cum ma numea cu ironie prietenul Horia din Deva. Ma numesc asadar: Pantani Carpaticus Boschetus.
Locomotiva langa care am dormit in Loano:


A urmat o zi perfecta cu peisaje superbe, statiuni minunate in care ma opream la cate o baie in mare. Cel mai mult mi-a placut la Albenga si la Alassio. Apoi am trecut prin orasul Imperia iar apoi pana la S. Lorenzo am pedalat pe una dintre cele mai reusite si frumoase piste ciclabile din lume. Nu am cuvinte sa descriu, era pur si simplu de vis.
Peisaj de pe pista ciclabila spre San Remo:


In San Remo in fata unui supermercato am intalnit un cersator roman de etnie rroma cu care am avut o scurta conversatie. Aici un bun prieten din Canada mi-a trimis 100EUR prin Western Union. Multumesc Razvan, sa ne revedem cu bine frate!
Peisaj San Remo:


Aici am intalnit blocuri inalte cat dealurile din apropiere.


Apoi mai aveam maxim 20 km pana in Franta. In drum spre Ventimiglia, ultima statiune din Italia am intalnit o flora deosebita.


Am avut de asemenea placerea sa intalnesc si o statuie a reginei Margherita pe capul careia stationa un pescarus.


Pana la urma am ajuns la ventimiglia unde m-am simtit excelent iar noaptea mi-am petrecut-o sub cerul instelat tot pe plaja in sacul meu de dormit.
Marea la Ventimiglia:


La capatul statiunii am intalnit lebede, rate salbatice si lisite care traiau in armonie. Le-am admirat fascinat minute in sir.


Pe catararea ce a urmat spre Franta am intalnit un tanar cicloturist italian ce pedala de la Genova si dorea sa viziteze Monte Carlo. Se cam grabea tipul caci in aceasi zi trebuia sa se intoarca acasa. Am avut o conversatie agreabila totusi si am pedalat cativa km impreuna.
Imediat dupa ce am intrat in Franta am trecut pe langa un catun medieval situat pe o colina.


Apoi a urmat coborarea spre Mentone unde am stat sa fac o baie si sa mananc pe o plaja bolovanoasa. Aici am hranit niste porumbei cu niste prajituri ce mi s-au sfarmat in bagaj.


In curand aveam sa ajung la Nisa unde am stat toata ziua la baie si plaja. A fost minunat. Plin de turisti iar plaja cred ca avea vreo 10 km lungime. Pista ciclabila era excelenta.


Mi-a placut mult infrastructura de la Nisa. Gaseai practic tot ce doresti. In sfarsit am ajuns pe Coasta de Azur. Singurul impediment era ca preturile erau cam mari: o bere la doza de la un market costa 2 EUR.
Hotel in Nisa:


Dupa o zi de recreere aveam sa dorm tot pe plaja dar in spatele unei cladiri, intr-un loc unde erau multe barci ale unor pescari. Nu a avut nimeni treaba cu mine si am putut sa admir din nou stelele. A fost superb.